Atunci când vorbim despre nutriție, fie ea a adulților, fie cea a copiilor, de fiecare dată vom avea în vedere aceleași principii, fiecare dintre noi, ca oameni, având nevoie de aceleași tipuri de nutrienți: vitamine, minerale, carbohidrați, grăsimi, dar și proteine. Referindu-ne, de această dată, strict la copii, vom face observația că aceste tipuri de micronutrienți și macronutrienți vor trebui dozate diferit, în funcție de stadiul de dezvoltare în care cel mic se află, deci de nevoile specifice fiecărei vârste, precum și de anumite particularități. A oferi copilului o alimentație corespunzătoare nu înseamnă exclusiv a-i livra acestuia doar ,,alimente sănătoase”, ci se poate accesa o gamă foarte variată de alimente, cu specificația ca dieta să rămână mereu variată și echilibrată, iar ceea ce se consumă să fie în cantități moderate.
Plecând de la premisa că fiecare copil deține, încă de la naștere, mecanismele interne pentru reglarea consumului de alimente și pentru semnalizarea atât a nevoii de a mânca, precum și a senzației de sațietate, este necesar să acționăm, ca părinți, exact în ideea de a respecta acest ritm și a păstra în echilibru acest circuit aproape perfect. În această direcție, responsabilitățile pentru alimentația copilului sunt împărțite, inegal, este adevărat, între părinte și copil, în sensul în care, dacă părintele este direct răspunzător vizavi de ingrediente, dozarea acestora și orele de masă, copilul, însă, va stabili cantitatea consumată, deci momentul când este sătul. În timp, copilul, prin expunere intensivă la o educație alimentară adecvată, se va deprinde cu obiceiuri sănătoase, fiind capabil, chiar și la vârste fragede, să discearnă, să accepte sau să refuze alimente ori să facă cele mai potrivite asocieri alimentare. Este cunoscut faptul că o viață sănătoasă începe în primii ani, ca atare, nutriția, desigur, dublată de activitate fizică, reprezintă cheia unei creșteri și a unei dezvoltări normale, dar și a prevenirii bolilor cardiovasculare sau metabolice, atât de prezente în societatea de azi. Dacă încă mai considerăm că un copil este un adult de mai mici dimensiuni, ca atare el trebuie îndopat, cantitativ, până la saturație, ar fi bine să reconsiderăm acest lucru, deoarece nevoile celui mic (cum ar fi necesarul de calciu, fier sau vitamina D), în creștere fiind, sunt, dacă vom raporta la greutatea lui, cu mult mai mari decât cele ale unui adult. În acest sens, focusul părinților va fi pe CE mănâncă și nu pe CÂT mănâncă un copil. Vom trece, spre a exemplifica, prin câteva dintre principalele grupe de alimente, contorizând (dar fără a bate în cuie nimic, fiecare copil fiind unic, chiar și din punctul de vedere al nevoilor alimentare) cantitățile aproximative din fiecare categorie. Pornind de la baza piramidei alimentare, vom considera că pâinea și cerealele, în general (responsabile cu jumătate din energia zilnică) nu trebuie să lipsească din alimentație, cu recomandarea de a se evita acele cereale care au peste 15% conținut de zahăr și de a se accesa, pe cât posibil, cerealele integrale.Abordând subiectul legat de consumul de fructe și legume, voi începe prin a recomanda, din start și cotidian, două porții de fructe și trei porții de legume crude. În situația în care coaja acestora este comestibilă și, eventual, suntem și siguri asupra sursei acestora, indicat este consumul cu tot cu coajă, pentru un aport optim de vitamina C, dar și de fibre. Rămânând în aceeași zonă, vom aminti și beneficiile consumului fructelor ca atare, în detrimentul sucurilor de fructe, extrem de acide și sărăcite de fibre, dar și cu un indice glicemic crescut. Dacă ne referim la leguminoase (fasole, mazăre, linte, năut), acestea vor fi, de regulă, asociate cu alte legume, fără carne, conținutul lor proteic plasându-le pe un loc fruntaș atunci când vorbim de necesarul zilnic de