Motto: „Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării creatoare şi bucuria cunoaşterii…” (Albert Einstein)
Dincolo de o Europă culturală, economică şi politică, există o Europă educaţională. Mai mult chiar, se poate spune că valoarea europeană înseamnă în primul rând o schimbare de atitudine, mentalitate şi competenţe. Profesorul european reprezintă fluidul vital al educaţiei şi dezvoltarea profesională a acestuia este un ingredient esenţial în menţinerea calităţii sistemelor de educaţie.
A fi profesor… este oare o meserie ca oricare alta? Nu! Şi aceasta pentru că un profesor nu lucrează cu lemn, tablă, materiale de construcţii, cânepă…El lucrează cu suflete! Tocmai de aceea nu-şi poate permite rebuturi, resturi aruncate la gunoi şi nici timp pierdut. Căci timpul nu se mai întoarce, iar sufletul aruncat la gunoi rămâne acolo, oricât te-ai strădui apoi să repari greşeala.
Profesia de cadru didactic este mult mai profundă, solicită calităţi speciale, care se pot forma şi dezvolta dacă persoana respectivă doreşte, cu adevărat, să fie profesor.
Profesorul european se implică în activitatea didactică cu întreaga sa personalitate, investeşte afectiv, îşi împărtăşeşte experienţa cognitivă şi de viaţa elevilor săi, stabilind anumite raporturi, anumite relaţii cu aceştia, care depind atât de structura sa de personalitate şi de stilul de conducere a activităţii educative, cât şi de trăsăturile individuale şi de grup ale elevilor. Cel care se hotărăşte să urmeze o cariera didactică trebuie să poarte, înainte de a se înscrie la facultate, o discuţie cu el însuşi, pentru a se verifica dacă poate face faţă cerinţelor profesiei. În primul rând, constată dacă este conştient de importanţa profesiei, pentru că a fi profesor înseamnă să te dedici celor pe care-i educi, să ai sentimente pozitive faţă de ei, să le oferi dragostea şi respectul tău, să fii conştient că le influenţezi viaţa şi eşti răspunzător pentru asta în faţa lor, a părinţilor, a societăţii.
Un alt aspect se referă la formarea elevilor pentru viaţă. Un profesor adevărat nu se gândeşte numai la stăpânirea disciplinei lui, la felul în care elevul răspunde la lecţie, ci, în primul rând, la felul în care el foloseşte în mod independent ceea ce profesorul l-a învăţat.
Cariera didactică nu este o „manta de vreme rea“, o urmezi numai dacă îţi place, dacă ai vocaţie, nu doar atunci când viaţa te refuza în alte locuri. Ai în faţă 20-30 de suflete, de minţi, de perechi de ochi şi urechi, toate îndreptate cu încredere spre tine. În această situaţie nu poţi spune că le dai puţin pentru că primeşti puţin; cei din faţa ta nu au nicio vină. Specialiştii au demonstrat că şcoala „produce“ învăţare, dar „producţia“ ei nu se realizează ca în celelalte domenii. Răspunderea este cu mult mai mare pentru că lucram cu oamenii. În fabrică, o piesă turnată greşit se retopeşte şi se toarnă din nou.
În educaţie, un elev pierdut devine o problemă pentru societate, de aceea toţi ochii sunt îndreptaţi spre noi şi cerinţele faţă de noi sunt mai mari. De multe ori profesorul este asemănat cu un actor, ceea ce ne onorează, dar profesorul, când îşi interpretează rolul, este cu ochii pe spectatori şi schimbă textul în funcţie de reacţiile acestora. Ca şi actorul, când începe rolul, uită de problemele sale, de supărări şi necazuri şi dă totul spectatorilor; ca şi actorul, nu primeşte cât dă, dar niciodată nu face calculul acesta şi aşteaptă ca societatea să-l facă.
Ca să comunice cu clasa, elaborează mesaje şi le transmite în forme potrivite fiecărei clase de elevi, urmăreşte să-i convingă folosind semne, limbaje, sensuri, structuri diverse, este mereu atent la reacţiile celor ce receptează. Pentru mesajele primite, elevii sunt îndrumaţi să le analizeze, să le identifice codurile, să le dea o altă exprimare, să le restructureze etc.
În relaţiile cu elevii, profesorul analizează situaţii, reacţionează pozitiv la solicitări, studiază aşteptările, urmăreşte relaţiile stabilite, îi stimulează, aprobă sau dezaprobă, colaborează cu alţi factori etc.
A fi profesor european, presupune a promova  strategii şi metode de predare activă şi a dezvolta interesul  elevilor pentru cunoașterea şi înțelegerea valorilor europene.
