Obezitatea este o afecţiune medicală în care grăsimea corporală s-a acumulat în exces, astfel încât poate avea un efect advers asupra sănătăţii, ducând la probleme medicale și la o speranţă de viaţă redusă.
Scurt istoric obezitate
Înaintea secolului al XX-lea, obezitatea era o afecțiune rar întâlnită, însă în anul 1997, OMS a recunoscut oficial obezitatea ca epidemie globală. Începând din anul 2005, OMS estimează că cel puțin 400 de milioane de adulți (9,8%) sunt obezi, procentajul fiind mai mare în rândul femeilor decât al bărbaților.
În Statele Unite se estimează că obezitatea cauzează de la 111,909 până la 365,000 de decese anual, în timp ce în Europa 1 milion (7,7%) de decese sunt atribuite greutății excesive. În medie, obezitatea reduce speranța de viață cu șase până la șapte  ani: un IMC de 30–35 reduce speranța de viață cu doi până la patru ani, în timp ce obezitatea severă (IMC > 40) reduce speranța de viață cu 10 ani.
Oamenii sunt consideraţi obezi atunci când indicele de masă corporală (IMC), o mărime obţinută prin împărţirea greutăţii unei persoane, exprimată în kg la pătratul înălţimii acelei persoane, exprimată în metri, este mai mare de 30 kg/m².
IMC    Clasificare
< 18.5     -subponderal
18.5-  24.9   -greutate normală
25.0–29.9    - supraponderal
30.0–34.9    - obezitate clasa I
35.0–39.9    - obezitate clasa II
Literatura chirurgicală împarte „clasa III” de obezitate în categorii ale căror valori sunt încă disputate.
# Orice IMC ≥ 35 sau 40 înseamnă „obezitate severă”
# Un IMC de ≥ 35 sau 40–44,9 sau 49,9 înseamnă „obezitate morbidă”
# Un IMC de ≥ 45 sau 50 înseamnă „super obezitate”
Studiu privind evoluţia obezităţii în România
Ponderas, singurul spital din România specializat în chirurgie metabolică de avangardă, a efectuat acest studiu pornind de la ultimele date prezentate de Organizația Mondială a Sănătății.
În 2008, OMS estima că 51% dintre români erau supraponderali și obezi. Astăzi, statisticile locale confirmă răspândirea largă a obezității la peste jumătate din populația țării .
Pe scurt, concluziile studiului arată că:
# peste 56% dintre bărbații români sunt supraponderali și obezi, în timp ce în rândul femeilor 48% se confruntă cu această afecțiune;
18% dintre tinerii cu vârste între 15-24 de ani sunt supraponderali;
cele mai avansate forme de obezitate sunt întâlnite la persoanele cu vârste între   45-64 ani (25,2%);
# peste 60% dintre românii căsătoriți întâmpină probleme cu kilogramele în plus;
Cauzele obezităţii
Stilul de viață sedentar joacă un rol semnificativ în obezitate. Există o tendință la nivel mondial de a ne îndrepta către activități mai puțin solicitante din punct de vedere fizic, și în prezent, cel puțin 60% din populația lumii nu face suficientă mișcare.
Multe persoane urăsc să facă mișcare, iar altele sunt prea ocupate pentru a face sport. Tot mai multe cuceriri tehnologice ale lumii moderne: telecomanda televizorului, liftul, automobilul elimină activitatea fizică din viaţa cotidiană. Chiar și cele mai neînsemnate activităţi, precum scoaterea câinelui la plimbare sunt benefice; de exemplu, prin gestul de a deschide ușa pentru a ieși câinele afară sunt arse doar 2 calorii, dar o plimbare de 30 minute cu câinele arde 125 de calorii. Dacă în loc sa se ducă mașina la spălătorie (se consumă doar 18 calorii) acesta va fi spălată și lustruită personal vor fi consumate 300 de calorii.
Alături de lipsa activităţii fizice stau următorii factori care vor forma un cerc vicios:
# stima de sine scăzută - o persoană supraponderală sau obeză va avea o imagine de sine negativă si va fi înclinată să-și elimine disconfortul printr-un consum și mai mare de alimente. De asemenea, eșecurile repetate ale unor regimuri de slăbire accentuează imaginea negativă făcând și mai dificilă aplicarea strategiilor de scădere ponderală;
# probleme afective - stările de stres psihic, anxietate sau afecţiunile de tipul depresiei sau durerii cronice, persoana tinde sa se sustragă de la rezolvarea problemelor și ale emoţiilor negative prin refugierea în mâncare;
# traume psihice - evenimente traumatizante precum abuzul fizic sau sexual în timpul copilăriei, decesul unui părinte în perioada adolescenţei sau probleme de cuplu (violenţa domestica) pot avea un impact important în etiopatogenia obezităţii;
# consumul de alcool - berea sau cocktail-urile conţin multe calorii și predispun la apariţia obezităţii de tip androgin;
# consumul unor medicamente (antidepresivele sau medicaţia glucocorticoidă) sau prezenţa unor afecţiuni precum sindromul Cushing și hipotiroidia.
