„Copilului i-aș da aripi, dar i-aş permite să înveţe singur să zboare”. Gabriel Garcia Marquez
În „Dicţionarul de termeni pedagogici” de Cristea, S., (1998), menţiona că învăţarea este activitatea proiectată de cadrul didactic, pentru a determina schimbări comportamentale la nivelul personalităţii preşcolarului, elevului, studentului, prin valorificarea capacităţii acestora de dobândire a cunoştinţelor, a deprinderilor, a strategiilor şi a atitudinilor cognitive.
Care este legătura între emoții și învățare?Emoțiile joacă un rol foarte important în procesul învățării, ele putând fi un sprijin pentru a învăța mai ușor, sau o piedică.
Te-ai întrebat de ce învățarea de tip memorare durează doar pe termen scurt? Câte informații îți amintești acum din anii de școală? Probabil și tu la fel ca mine, sau ca noi toți, îți amintești foarte puține informații din timpul școlii, liceului sau facultății, comparativ cu cantitatea imensă de lecții pe care ai „mestecat-o” timp de ani de zile.Memorarea este un proces artificial de învățare.
Omul este construit astfel încât să rețină acele lucruri care au avut un impact emoțional asupra sa, pentru că acest mecanism ajută la supraviețuire. Cu alte cuvinte, trebuie să ne amintim de ceva ce ne-a creat o emoție mai puțin plăcută, precum frica, pentru a-l evita, și de ceva ce ne-a creat o emoție plăcută, precum bucuria, pentru a-l repeta.
Dacă privin lucrurile din punct de vedere neurologic, partea creierului responsabilă cu trecerea amintirilor în memoria de lungă durată este situat în creierul emoțional, astfel că amintirile noastre sunt dependente de emoțiile pe care le trăim.
Pentru a-l ajuta pe copil să învețe mai ușor este important, în primul rând, să asociem procesului de învățare emoții pozitive, precum: bucurie, curiozitate, interes, inspirație, amuzament, mirare, încredere, entuziasm, mândrie, satisfacție.
Iată șapte aspecte pe care să le ai în vedere pentru ca învățarea să fie eficientă,un castig:
1. Creează un cadru de învățare sigur.
Un copil poate învăța la capacitate maximă, atunci când învățarea se petrece într-un cadru sigur.
Teama este o emoție care nu doar că nu sprijină procesul învățării, dar îl face pe copil să fie concentrat pe consecințe, pe supraviețuire și nu pe ceea ce învață.Atunci când lucrez cu cei mici și le spun că nu există un răspuns greșit și că greșeala este doar o experiență de învățare, observ o mare diferență în modul lor de gândire și de manifestare.Cu cât copilul este mai focusat pe rezultatul obținut și nu pe procesul învățării, cu atât va avea tendința să învețe doar pentru a obține un rezultat de moment, fără să înțeleagă cum să pună în practică ceea ce a învățat, cum să facă corelații între cunoștințele dobândite.
2. Integrează pasiunile sale în procesul învățării.
Ceea ce nu facem cu plăcere, facem cu greu. Știi cum este să faci un lucru care nu-ți place, pentru serviciu? La fel și copilul va fi reticent în a face lucruri care nu-i fac plăcere și uneori va trage de timp, evitând să facă acel lucru.
De aceea, recomand să te folosești de pasiunile sale pentru a sprijni procesul învățării.
3. Folosește jocul în învățare.
Jocul, poveștile, experimentele sunt moduri naturale în care copilul învață.
În primii ani de viață, înainte de a merge la școală, copilul învață prin aceste modalități,acumulează o cantitate foarte mare de informații și dobândește o serie de abilități. Face toate aceste lucruri fără a fi motivat într -un mod pozitiv sau negativ de către cei din jurul său.Mai apoi, în anii de școală, copilul nu mai este la fel de dornic să învețe și din cauza faptului că învățarea a încetat să devină un lucru natural. De aceea, recomand să folosiți moduri plăcute de a dobândi noi cunoștințe, iar acolo unde este posibil, să faceți asocieri amu-zante cu jocuri, povești, exerciții de imaginație și așa mai departe.
4. Stilul de învățare.
Există mai multe stiluri de învățare: matematic, verbal, vizual, chinestezic, muzical,interpersonal (inteligență socială) și intrapersonal (cunoaștere de sine). Fiecare copil are o formă specifică de înțelegere a lumii, proceselor și informațiilor ce o compun.
