Pornesc în această cercetare pedagogică de la premisa că numai dacă utilizez îmbinat metodele de predare – învăţare (tradiţionale şi moderne), precum şi un bogat material didactic, pot crea climatul favorabil unei comunicări didactice eficiente, stimulându-se astfel atenţia şi curiozitatea elevilor (inclusiv a celor timizi), care devin mai volubili, mai activi, mai curajoşi, căpătând în acelaşi timp mai multă încredere în forţele lor, mai multă siguranţă şi tenacitate.
Ipotezele cercetării:
a) Dacă profesorul utilizează în activitatea didactică metode interactive (jocul de rol, munca în echipă, brainstorming-ul, etc.), atunci se dezvoltă la elevi abilităţile de comunicare.
b) Dacă se creează condiţiile unei comunicări didactice eficiente, atunci sunt dezvoltate şi stimulate capacităţile de comunicare ale elevilor (vocabular, fluenţă, expresivitate), deoarece acestea cresc direct proporţional.
c) Dacă profesorul utilizează în activitatea didactică metode interactive, atunci se activează atenţia şi interesul elevilor, inclusiv a celor cu o sociabilitate redusă.
Pe parcursul cercetării, mi-am propus următoarele obiective:
Obiective cognitive:
- cunoaşterea nivelului de pregătire al elevilor la începutul anului şcolar, la disciplina limba şi literatura română;
- identificarea metodelor şi procedeelor didactice cu un înalt potenţial formativ.
Obiective practice:
- promovarea metodelor interactive în vederea formării şi dezvoltării competenţelor sociale ale elevilor;
- proiecte de dezvoltare a abilităţilor comunicative ale elevilor de vârstă şcolară mică, în vederea unei mai bune comunicări atât pe orizontală, cât şi pe verticală.
Metodele care au ajutat la realizarea lucrării de faţă au vizat atât realizarea cercetării, cât și prelucrarea datelor.
Metode de realizare a cercetării au fost următoarele:
Observaţia s-a folosit cu scopul de a cunoaşte dezvoltarea psihocomportamentală a elevilor. Observaţia s-a focalizat pe comunicarea didactică (elev-învăţător) şi comportamentele de răspuns ale elevilor la solicitările învăţătorului, iniţiativa lor în rezolvarea problemelor concrete din activitatea zilnică. Observaţia directă a fost combinată cu cea indirectă.
Convorbirea a oferit informații cu privire la nivelul şi deprinderile de exprimare corectă, rapidă şi liberă, nivelul ştiinţific al vocabularului acumulat, originalitatea pe care elevii o manifestă în rezolvarea situaţiilor concrete.
Experimentul a avut marele avantaj de a ne arată nu numai ce face un individ, dar şi ce este capabil să facă. Această metodă este capabilă de a ne ajuta să constatăm fenomenele care, după cursul natural al lucrurilor nu ar avea prilejul să se manifeste. Datele furnizate de experiment sunt foarte importante pentru soluţionarea problemei propuse. Experimentul poate chiar, printr-o structurare favorabilă a condiţiilor prezente, să dea un răspuns prompt şi decisiv problemei.
Analiza produselor activităţii şcolare a  constat în analiza diferitelor produse ale activităţii elevilor cu scopul relevării unor trăsături ale personalităţii acestora prin prisma obiectivării ei în produsele muncii: lucrări scrise, desene, caiete de teme, fişe, etc. Datele culese cu ajutorul acestei metode sunt supuse analizei pentru deprinderea unor aprecieri şi estimări asupra individualităţii elevilor, a comportamentului şi înclinaţiilor lor.
Probele de evaluare mi-au oferit informaţii cantitative asupra fenomenului investigat. Astfel de informaţii s-au obţinut şi în urma experimentului cu ocazia desfăşurării unor jocuri, cât şi a folosirii fişelor de muncă independentă.
Metode de prelucrare a datelor au fost numărarea şi compararea și metoda statistică.
Lotul  de elevi a fost ales aleatoriu, fiind nereprezentativ, compus dintr-un număr de 20 de elevi, băieţi şi fete, cu vârste cuprinse între 10 –11 ani.
Colectivul cu ajutorul căruia s-a realizat experimentul nu este format din copii selectaţi, este o clasă eterogenă, cuprinzând copii proveniţi din medii diferite şi care s-au format în climate educative variate.
Mediul de provenienţă: din cei 20 de elevi, doi provin din familii de funcţionari, 14 din familii de muncitori, 1 din familie de zilieri şi 3 din familii de şomeri.
La începutul cercetării mele am aplicat două probe de evaluare care au urmărit capacitatea de exprimare liberă şi vocabularul însuşit de către elevi. În urma aplicării şi interpretării acestor probe, am constatat că majoritatea subiecţilor, într-un procent de 85% (calificativ B - 65% şi S – 20%), au exprimarea greoaie, unii dintre ei neputând să urmărească în exprimare firul logic al povestirii. Am intervenit cu o serie de metode interactive (jocul de rol, brainstormingul, munca în echipă) care au avut ca scop optimizarea comunicării atât pe orizontală cât şi pe verticală. Aceste metode au fost aplicate consecvent timp de şapte luni calendaristice. În  urma  aplicării  lor,  am observat   că majoritatea  subiecţilor, într-un procentaj de 90%, au obţinut calificativele FB (60%) şi B(30%), ceea ce înseamnă că: exprimarea elevilor este sigură, clară, corectă, expresivă, aceştia folosesc un vocabular bogat, cu multe figuri de stil; majoritatea elevilor pot reda liber întâmplări, poveşti, discuţii, explicând amănunţit unele aspecte; elevii construiesc uşor dialoguri pe teme date, îşi corelează gândurile cu exprimarea verbală, ideile fiind rostite în intervale de timp relativ mici, evitându-se astfel, pe cât posibil, pauzele în vorbire şi repetiţiile stânjenitoare.
