Jocul didactic este o metodă de învățare bazată pe acțiunea simulată în care elementul ludic este subordonat scopului instructiv-educativ. Prin acest tip de joc se facilitează trecerea de la activitatea ludică, la cea de învățare. Jocul didactic combină elementele distractive și recreative cu cele care sunt instructive și educative, fiecare din ele având un procentaj mai mic sau mai mare în funcție de vârsta, de nivelul de limbă și de obiectivul didactic urmărit la ora de franceză.
Orice creare de mesaj, oral sau scris, într-o limbă străină, comportă o doză de stres. Elevul se simte pus în pericol atunci când trebuie să se exprime în fața clasei. Jocul oferă acestuia oportunitatea de a-și îndepărta neliniștea. El generează o plăcere în care elevul își poate uita temerile. El îndrăznește să își dea drumul în acțiune. Nu acesta este scopul pe care îl urmărește profesorul de limbă străină?
Pentru ca elevul să se simtă în largul său, în comunicarea naturală, trebuie să i se dea posibilitatea să își exerseze talentele, să se exprime în situații comunicaționale apropiate celei firești, atât în compania profesorului cât și a colegului de alături. Trebuie să i se dea ocazia de a-și testa competențele lingvistice, sociolingvistice și pragmatice, pentru ca să descopere cheia unei comunicări reușite în limba pe care o abordează. Jocul oferă această experiență.
Activitățile ludice pot face obiectul unei evaluări formative prin care profesorul poate situa nivelul clasei sale sau poate depista anumite lacune și dificultăți observate de-a lungul activităților didactice la clasă..
Bineînțeles că există jocuri individuale, dar de ce să nu se profite și de bogăția pe care o oferă activitățile de acest tip, în grup? În acest caz este recomandat să se diversifice formele de manifestare ludică și să se propună activități de două, trei, patru persoane sau chiar colective. Acest mod de abordare poate rupe monotonia și să stabilească întâlniri diverse între persoane diferite. Organizarea în celule mici, fără prezența permanentă a profesorului, îi dezinhibă în general pe cei timizi și le deschide calea spre o mai bună interacțiune socială, îndemnând elevii să experimenteze situații comunicaționale mai naturale și chiar să-i pregătească progresiv pentru întâlnirile cu vorbitorii nativi.
Câteva propuneri de astfel de activități care se pot utiliza în cadrul orelor de predare:
Toate jocurile didactice prezentate mai jos pot fi propuse la următoarele niveluri stabilite de către CECRL: elementar (A1, A2) și independent (B1, B2), cu condiția ca profesorul să se asigure, în prealabil, că bagajul de cunoștințe lingvistice ale elevului îi poate permite acestuia implicarea directă:
1. Lămâie-lămâie « Citron-citron »
Participanții sunt așezați în cerc. Animatorul jocului rămâne în picioare, în mijloc, și spune două prenume a două persoane prezente. Persoanele desemnate trebuie să își schimbe locul în timp ce animatorul încearcă să ocupe unul dintre cele doua scaune. Persoana care se regăsește fără scaun va rămâne în centrul cercului și va reîncepe jocul.
Notă:
În locul prenumelui se poate juca și cu un lexic specific, de exemplu : fiecare alege o parte a corpului, un aliment, o băutură etc. Aceste două forme de joc prezintă avantajul de a impune participanților schimbarea de locuri și, în consecință, și a partenerilor. Acest mod de a proceda se poate aplica, de asemenea, și la alte jocuri didactice.
2. “Le domino”
Timp de cinci minute, fiecare elev pune întrebări vecinului din stânga, despre viața , pasiunile, preferințele acestuia etc. Apoi, cel care tocmai a întrebat, răspunde întrebărilor vecinului său din dreapta, cu referire la aceleași subiecte. Când toată lumea a răspuns la întrebări, fiecare îi prezintă grupului, vecinul din stânga sa. Atenție să nu se dezvăluie grupului decât ceea ce celălalt dorește să se împărtășească despre el.
Avantajul acestei formule de joc este că, mult mai ușor vorbești despre altul decât despre tine însuți.
3. Caut pe cineva căruia îi place… « Je cherche quelqu’un qui aime »
Toată lumea este așezată în cerc. Un scaun gol e plasat între doi elevi. Cel care este la stânga scaunului spune: «Caut pe cineva căruia îi place…» sau «Caut pe cineva căruia nu-i place…», și continuă fraza cu ceva ce vede sau știe despre o anumita persoana din cerc. Persoana din grup care realizează că este vorba despre ea, se ridică și se așază pe scaunul eliberat între timp de celălalt elev. Cel care se află în stânga noului scaun liber spune la rândul său « Caut…». Dacă persoana respectivă nu se ridică de pe scaunul său pentru a veni pe scaunul liber, cel care a făcut enunțul construiește unul nou. Dacă se ridică mai multe persoane, prima care se manifestă va ocupa acel scaun gol.
Este evident însă, că nu putem învăța totul prin joc. Acesta trebuie să reprezinte un «plus» în calea studiului unei limbi străine, o ocazie de a pune în practică, într-un mod cât mai agreabil de către elev, ceea ce el a învățat într-un alt context, un pretext pentru a merge mai departe sau pentru a aborda o nouă disciplină, o nouă temă.
Anumite jocuri didactice pot să fie adoptate pentru fond și adaptate tipului de lecție pentru a răspunde cât mai adecvat obiectivelor propuse de către profesor. Orice joc poate să fie modular și variabil, fiecărui profesor rămânându-i sarcina de a găsi formula cea mai bună.
Nu ezitați să reconstruiți jocurile, deoarece acestea nu trebuie să fie niște structuri rigide !
Bibliografie:
CURTA, Adina, Du jeux au activités ludiques, AETERNITAS, Alba-Iulia, 2006.
RIGAUD, Jacques, Jeux et rêves, în La culture pour vivre, Gallimard, «L`air du temps», 1975.
Sitografie:
https://www.uclouvain.be/cps/ucl/doc/adri/documents/Le_jeu_en_classe_de_FLE.pdf
http://www.academia.edu/6611656/Jocul_didactic_si_rolul_lui_formativ
Prof. Bran Simona - Andreea
Școala Gimnazială „George Marinescu” - Drăganu, jud. Argeș
(Postat 06.01.2022)