Ajută-l pe copil să descopere care este stilul său de învățare dominant și adaptează informația acestui stil.
Spre exemplu, copilului ce are un stil de învățare vizual, îi este de ajutor o schemă, deoarece i se va părea dificil să asimileze informațiile rostite. Sau un copil care are o inteligență interpersonală dezvoltată poate fi pasionat de personalitatea unui anumit conducător, iar în jurul acestuia să învețe evenimentele istorice care l-au făcut să se remarce. Odată ce copilul și-a descoperit stilul de învățare, este important să nu-l folosească doar pe acesta. Este esențial să folosească toate celelalte stiluri de învățare, într -o măsură mai mică dar totuși echilibrată, astfel el va putea să-și dezvolte întreg potențialul de care dispune.
5. Adresează întrebări în loc să oferi răspunsuri. Ajută-l să facă corelații cu ceea ce știe deja.
În procesul de învățare este importantă nu doar acumularea unei cantități colosale de informații în sacii memoriei, dar și ce urmează să facă apoi cu aceste informații. Ajută-l să facă corelații intre lucrurile pe care le știa deja și cele pe care le învață acum.
De aceea, în loc să oferim răspunsuri copiilor atunci când ne adresează întrebări, putem să-i ghidăm prin acele întrebări să ajungă singuri la o concluzie.
6. Învățarea este un proces greu ce necesită efort din partea copiilor.
Așa este, învățarea este un proces ce necesită multă muncă și mult efort din partea copiilorși este important să-i sprijinim în a duce la capăt acest efort.
Pentru ca procesul învățării să fie unul benefic, un copil are nevoie să simtă frustrarea, să depună efort pentru a învăța să facă acel lucru și să se simtă mereu însoțit și sprijinit în drumul său.
7. Totul este un continuum în dezvoltarea copilului
Nicio etapă nu este mai importantă sau mai puțin importantă decât precedenta sau următoarea. Spre exemplu numărul de cuvinte dobândite în primii 3 ani de viață, pot influența succesul viitorului adult. Dezvoltarea vocabularului în timpul primilor ani de viață este strâns legată de capacitatea de a citi mai târziu și succesul școlar.
Concluzii
Copiii trebuie să rămână în centrul preocupărilor adultilor, care nu trebuie să mai fie risipitori de energie, talent și dragoste, ci să ofere tot ce e mai bun și modern în materie de educație.
Învățarea presupune nu numai câștig, ci și o risipire (de tine însuți, de gânduri, de trăiri).Etosul pierderii (a ideilor tale, a energiilor tale etc.)dar și conștiința tranzienței relațiilor ce fac parte integrantă din mănunchiul de asumpții pe care trebuie să le aibă dascălul. Peregrinajul,instabilitatea și trădarea discipolului sunt evidențe demne de asumat. Pentru cei ce au de zis ceva altora și resimt nevoia de a împărtăși din experiența lor. Pentru cei ce își asumă cu seninătate„riscurile” meseriei.
În final, să-mi fie îngăduit un mic gând pentru dascălul care nu suportă trădările: adu-ți aminte că și tu ai fost cândva discipol, și tu te-ai îndoit, ai înșelat, ai trădat. Și nu uita că numai unii dintre discipoli ajung magiștri care să-i învețe, la rândul lor, pe alții. Faptul că tu ai privilegiul de a-i educa acum pe cei ce au nevoie de tine este un rezultat și al acestei necesare, zbuciumate - dar rodnice - transgresiuni!
Bibliografie
1. Metodica activ. instructiv-educative în grădinița de copii
– Edit. ,,Gh. Cârțu Alexandru/ 2009
2. Paisi Lăzărescu, M, Ezechil L -,,Laborator Preșcolar” – ghid metodologic, București - 2011
3. MECT – Ghid de bune practici pentru educatia timpurie de la 3 la 6/7 ani- 2008
4. Metoda proiectelor la vârste timpurii (2002, 2015) București, Editura Miniped
5. Revista Înv. Preșcolar și primar, nr. 1-2 /2013
Prof. înv. preșc. Crai Simona
GPP Mustățești, Valea Iașului
(Postat februarie 2020)