Luna noiembrie este luna în care s-a născut distinsul autor Eugen Ionescu. S-a născut în România, acum 105 ani, dar cea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o în Franţa.
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse (născută Ipcar) avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie, cu o mama vitregă, cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a marcat profund destinul artistic al scriitorului. "Mă numesc Ionesco la fel ca tatăl meu. Ionesco înseamnă fiul lui Ion. Tatăl meu era român", mărturisea dramaturgul, într-un interviu acordat în 1960. Dar, adaugă el, "sunt cetăţean francez. Mi-am petrecut primii mei ani în Franţa. Copilăria mea este franceză". "Nimeni nu s-a gândit vreodată să măsoare exact ce parte din Ionesco aparţine unei ţări sau celeilalte: ansamblul este cel care contează", spune criticul literar Dan C. Mihăilescu. "Nimeni, cu excepţia fiicei sale, alergică la 'romanitatea' ei", adaugă el, apreciind că "amprenta românească a spiritului ionescian este definitivă". Dan C. Mihăilescu evoca o legătura de neşters între originile scriitorului şi opera sa: "România a fost întotdeauna percepută drept o ţară a contrastelor şocante, unde totul funcţionează invers". Ionesco este de-al nostru pentru că era ortodox şi vorbea şi glumea româneşte, aşa cum spune ministrul Culturii, Teodor Paleologu. 
Opera lui a fost scrisă în franceză şi tradusă mai apoi în alte limbi de circulaţie. Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista „Bilete de papagal” (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, “Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo”. Volumul de debut e un volum de versuri și se numește „Elegii pentru ființe mici”. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat „Nu!”, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru "scriitori tineri needitați". Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire, derută, comic irezistibil. Întemeietorul teatrului absurd va anticipa deja evoluţia sa ulterioară încă din scrierile publicate în limba română.
Teatrul cel mai de seamă al Franței, „La Comédie Française”, prezintă pentru prima data în 1966, o piesă de Ionescu, „Setea și Foamea” și apoi piesa „Regele moare”. Anul 1970 îi aduce o importantă recunoaștere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă distincție. Piesele sale, dintre care amintim „Cântăreaţa cheală”, „Scaunele”, „Noul locatar”, „Rinocerii”, „Ucigaş fără simbrie”, „Lecţia”, „Regele moare”, fac înconjurul lumii şi îi aduc o binemeritată faimă universală. 
Consacrat ca unul din cei mai mari dramaturgi contemporani, Eugen Ionescu se manifestă de asemenea ca prozator, memorialist, eseist, susţinător fervent, prin studii şi articole polemice, al teatrului de avangardă, traducător. Eugen Ionescu şi-a încheiat drumul pământesc la venerabila vârstă de 84 de ani. Era întotdeauna perceput drept o persoană rezervată. Se spune că nu a fost  neapărat un om apropiat de Dumnezeu. Notele sale de jurnal spun însă altceva; ne demonstrează că Eugen Ionescu a fost un om dedicat rugăciunii, afirmând că: „Numai harul poate da sentimentul sau certitudinea că lumea este adevărată, substanţială”.
Începând cu anul 1994  Casa de Cultură a Studentilor din Bucureşti organizează „Festivalul Naţional Studenţesc de Teatru al Absurdului Eugène Ionesco” - un omagiu adus de către studenţii împătimiţi de teatru acestui dramaturg ce a fost şi este un „monstru sacru” al avangardei teatrale europene. A devenit o tradiţie ca, în noiembrie, tinerii iubitori de teatru să se întâlnească  în numele acestui dramaturg şi să dezbată artistic asupra problemelor de viaţă contemporană. Festivalul Eugène Ionesco este organizat într-un spaţiu frecventat de tinerii interesaţi de ceea ce este nou, de tineri studenţi care se pregătesc pentru diverse domenii. Ei formează publicul fidel al spectacolelor devenite tradiţionale pentru Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti şi, totodată, sunt participanţi la evenimentele care au loc aici. Ca motto al acestui festival a fost ales: „...în Acest mileniu plin de absurZi...noi suntem cei dintâi!”
Cu ocazia centenarului nașterii scriitorului, în anul 2009 opera lui Eugen Ionescu a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului acestei țări la UNESCO, criticul literar profesor Nicolae Manolescu. Autorului i-au fost consacrate numeroase manifestări culturale, atât în țară, cât mai ales în străinătate. Cu această ocazie, fiica sa, Marie-France Ionesco, posesoare a drepturilor de autor, domiciliată la Paris, a protestat puternic împotriva prezentării lui Eugen Ionescu drept autor român, argumentând că toate piesele sale au fost scrise în limba franceză. Tot în anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.   

Prof. Davidoiu Georgiana Nicoleta
Școala Gimnazială „Gabriel Marinescu” Tigveni
(Postat noiembrie 2014)

• Prec
• Mai departe