Prima pagina

Copiii sunt curioşi şi se nasc cu instinctul pentru investigarea naturii, iar noi, dascălii, avem datoria de a le alimenta interesul şi cultiva dragostea pentru tot ceea ce ne înconjoară. Plimbările în natură, excursiile, drumeţiile, vizitele tematice, activităţile educative din grădiniţă, sunt tot atâtea posibilităţi de a-i pune pe copii în contact cu natura.

Prin abordarea educaţiei ecologice încă de la vârste mici, îi invităm pe copii să privească natura, să respire aerul curat din pădure, să asculte susurul apei de izvor şi ciripitul păsărilor, îi învăţăm să se emoţioneze în faţa minunilor naturii, să respecte şi să protejeze mediul.           
Educaţia ecologică are ca obiectiv principal promovarea unei culturi ecologice prin formarea în spirit ecologic a noilor generaţii, bazate pe cunoştinţe privind exploatarea raţională a resurselor naturale şi conservarea mediului înconjurător.
În urma mai multor studii, oamenii de ştiință au ajuns la concluzia că educaţia ecologică poate fi abordată de la cele mai fragede vârste, dar fiind un proces destul de complex, la ea trebuie să participe factori educativi cu multă responsabilitate. Pentru început, la vârsta preşcolară punem piatra de temelie a educaţiei ecologice prin implicarea copiilor în felurite activităţi, ca de exemplu, urmărind ca aceștia să înveţe să privească mai atenţi plantele, animalele, viaţa mediului înconjurător, pentru ca mai apoi să-i învăţăm să cunoască efectele pozitive şi negative ale acţiunii omului asupra mediului.
Ca motivaţie pentru desfășurarea activităților cu caracter ecologic în grădiniță o reprezintă în primul rând, poluarea mediului – o problemă importantă a lumii contemporane, aflată în conflict cu principiul dezvoltării durabile, în al doilea rând, importanţa formării noilor generaţii într-o viziune ecologică, cu respect pentru mediu, iar în al treilea rând, transmiterea informației ecologice de către noi, cadrele didactice, prin puterea exemplului.
În cadrul tuturor activităţilor şi la toate nivelurile preşcolarităţii se pot realiza diverse teme ale educaţiei ecologice prin care copiii pot fi sensibilizaţi faţă de problemele mediului, dar şi antrenaţi în rezolvarea lor. Educaţia ecologică vizează conservarea biodiversităţii. Astfel, la vârsta preșcolară se evidențiază următoarele puncte tari:
# Particularităţile vârstei copiilor, curiozitate epistemică, dorinţa de a imita adultul;
# Rezolvarea nevoilor copilului de cunoaştere concretă, răspunzând la întrebările acestora şi punând copilul în contact direct cu mediul;
# Transformarea comportamentului copilului, dintr-unul egocentric într-unul altruist;
# Contribuirea la formarea unor atitudini de protecţie şi ocrotire faţă de tot ceea ce se află în mediul înconjurător, precum şi la apariţia unui comportament civilizat în relaţiile interumane;
# Oferirea fiecărui copil a posibilităţii de a manifesta o atitudine personală, responsabilă faţă de mediul în care trăieşte, ca scop principal al educaţiei ecologice.
Educația ecologică din grădinița noastră se realizează prin modalități variate, atât în cadrul formal, prin observări dirijate, lecturi după imagini, povestiri, experimente, jocuri didactice, activități artistico-plastice și practice, convorbiri, activități asistate pe calculator etc, cât și în cadrul nonformal, prin ieșiri în cadrul naturii și investigarea mediului înconjurător, drumeții, plimbări, vizite tematice, concursuri educative cu caracter ecologic, voluntariate gen ”Olimpiada deșeurilor”, serbări, programe artistice, etc.
Dintre experimentele și demonstrațiile la care copii au luat parte menționăm:
# Importanța apei: ”Plante udate și plante neudate, ținute la lumină și căldură”
# ”Plante ținute la întuneric”
# Observarea în natură; plimbări, drumeții, activități de plantare și de curățare a mediului înconjurător etc)
Formarea în spirit ecologic a copiilor este o responsabilitate a educatorului de astăzi şi o promisiune pentru ziua de mâine, este o educare permanentă, pe tot parcursul vieţii, iar pentru un start şi un rezultat calitativ este necesară diversificarea modalităților de realizare a activităților atât în cadrul formal, cât și în cadrul nonformal, iar cu trecerea timpului, când copilul mai creşte, un rol important îl are şi ghidarea acestuia spre autoeducare, spre orientarea în cadrul informal asupra activităţilor cu caracter ecologic ca reflecţie a conduitei şi viziunii ecologice însuşite în anii anteriori.
În activitatea educativă din grădiniță atitudinea şi implicarea părinţilor este hotărâtoare, atât în formarea personalităţii copilului, cât și în sprijinirea pentru realizarea activităților ecologice. Nu vom obţine mici ecologişti eficienți dacă părinţii nu sunt ei, în primul rând, nişte buni cetăţeni.
„Să călcăm uşor pe Pământ spre a nu-l zgudui fatal” - Leter R. Brown

Prof. Popescu Vasilica Narcisa
Prof. Colțeanu Adelina Maria
GPP “Albă ca Zăpada” Pitești
(Postat martie 2018)

• Mai departe