A fost odată ca niciodată un cavaler foarte curajos, căruia nu-i era frică de nimic. De aceea se numea Fărăfrică.
Venise vremea să se însoare, dar o singură fată îi era pe plac. Și fata îl plăcea, dar nu puteau fi împreună deoarece se afla sub stăpânirea Clovnului Fiară. Fusese răpită de acesta când
Iarnă dragă şi frumoasă
Pofteşte la mine-n casă.
Voie bună cu cei dragi
Şi miros de cozonaci.
Cad fulgii mari şi grei
De zăpadă argintie,
Totu-i alb şi zgribulit
Drumu-i tot acoperit.
Vreau să țes pe pânza nopții
Vise vii și colorate,
Ca să-mi șteargă lacrimile
Să mă-mpingă mai departe.
Munții cu pălărie argintie
Veghează stelele.
Soarele nu mai ajunse
Ca să-ți lumineze chipul,
Străine.
Cocoşată, gârbovă, hapsână Baba Iarnă şi-a pierdut cele 7 cojoace. Mai observi câte un petic pe văi. Regele diurn începe să zâmbească şi, prin afecţiunea sa, natura renaşte, devine caldă. O fiinţă nevăzută declanşează un vânt călduţ ce şopteşte tuturor că vine
A fost odată, în minunata lume a poveştilor, un rege înţelept, care iubea învăţătura şi-şi încuraja supuşii să fie înţelepţi.
În fiecare dimineaţă, Spiriduşul Cărţilor îi aducea la micul dejun veşti din regatul său.
A fost odată ca niciodată, într-un regat îndepărtat, un popor numit lămâioşi. Regatul lor era format din oameni înţelepţi, care protejau natura şi ştiau ce urmări au acţiunile negative asupra ei.
Timpul trecu, generaţia lămâioşilor înţelepţi dispăru şi doar
Scoli mediul rural
Scoli mediul urban
PUBLICITATE
