Pentru a vorbi despre jargon şi nu în ultimul rând pentru a-l înţelege, trebuie să vorbeşti mai întâi despre cel care i-a dat viaţă şi anume despre om. După cum se cunoaşte, omul dincolo de ceea ce ne oferă imaginea lui este o fiinţă misterioasă, o complexitate de gânduri, dorinţe, ...vise. Într-o permanentă luptă cu sine însuţi dar şi cu cei din jur, omul a dorit mereu să se autodepăşească, să-şi învingă limitele, să devină altcineva. Aşadar dorinţa aceasta de a fi altcineva stă tocmai în firea noastră. Ştiţi oare, totuşi ce este scandalos? Am ajuns să preţuim omul, după felul cum se îmbracă, după felul cum vorbeşte. Dacă are un limbaj presărat cu neologisme înseamnă că e cineva şi tindem fiecare să fim şi noi ca el. Şi acum nu pot să nu exclam: cu ce ne deosebim atunci, noi, de cei care au trăit acum zeci sau sute de ani, cu ce ne deosebim noi de personajele caragialiene sau ale lui Alecsandri care au folosit jargonul în exprimarea lor, pentru că avem exact aceleaşi dorinţe, să părem altcineva, ca şi cum ne-ar fi ruşine cu noi. Nu trebuie decât să fim atenţi şi vom observa de altfel, că şi în zilele noastre se foloseşte un tip de jargon, oarecum apropiat de argou prin folosirea codată a limbajului, specific unui anumit domeniu. Cunoaştem astfel jargonul medical, jargonul informaticii. În limba română contemporană acest termen este folosit astfel cu două accepţiuni:
# limbaj folosit de vorbitori relativ instruiţi, din mediul orăşenesc şi straturi sociale superioare, în care abundă neologismele şi mai ales termenii străini insuficient asimilaţi;
# limbaj folosit de diverse grupuri profesionale, greu de înţeles de cei din afară
Pentru a putea discuta despre primul sens al termenului suntem obligaţi să ne întoarcem în timp, pe la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX. Avem acum în vedere burghezia şi felul ei de a fi, de a se exprima. Abundenţa cuvintelor şi expresiilor pretenţioase de provenienţă străină, îndeosebi elemente de jargon franţuzit ex: monşer, şarmant, bonjour, jamais etc., au caracterizat vorbirea celor din clasele sociale înstărite din trecut. Folosirea acestor cuvinte era considerată o dovadă de nobleţe, de distincţie socială. Aşadar, prin intermediul vorbirii, al jargonului, în mod ostentativ, distincţia socială, ascundea de multe ori pretenţii nejustificate, caractere umane meschine. Vrând să pară altceva decât ceea ce sunt, oamenii cădeau în ridicol. Printre oamenii de valoare care au atacat şi penalizat rapid snobismul categoriei de oameni a fost şi scriitorul Vasile Alecsandri, iar puţin mai târziu I.  L. Caragiale. Astfel, jargonul a devenit obiectul satirei şi o sursă a comicului verbal în operele acestor autori. Grăitoare în acest sens sunt comediile şi schiţele lui I. L. Caragiale (O noapte furtunoasă, D-ale carnavalului, Five o clock), dar mai ales ciclul Chiriţelor scris de V. Alecsandri, amintind aici Chiriţa în Iaşi, Chiriţa în balon, Chiriţa în provincie.
Alt autor care a satirizat în creaţiile sale dramatice folosirea jargonului franţuzit a fost I. L. Caragiale. De multe ori, în spatele pretenţiei de a arăta o oarecare nobleţe şi distincţie socială, se ascundea şi incultura, fapt satirizat de pana ascuţită a autorului.
Să ne referim acum la cea de-a doua accepţiune a termenului. Acest tip de jargon este cunoscut şi în zilele noastre fiind individualizat la nivel lexical prin folosirea unui vocabular specializat care conţine concepte specifice şi denumeşte operaţii de rutină, obiecte curent folosite în practica profesiei. S-a vorbit astfel despre un jargon al medicilor, al avocaţilor, al sportivilor, al informaticienilor. Jargonul însă, recent apărut, cu o răspândire tot mai largă şi cu corespondenţe în multe alte limbi, este cel al informaticienilor. Acest jargon cuprinde numeroase împrumuturi, mai ales din engleza: a printa, a scana, clic, site, virus, poştă electronică, etc.
Spre deosebire de jargonul snobilor, ca modalitate de parvenitism, cealaltă accepţiune a jargonului se referă la un limbaj codificat, un limbaj folosit de profesionişti aparţinând unor domenii distincte.
Am încercat o abordare succintă a acestui termen, care în epoca actuală tinde să devină tot mai utilizat, datorită vălului de anglicisme care abundă în viaţa de zi cu zi şi ne întristează faptul că bogata şi savuroasa limbă românească devine încetul cu încetul limba doar a celor care nu au accesul la tehnologia de vârf.
Am dori ca acest material să devină o invitaţie la reflecţie, dar mai ales o pledoarie în apărarea frumoasei noastre limbi. 
Profesor Virginia Titirigă
Şcoala Gruiu, Structura Cireşu

(Postat decembrie 2013)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top