Noile idei valorificate în procesul educaţional din ţară orientează activitatea de formare a personalităţii copilului prin dezvoltarea personală în măsura în care urmează să fie formate competenţele sale comunicative ca subiect al învăţării active şi ca fiinţă umană, care stabileşte anumite relaţii verbale cu semenii săi. Astfel se evidenţiază că formarea integrală şi armonioasă a unei personalităţi autonome utile societăţii trebuie să se producă în temeiul unei dezvoltări continue a competenţelor de comunicare.

Obiectivele majore ale educaţiei implică pregătirea şi educarea copiilor pentru viaţă la cei mai înalţi parametri de dezvoltare intelectuală şi comportamentală.
Grădiniţa, integrează în educaţie: inventivitate, iniţiativă, spirit de inovaţie, pe scurt creativitate pe planul acţiunii-competenţa de bază a fiecărui cetăţean activ. Ca primă instituţie de culturalizare şi socializare a copiilor, de pregătire a acestora în integrarea şcolară, are un rol decisiv în asigurarea eficienţei învăţământului.
Copiii dobândesc în grădiniță un bogat volum de cunoştinţe despre mediul înconjurător dar şi capacități de comunicare dezvoltate din punct de vedere fonetic, lexical şi gramatical. Aceasta îl va ajuta să-şi exprime gândurile, nevoile, bucuriile.
În activităţile specifice învăţământului preşcolar, povestirea ca metodă şi mijloc didactic ocupă un rol important, deoarece se urmăresc, cu precădere, formarea capacităților de audiere, reproducere a unui conținut de idei, după o expunere liberă sau după o lectură.
Povestirea este o activitate atractivă prin care se lărgeşte orizontul copiilor cu cunoştinţe noi, care îi ajută să se orienteze mai uşor în realizarea propriilor trebuinţe. Povestirea sub diversele ei forme vizează dezvoltarea limbajului, deoarece un rol fundamental în dezvoltarea gândirii copilului îl are limbajul, care constituie un instrument al gândirii. Între limbaj şi gândire există o strânsă interdependenţă.
Dezvoltarea gândirii copilului preşcolar nu se poate face fără însuşirea limbii de către aceştia. Nu este suficient ca preşcolarii sa pronunţe numai cuvintele, fără să le cunoască sensul pentru că le vor folosi greşit în diferite contexte, iar gândirea lor nu va avea o desfăşurare corectă. Însuşirea vocabularului şi a structurii gramaticale reprezintă punctul de plecare în formarea deprinderii de a se exprima şi comunica cu educatoarea cât şi cu ceilalţi copii.
Ținând cont de valenţele formative ale povestirii, aceasta poate fi utilizată de către cadrul didactic ca un instrument cognitiv, de comunicare şi expresie, cu statut de activitate obligatorie în grădiniţă, cu valoare etică şi estetică.
În activităţile cu preșcolarii se pune accent deosebit pe stimularea creativă a copilului, capacitate care nu se fructifică de la sine, ci numai ca efect al acţiunilor formative şi a preocupărilor deosebite, de natură să îi dezvolte intelectul, în urma unui antrenament susţinut.
Povestirea implică dezvoltarea limbajului preșcolarilor, acest fapt „cuprinde nu numai înțelegerea structurilor verbale și utilizarea lor în contexte imediate, ci și învățarea exprimării propriilor idei și sentimente.” (Dumitrana M., 1999, Educarea limbajului în învățământul preșcolar, volumul 1-Comunicarea orală, București, Editura Compania)
În învăţământul preşcolar, activitatea de stimulare a comunicării, vorbirii, gândirii, creativităţii, afectivităţii trebuie să fie o preocupare tutelară a cadrului didactic care trebuie să privească procesul de învăţare ca pe un proces neurodinamic foarte complex, în care procesele psihice trebuiesc stimulate. Astfel, educatorul va putea participa prin munca sa la formarea personalităţii complexe a copilului, pregătindu-l pentru şcoală şi viaţă.

Prof. înv. preșc. Voicu Elena - Eleonora
GPP „Rază de Soare” Pitești
(Postat iunie 2019)

• Prec
• Mai departe