„Orice poate fi învățat la orice vârstă, cu condiția să fie găsite mijloacele de instruire corespunzătoare.” Jerome Bruner.
A învăța să înveți este una din componentele cheie în societatea de astăzi, care este o societate bazată pe cunoaștere. Pentru a se putea adapta unei astfel de societăți, oamenii trebuie să știe cum să învețe. Cadrelor didactice le revine rolul de a forma la elevi, abilități de învățare permanentă. Ele se confruntă, din ce în ce mai des, cu unele situații aparent de nerezolvat care afectează bunul mers al activităților din clasă.
Tratarea diferențiată înseamnă, în esență, adaptarea învățământului la particularitățile psihofizice ale copilului, influenta instructiv – educativă a acestuia în conformitate cu individualitatea sa, înlesnindu-i pregătirea la nivelul posibilităților și intereselor, creându-i, în ultimă instanță, o ambianță favorabilă în cel mai înalt grad pentru formarea personalității în ansamblu. În acest sens, ignorarea trăsăturilor individuale, datorită unei atitudini nivelatoare pedagogice echivalează cu un “act de miopie educativă” (V. Filipescu) și, dimpotrivă, înțelegerea caracteristicilor individului, a reacției lui într-o anumită împrejurare este extrem de importantă pentru a putea prevedea și influența comportarea sa.
Fiecare om se naște și se dezvoltă astfel încât ajunge să aibă unele particularități psihofizice, mai ales psihice, deosebite, particulare, care alcătuiesc individualitatea fiecăruia. Pedagogia contemporană admite atât existenta unor particularități psihologice individuale ce deosebesc în mod evident, persoanele de altele, cât și existenta unor particularități individuale relativ comune unor grupe de persoane. Din această perspectivă a apărut tratarea diferențiată a elevilor în raport cu particularitățile lor de vârstă și individuale.
Sarcina principală a activității școlare constă în crearea unor condiții care să contribuie în cea mai mare măsură la o învățare eficientă din partea fiecărui elev. Pentru aceasta este necesar ca învățarea să nu fie întemeiată pe motivări exterioare, ci să se desfășoare sub impulsuri interioare, factorul hotărâtor de stimulare constituindu-l însăși activitatea de învățare, modul în care aceasta este organizată și se desfășoară. Unele mutații produse chiar în evoluția sistemelor școlare reclamă cu necesitate o instruire diversificată și diferențiată. Tratarea identică a unor situații diferențiate ar duce la adâncirea inegalităților dintre elevi și nu ar oferi condiții favorabile pentru reușita școlară a tuturor elevilor.
În cadrul unui proces de instruire diferențiat, elevii nu mai sunt supuși, în bloc, acelorași cerințe, ci se poate opera o selectare a volumului și gradului de complexitate a cunoștințelor, a metodelor întrebuințate, în concordanță cu grupe de interese și capacități.
În viziunea didacticii moderne, tratarea diferențiată este inclusă între modalitățile principale de perfecționare a lecției.
Tratarea diferențiată este pusă în relație de complementaritate cu diversificarea și individualizarea. Diferențierea activității didactice, a metodologiei aplicate și a mijloacelor de învățământ folosite în direcția diferențierii instruirii se impune din multiple considerații, dintre care, cele referitoare la obiectivele pedagogice, ocupă un loc important.
Dacă odinioară, valorile umane se apreciau în funcție de fondul de cunoștințe acumulate, societatea actuală solicită în primul rând spirit de investigație, aptitudinea de a se instrui continuu, capacități creatoare. În acest context, sarcina primordială a școlii constă în a-l învăța pe elev cum să se instruiască și să-i cultive nevoia de educație permanentă.
În lumina “Declarației drepturilor omului“ (O.N.U. 1948) “ființele umane au drepturi și șanse egale de dezvoltare și manifestare”. Dar este cunoscut faptul că ființele umane nu se nasc egal înzestrate cu posibilități psihofizice și că nu au condiții identice de dezvoltare și manifestare.
Este deosebit de important faptul că sarcina educației și instrucției trebuie să fie transformarea individualităților în personalități care să corespundă idealului educativ al societății noastre.
Prof. înv. primar Stoian Ioana Raluca
Școala Gimnazială „Tudor Vladimirescu” Pitești
(Postat februarie 2020)