Acest lucru constă în realizarea unor proiecte de lecție, care să  evidențieze valorile europene şi suprapunerea lor peste cele româneşti. În concepția profesorului european, pentru  declanșarea resorturilor interne ce susțin efortul de învățare al elevilor este esențială utilizarea tehnologiei, fiind catalizată ca nevoia de cunoaștere, de explorare, de descoperire. Instruirea asistată de calculator este o metodă modernă și inovatoare în învățământul românesc, ce are la bază dezvoltarea utilizării tehnologiei, în raport cu realizarea idealului educațional, întemeiat pe tradițiile umaniste constând în dezvoltarea liberă și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative.
În ceea ce priveşte impactul general al utilizării calculatorului la nivelul elevilor, profesorii sunt de părere că acesta este pozitiv, atât la nivel de grup, cât şi individual; elevii au un interes mai mare de a învăţa utilizând calculatorul la şcoală. Se observă o concentrare mai bună a elevilor și se  remarcă lucrul în echipă şi favorizarea dezvoltării competenţelor de cooperare. Acest efect al tehnologiei de creştere a motivaţiei şi de atragere a elevilor către învăţare, explorare şi descoperirea cunoaşterii se face remarcat pentru toate materiile din programele şcolare – de la matematică şi fizică sau chimie până la istorie, limbi străine şi geografie.
Elevii se bucură şi de răsplata de a lucra împreună cu colegii de clasă pentru a finaliza proiecte de grup, dezvoltându-şi abilităţi practice de colaborare şi lucru în echipă, care ulterior vor fi relevante pentru locul de muncă. Aceștia au competenţe mai bune de rezolvare de probleme şi şi-au îmbunătăţit capacitatea de lucru în echipă. De asemenea, deţinerea de cunoştinţe de operare a calculatorului îi pregăteşte pe elevi mai bine pentru viitoarea lor carieră profesională. Tot în măsura în care au acces la tehnologie în clasă, profesorii  consideră că această  metodă de predare, asistată de computer, este în mod cert mai eficientă. Accent pe activitățile ludice; jocul şi activităţile ludice sunt instrumentele de lucru în metoda animaţiei socio-educative; ceea ce se poate spune despre aceasta metodă este faptul că jocul este o activitate plăcută, voluntară, cu reguli mai mult sau mai puţin stricte, activitate în cadrul căreia participanţii se simt liberi, îşi explorează şi îşi pun în valoare abilităţile cunoscute şi mai puţin cunoscute, propria ființă. 
Am urmărit numai câteva domenii ale procesului de predare-învăţare şi s-au strâns o mulţime de acţiuni pe care trebuie să le realizeze profesorul. O fi greu? O fi uşor? Răspunsul e unul singur: Nu-i uşor, dar e frumos. Sigur că răspunsul este doar pentru cei care simt ceva faţă de această carieră. Pentru cei care nu simt nimic, nici un fel de atracţie, va fi greu, dar cel mai greu va fi pentru elevii lor.
Ca profesor, ai şansa să fii părtaş, într-un mod subtil, dar cu atât mai important, la „prefacerea lumii“. Efortul continuu de „ieşire din tine“ te menţine proaspăt, în contact intim cu „tine“ . Relaţia cu tinerii îţi transferă entuziasm,  bucurie de viaţă. Poţi fi ales ca model de viaţă, ceea ce nu-i puţin lucru pentru un om. Poţi modela caractere. Până la urmă, inconvenientul de a fi mereu pus sub lupă de ochii uneori „cruzi“, dar de cele mai multe ori obiectivi ai tinerilor este un privilegiu de a fi foarte atent la ceea ce eşti, pentru a modela ceea ce vor fi cei pentru care eşti acolo. Adică ai sentimentul unei mari responsabilităţi, care te preface continuu pe tine.
Câte profesii mai oferă acest privilegiu azi, când civilizaţia, în goană după a avea şi a face, a dus la o alienare tot mai mare a omului?…
Cei care sunt hotărâţi să îmbrăţişeze cu sufletul şi mintea această profesie sunt aşteptaţi cu braţele deschise, dar să nu uite că ceea ce au învăţat în facultate este doar începutul, profesia cere învăţare permanentă, având mereu în minte cuvintele lui Nicolae Iorga: „Un secol de trăieşti, un secol învaţă, dar nu mereu în aceeaşi clasă“.

Prof. ZIDARU LUMINIŢA
Liceul Tehnologic ”Mihai Viteazul” Piteşti
(Postat noiembrie 2014)

• Prec
• Mai departe