proteine. Tot pentru a livra organismului acești macronutrienți atât de necesari, proteinele, în mod cert, se va apela la produsele de origine animală. Astfel, maxim 2-3 ouă pe săptămână, două mese de pește, în același interval, și 70-80 de grame de carne pe parcursul unei zile reprezintă variante pe care le putem oferi, cu încredere, copiilor noștri. Nu vom uita nici laptele și produsele derivate, cu precădere chefirul, un bun probiotic, copiii putând să consume zilnic din acestea, dar, din punctul de vedere al multor specialiști în nutriție și dietetică, nu este un aspect obligatoriu, un aspect care să poată periclita buna dezvoltare a unui copil, fără a mai pune la socoteală o eventuală intoleranță la lactoză, situație parcă tot mai frecventă în ultimul timp, alături de intoleranța la gluten. Aș fi vrut să eludez cumva partea preferată a celor mici și să fac uitat subiectul legat de dulciuri și consumul acestora. De cele mai multe ori, părinții nu înțeleg cum de nu reușește copilul să se abțină la a deschide, zilnic (de mai multe ori), ușa celebrului sertar cu dulciuri... Ajungem astfel, inevitabil, la atât de reala situație că TOT ce intră în casă și este comestibil se va consuma, la un moment dat. Așadar, nu ar strica să se înlocuiască, treptat, dacă există deja, sertarul cu ispite, cu un bogat și apetisant platou cu fructe, din care cei mici, dar și cei mari, oferind exemplu, să se înfrupte în momentul în care apare POFTA. Sigur că nu putem trece cu vederea complet dulciurile concentrate, însă acestea, la fel ca și alimentele bogate în grăsimi, este bine să-și facă loc în alimentația copiilor maxim de două ori pe săptămână și în cantități cât mai mici. Putem fi creativi, ca părinți, când vine vorba de a oferi dulciuri, chiar și ca recompensă, apelând la miere, pudră de roșcove, sirop de arțar sau chiar scorțișoară ori cacao, păcălind cumva cu totul situația. Și dacă tot am mâncat dulce, în consecință va apărea și senzația de sete, pe care în mod sigur nu o vom acoperi cu sucuri, niciodată. Nu putem vorbi de o alimentație adecvată pentru copiii noștri, atâta timp cât sucul devine înlocuitorul apei. Apa va fi în fiecare zi în ,,portofoliul,, copilului, desigur, alături de ceaiuri de plante, de preferat neîndulcite. Și dacă tot eram la capitolul ,,De evitat!.. poate că este cazul să reamintim că vom încerca, pe cât posibil, să nu preparăm alimente prin prăjire, variantele de coacere, fierbere, opărire sau înăbușire fiind cele dezirabile. Am lăsat pentru finalul acestui articol informațiile legate de necesarul de vitamine și minerale, nu pe criterii de importanță ci, ca și cireașa de pe tort, să desăvârșească ideea de alimentație. În final, toate alimentele se vor subsuma ideii de aport nutritiv, de macro sau micronutrienți. Așadar, vitaminele nu pot lipsi pentru o bună funcționare, în nicio situație. Să accesăm cu încredere vitamina A din morcovi, vitamina C din citrice, ardei gras, măceșe, fructe de pădure (mai ales dacă cei mici sunt expuși la fumul de țigară, vor avea carențe de vitamina C), calciu, din produse lactate și vitamina D din pește gras, gălbenuș de ou ori ficat! Desigur, aceeași vitamină D (80% dintre oamenii acestei planete au deficit de aceasta) o putem accesa lăsându-ne copiii la soare! Și atunci când ei au ieșit să-și ia doza de vitamina D, încurajați-i să se și miște, cât mai mult posibil. S-a demonstrat că sportul efectuat în contact cu solul ajută foarte mult la fixarea calciului, spre deosebire de alte sporturi, precum ciclismul sau înotul. Așadar, haideți să împușcăm mai mulți iepuri în același timp și, cu echilibru și consecvență, să construim niște baze sănătoase pentru cei care vor face, la rândul lor, ce au învățat!
Prof. înv. primar, Pătroi Luiza
Școala Gimnazială „Tudor Vladimirescu” Pitești
(Postat iunie 2021)
Scoli mediul rural
Scoli mediul urban
PUBLICITATE
