Meseria mea, meseria noastră, e meseria tuturor celor ca noi, a celor care știu să iubească dăruirea mai presus de orice, a celor care știu să dăruiască iubirea necondiționat, care știu să creadă dincolo de suflete nevinovate, să vadă  în ochi curioși, să citească pe chipuri pline de întrebări sau curiozități. A fi dascăl e, mai întâi de toate, o urmă de talent amestecat cu multă muncă, pasiune și putere de sacrificiu, puterea de a nu mai fi tu, puterea de a da o parte din tine chiar și celor ce nu au nevoie, celor cărora li se pare că viziunea lor despre lume nu are tangențe cu viziunea ta, puterea de a face oamenii să gândească, să vrea, să accepte, să ierte sau să fie mai buni.
Idealul din noi ar putea transpune povești nemuritoare și basme mai mult sau mai puțin filosofice despre ceea ce suntem sau ar trebui să fim, însă realitatea învinge orice aspect ideatic sau rațional.
Ce sunt dascălii? Sunt, printre altele, oameni cu gânduri și idei, cu visuri și speranțe, cu idealuri și aspirații împlinite sau de împlinit...
Ce au dascălii? Două mâini în care țin întregul univers și care scriu destine, doi ochi care privesc în viitor, doi ochi cu care văd minunăția copilăriei și trăinicia zilelor ce vin, ochi ce întind lumina reușitei pe căi numai de ei știute. Au degete meșteșugite cu care pictează urme de speranță și scriu pe tabla biruinței ieșiri din labirinturi, picioare ce lasă-n urmă pași îndreptați spre reușită... și au... au o inimă, mai presus de orice.
Dascălii au o inimă ce merită să fie lăsată să bată, să lupte și să spere într-o lume mai bună, într-o generație de elevi cu capacități și competențe de exprimare, dezvoltare și integrare sedimentate cu adevărat în cutia lor de valori și demnitate.

Prof. Ghiold Elena
Școala Gimnazială Ștefan cel Mare
(Postat ianuarie 2020)

• Prec
• Mai departe