Obezitatea nu este numai o problema estetică ci în primul rand o tulburare de nutriţie caracterizată prin sporirea greutăţii corporale mult peste nivelul greutăţii ideale, cu ample consecinţe asupra stării de sănătate.
Efectele negative ale obezităţii
Apariţia obezităţii influenţează aspectul fizic al persoanei dar și starea ei psihică. Excesul ponderal generează numeroase complicaţii:
# probleme de sănătate: diabet zaharat, afecţiuni cardiace si cerebro-vasculare, hipertensiune arterială, apnee de somn, tulburări locomotorii;
# probleme sociale: izolarea de ceilalţi tineri, jigniri din partea colegilor răuvoitori, dificultăţi în legarea de prietenii.
Deşi obezitatea este considerată o afecţiune complexă nutriţional-metabolică există numeroase modalităţi de tratament.
Combaterea obezităţii                                                       
O alimentaţie echilibrată, cu un conţinut de calorii adecvat consumului (inclusiv în timpul sarcinii şi alăptării, când surplusul de calorii nu trebuie să depăşească 400-600 kcal/zi), un număr de 4-5 mese pe zi, cu grija că masa de seară să nu depăşească ora 19-20 şi să fie urmată, pe cât posibil, de o plimbare în aer liber.
Reducerea consumului de alcool constituie un element profilactic important, toate băuturile alcoolice fiind bogate în calorii, pe lângă faptul că stimulează pofta de mâncare. 
Dar poate cel mai important factor de prevenire a obezităţii este reintroducerea în viaţa noastră a binefăcătorului efort fizic zilnic. Binefăcător nu numai pentru menţinerea siluetei, ci şi pentru buna funcţionare a multor organe şi sisteme: a aparatului cardiorespirator, a moţilităţii intestinale şi, foarte important, a prevenirii îmbătrânirii sistemului osteo-articular, a menţinerii în general a unui bun tonus fizic şi psihic. Mişcarea, mersul pe jos, practicarea unui sport înseamnă foarte mult pentru menţinerea sănătăţii noastre.
Măsuri  terapeutice  pentru combaterea obezităţii
In ciuda faptului că unele persoane obeze îşi imaginează că fără medicamente nu pot slăbi, tratamentul medicamentos aproape că nu-şi are locul în lupta cu surplusul de greutate. Baza terapiei o constituie regimul alimentar ştiinţific întocmit şi riguros respectat. O primă cerinţă este scăderea aportului de calorii, nu numai faţă de cel pe care l-a consumat în timpul instalării obezităţii, ci faţă de cel necesar calculat în funcţie de înălţime, greutate şi cheltuiala de energie, deci de tipul de activitate depus (efort fizic mic, moderat, crescut). Nu se trece de la început la o restricţie alimentară severă, pentru că există riscul ca regimul alimentar să nu poată fi suportat şi deci să fie abandonat. Este deci de dorit ca aportul caloric să fie redus în trepte, până la un număr de 800-900 kcal, aşa-zisul „regim de cursă lungă",   care permite continuarea nestingherită a activităţii.
Se vor evita alimente care într-un volum mic aduc un număr mare de calorii   (dulciurile, făinoasele), ingerând cantităţi sporite de fructe (cu conţinut mai mic în zaharuri) şi mai ales legume, care vor constitui baza regimului alimentar. Pe lângă aportul redus de calorii, legumele asigură senzaţia de saţietate şi aduc vitaminele şi sărurile minerale atât de necesare organismului. Carnea şi brânza trebuie să fie slabe, iar cantitatea de grăsimi (ulei, unt, margarina) minimă. Regimul alimentar aşa-zis „de slăbire" nu înseamnă reducerea numărului de mese şi nici post absolut.
Beneficiile scăderii în greutate
Studiile au arătat că scăderea în greutate are efecte pozitive asupra stării de sănătate:
# îmbunătăţeşte supravieţuirea în cazul complicaţiilor obezităţii, în special a DZ de tip II;              
# o slăbire de numai 2- 4.4 kg are efecte semnificative de scădere a hipertensiunii arteriale;
# pacienţii cu astm bronşic care în decurs de un an și-au diminuat greutatea cu 14.2 kg și-au îmbunătăţit funcţia pulmonară, iar numărul exacerbărilor (episoadele severe de astm) și necesarul de glucocorticizi orali s-au diminuat semnificativ;
# persoanele care prezintă DZ de tip II au valori mai mici ale glicemiei, iar dozele de antidiabetice orale necesare scăderii glicemiei sunt mai mici;
# căderea susţinută în greutate previne apariţia DZ de tip II;
pacienţii cu sindrom de apnee în somn care au scăzut în greutate cu 10% și-au îmbunătăţit somnul și nu au mai prezentat somnolenţa diurnă.
Prof. Baciu Claudiu Alexandru – Școala Gimnazială “NAUM RÂMNICEANU” CORBI

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top