Obrajii plini de lacrimi, dureri infinite, răni ale sufletului, pe toate le poate trata iubirea. Și iubirea e infinită, o poți dărui fiecăruia. În mine iubirea a crescut pentru că am fost lăsată pe Pământ ca sa simt și durere și fericire și răni care din păcate nu știu dacă se vor vindeca vreodată. Am fost învățată să port cu mine dragoste infinită, chiar și atunci când parcă retrăiam amintirile de- odată și mă întrebam de ce? De ce totul trebuie sa aibă un sfârșit? Până și atunci când în sufletul nostru ceva se stinge, iubirea își face loc să iasă și să ne arate că dragostea pe care o primim e unică.
Într-o lume a vindecării, dorul, cel de altădată, se aprinde când suferim... Când suferim după ceva sau cineva care ne-a pictat în mii de nuanțe și acum suntem alb-negru, pe cineva pe care am strâns odată în brațe și acum am rămas cu brațele larg deschise sau chiar fericirea, care greu mai curge în noi.
Prin cuvinte scrise ca o cascadă nemuritoare, un  visător neprețuit care plânge după dragoste ar fi spus că ea nu e trecătoare, poate e doar prea târziu, cu un ceas înapoi am trăit acolo unde îmi era bine, iar acum doar privesc cum se scurge iubirea prin mine. Acest poet care se juca cu vorbe ca la clapele pianului a simțit durere. A așteptat să primească iubirea mult dorită și doar el își știe bucuria și iubirea care i-au curs prin vene. A grăit prin puține versuri, cuvinte aparte în care totul mergea dar el stătea și retrăia hipnotizat de iubire clipe fermecătoare pentru eternitate, Eminescu cel iubit în ”De ce nu-mi vii? ”, a lui trăire.
Iubirea, cea mai sfântă dintre bunuri, dar de fapt niciodată posedată cu adevărat, ne-a adus nouă o viață. Remarcând că niciodată nu este destulă, iubirea aduce multe suferințe, uneori inima e frântă și e greu să o mai pui pe picioare.
O definiție a iubirii vine din interiorul fiecăruia, așa cum e ea, rea sau bună. Iubirea, o boală fără medicamente, printr-un poem romantic când ea pune stăpânire pe tot, ne spune că nu se trăiește după o formulă, doar se acceptă ca și cum ar fi singurul cadou pe care îl poți împărți tuturor. Nu iubirea ne face unici, ci felul în care o simțim și o exprimăm. Iubirea a dat sens vieții mele și pot spune că este singurul lucru care mă leagă de persoane, de familie și de prieteni. A apărut când viața mea devenise monotonă și am mulțumit pentru simplul fapt că există.

Balaș Andrada Ioana –  clasa a VII-a A
Profesor coordonator - Odă Elena
(Postat ianuarie 2020)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top