Studiul temei “Rolul comunicării didactice în eficienţa actului educativ” mi-a fost de un real folos, oferindu-mi posibilitatea să desprind câteva concluzii utile:
Metodele interactive  utilizate  îmbinat, dezvoltă la elevi abilităţile de comunicare, deoarece aceste metode  creează o atitudine deschisă, extrem de utilă în comunicarea didactică eficientă.
Capacităţile de comunicare  ale elevilor  (vocabular, fluenţă,  expresivitate, claritate, corectitudine), sunt stimulate de eficienţa comunicării didactice  deoarece acestea cresc  direct proporţional .
În acest mod  elevii devin conştienţi de propria lor gândire, îşi folosesc limbajul propriu, devin curioşi, vor comunica eficient cu învăţătorul, dar şi cu colegii şi bineînţeles că  vor participa activ la desfăşurarea lecţiilor .
Folosirea unui material didactic adecvat duce la mărirea gradului de accesibilitate şi însuşire a noţiunilor predate elevilor, noţiuni pe care aceştia le utilizează în contexte noi, exersându-şi gândirea logică şi creatoare.
Formarea deprinderilor  de exprimare clară, cursivă, expresivă, a observaţiilor, gândurilor, sentimentelor, pretinde o muncă migăloasă, perseverentă, de lungă durată, dar care, la finalizare, dă satisfacţii.
Gama metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate este nesfârşită şi la îndemâna fiecărui învăţător. La baza ei stau nu numai priceperea şi tactul pedagogic, ci şi dragostea faţă de elevi, pasiunea pentru muncă. Să nu uităm că învăţătorii sunt cei dintâi care dezvoltă abilităţile de comunicare ale elevilor şi că de modul  în  care acţionează  în această direcţie depinde evoluţia în viitor a celor cărora le îndrumă paşii în procesul instructiv educativ.
Pentru a da lucrării mele valenţe practice, am elaborat pe baza cercetării efectuate un ghid de recomandări pentru optimizarea comunicării didactice, recomandări ce se adresează cadrelor didactice din învăţământul primar:
1. Învăţătorul trebuie să fie un bun cunoscător al propriei personalităţi, dar şi a grupului de elevi cu care lucrează, deoarece trebuie să ia deciziile bazat pe înţelegerea acestor personalităţi.
2. Învăţătorul trebuie să respecte principiul accesibilităţii cunoştinţelor, trebuie să cunoască nivelul de cunoaştere şi vocabularul elevilor săi, pentru a-şi adapta comunicarea la nivelul experienţei de cunoaştere şi lingvistice a elevilor.
3. Învăţătorul trebuie să structureze informaţia transmisă elevilor, evitând supraîncărcarea şi insuficienţa informaţională.
4. Învăţătorul trebuie să selecteze acele metode interactive care au impact direct în optimizarea comunicării didactice (de exemplu, recomand jocul de rol, munca în echipă, brainstorming-ul – care au mare succes la vârsta şcolară mică).
5. Învăţătorul trebuie să aplice consecvent metodele selectate.
6. Învăţătorul trebuie să asigure convergenţa mesajelor verbale, paraverbale şi nonverbale, uşurând astfel îndeplinirea diferitelor sarcini.
7. Învăţătorul trebuie să identifice momentele critice care îl obligă să ia o decizie de continuare sau modificare a procesului proiectat.
8. Învăţătorul trebuie să verifice permanent buna şi deplina înţelegere a celor transmise (să asigure feedback-ul).
9. Învăţătorul trebuie să fie un exemplu pentru elevii săi, deci, trebuie să existe concordanţă între ceea ce spune şi ceea ce face, deoarece, exemplul personal este regula de aur a educaţiei.
10. Învăţătorul trebuie să fie în timpul lecţiei împreună cu clasa şi materia pe care o predă şi nu doar lângă acestea.
Prin acest experiment  am dorit să contribui la sporirea  eficienţei comunicării didactice şi la accentuarea interesului elevilor pentru studiul obiectelor de învăţământ.
Prin utilizarea metodelor interactive şi a unui material didactic bogat am încercat să asigur înţelegerea noţiunilor predate, prin efortul personal al elevilor căutând a-i deprinde să înveţe gândind.
Întreaga activitate desfăşurată  la clasă a avut ca unic scop “ copilul”, care a fost tratat  atât ca mic şcolar, cât  şi ca o valoare care trebuie să se dezvolte şi să se desăvârşească în anii următori.
În centrul preocupărilor fiecărui învăţător trebuie  să stea sarcina de a dezvolta la elevi posibilităţile de exprimare liberă ( cursivă, sigură, clară, expresivă şi corectă) căci în afara şcolii, de cele mai multe ori condiţiile vieţii nu sunt favorabile  optimizării comunicării.  

Prof. înv. primar, Sima Camelia-Zoica
Școala Gimnazială „Tudor Vladimirescu” Pitești
(Postat aprilie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top