Poezia este o notă muzicală "do" prin intermediul căreia definim și înțelegem portativul literaturii. Într-o dimineață splendidă de primăvară târzie, am mers prin pădure pentru a face o plimbare. Scherzoul păsărilor somnoroase anunța că inima de foc a cerului a topit stele albe pe chipul ierbii ca o ploaie verde. Acest joc armonios mi-a înfrumusețat sufletul și l-a metamorfozat într-o duminică a naturii.
Admirând acest peisaj, ți-ai dori să rupi o frântură de azur din imensa oglindă a cerului și s-o prețuiești ca pe un diamant neșlefuit.
Am înaintat pe o potecă și am întâlnit un pui mic de leopard ce plângea cu lacrimi de turmalină, o turmalină a suferinței și durerii. Acesta nu fusese lăsat de sora sa mai mare să vină cu ea pe tărâmul poeziei. Eu m-am învoit bucuroasă să merg cu el pe tărâmul poeziei, dar nu știam în ce parte se afla. Am întrebat o privighetoare pictată cu carneol pe unde să o luăm și ne-a îndrumat cu plăcere.
Am ajuns în fața unei porți făurită din sader și orhidee, fiind înconjurată de un praf auriu de magie. Când am pășit pe tărâmul poeziei, aleile cântau arii de Beethoven, iar în jur se răspândeau un parfum misterios de santal. Eu și puiul de leopard ne aflam într-o intersecție cu mai multe alei ce aveau indicatoare realizate din flori exotice, având următoarele inscripții: Calea Literelor, Aleea Cuvintelor, Aleea Versurilor, Calea Strofelor și Drumul Poeziei.
Mergând pe calea literelor, vedem cărăbuși ce strângeau praf de magie pe care îl transformau în litere. Dar de unde venea acel praf magic? Din strălucirea florilor ce sunt admirate de cei care vor să compună. Literele erau puse pe perne de catifea și erau închise în cuburi din cristal de Boemia, iar un cărăbuș, trecerea un pod de jad pentru a duce literele pe Aleea Cuvintelor, unde câteva furnici le uneau pentru a face cuvinte. Acestea erau învelite în borangic și luate de o albină ce le ducea pe Aleea Versurilor, cuvintele fiind împreunate și așezate pe satin împodobit cu praf de argint. Pe Calea Strofelor, fiecare vers își găsea familia, strofele fiind luate de un fluture și date unui cerb ce le ducea la palatul codrului, unde erau unificate în poezii și trimise de un iepuraș pe Tărâmul Cărții. Codrul mi-a prezentat toate camerele palatului său: Holul Imaginației, Salonul Naturii, Bucătăria Iubirii și Grădina Bucuriei, unde florile dansau.
Se înserase, și a trebuit să mă întorc acasă, iar la plecare Codrul mi-a spus că tărâmul poeziei nu este statornic, ci se află în fiecare pădure din lume pentru ca fiecare om să se bucure de magia poeziei.

Nicolau Evelina, Clasa a VI-a,
Coordonator, Rădulescu Didona
Şcoala Băiculeşti
(Postat februarie 2015)

• Prec
• Mai departe