Procesul instructiv-educativ desfăşurat în grădiniţă permite fiecărei educatoare sau echipei de educatoare, punerea în valoare a propriei experiențe didactice, prin activități educative cu caracter integrat și cu o abordare complexă a conținuturilor. Se impune, așadar ca procesul educațional să fie creativ, interdisciplinar, complex, să-i stimuleze pe copii în vederea asimilării informațiilor.
Educatoarea, managerul întregului proces didactic, are libertatea de a alege - singură ori în echipă, tipul de abordare a activităților cu preșcolarii, în funcție de strategiile pe care le stăpânește.
O metodă  modernă  pe  care o  folosim este  cea  a  instruirii  programată  pe  calculator. Preșcolarii își însuşesc unele deprinderi de  utilizare a calculatorului în cadrul activităţilor de opţional ca de exemplu: ,,Prietenul meu–calculatorul”. Ei utilizează relativ corect  deprinderile elementare de pornire-oprire a calculatorului, lansarea unei aplicaţii simple folosind icon-urile sau tastatura, ştiu să lucreze cu ferestrele (închidere-deschidere, modificarea dimensiunilor). Folosind aceste cunoştinţe minimale pasul următor pe care îl putem face este folosirea softurilor educaţionale.
Aceste jocuri educative îl pun pe copil în situaţia de a fi capabil de a rezolva sarcini care altfel ar părea inaccesibile, dar atmosfera plăcută de lucru, caracterul ludic al acţiunii, posibilitatea îndreptării greşelilor, ,,stimulentele” primite: aplauze, imagini cadou, situarea în fruntea clasamentului, melodii, îi creează copilului emoţii pozitive, bucuria de a fi capabil să îndeplinească singur o sarcină şi îl responsabilizează trecând de la învăţarea pasivă la tipul de învăţare în care îţi însuşeşti cunoştinţe acţionând într-o strânsă relaţie de comunicare interactivă computer-copil.
Mişcarea imaginilor, culorile diferite, dialogul, spiritul de glumă şi de joc, fac ca factorii stresanţi să dispară, iar copilul să acţioneze fără comentarii. Gândirea copilului este marcată de rigoarea ştiinţifică a raţionamentelor logice, de exprimarea clară a cerinţei, de faptul că  ,,trebuie “ să răspundă prompt şi să aplice ceea ce a învăţat.
Instruirea  programată pe calculator asigură o învăţare individualizată, oferind posibilitatea realizării concomitente şi imediate a mai multor evenimente şi obiective didactice: receptarea, înţelegerea, întărirea, aplicarea şi evaluarea, pe baza căreia se realizează reglajul, adică conexiunea inversă.
Principiile instruirii pe calculator sunt:
# principiul ,,paşilor mărunţi” - determină divizarea materiei de studiu pe secvenţe informaţionale şi acţionale relativ mici, pentru a uşura succesul învăţării individuale;
# principiul participării şi învăţării active-determină fiecare copil să recepteze şi să înţeleagă materia parcursă şi să participe la darea de răspunsuri la întrebări şi la rezolvarea de exerciţii în cadrul fiecărei teme studiate;
# principiul repetării integrate şi întăririi imediate a cunoştinţelor-determină repetarea materiei anterioare şi fixarea materiei noi, ca urmare a programării în cadrul fiecărei teme noi, a unor întrebări şi exerciţii de rezolvat, care cuprind informaţii din temele anterioare cît şi din cea nouă;
# principiul respectării ritmului individual de învăţare -nu delimitează tipul de studiu al unei teme noi, copilul având posibilitatea să reia studiul până reuşeşte să recepteze, înţeleagă şi să aplice cunoştinţele noi în corelaţie cu cele anterioare;
# principiul asigurării progresului gradat al performanţei în pregătire şi al înlăturării treptate a ,,punctelor de sprijin” care prevede introducerea gradată, progresivă a complexităţii  şi dificultăţilor materiei de studiu;
# principiul conexiunii inverse (feedbak-ul) - este principiul fundamental al programării şi reglării procesului de învăţământ care asigură conexiunea inversă  modificând cursul de intrări cu o mărime de corectare ca urmare a abaterii fluxului de ieşire faţă de cel de intrare.
În  accepţiunea  modernă,  metodele de învăţământ reprezintă  modalităţi de acţiune, instrumente cu ajutorul cărora copiii, sub  îndrumarea educatoarei, îşi însuşesc cunoştinţele, îşi formează şi  dezvoltă priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice, aptitudini şi atitudini.
Opţiunea pentru o metodă sau alta este în strânsă relaţie şi cu  personalitatea educatoarei şi gradul de pregătire, predispoziţia şi  stilurile de învăţare ale grupului cu care se lucrează.

Bibliografie
Revista  Învăţământului  Preşcolar-Bucureşti-2/2007
Ion Drăgan, Partenie Ancuța - Psihologia învăţării - Editura Excelsior Timişoara 1997
Victor Oprescu -  Dimensiunea psihologică a pregătirii profesorului  -  Editura  “Scrisul românesc” Craiova 1983
Gheorghe Tomşa, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Editura Coresi, Bucureşti, 2005
Monica Lespezanu, Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura Omfal Esenţial, Bucureşti, 2007

Prof. înv. preșc.: Sima Maria Loredana, Micu Elena Emilia
GPP “Albă ca Zăpada” Pitești
(Postat septembrie 2019)

• Prec
• Mai departe