Româncă fiind, aştept Crăciunul cu nerăbdare să-l petrec cu familia în jurul bradului împodobit şi al unei mese încărcate numai cu bucate alese, tradiţionale acestei perioade mirifice din an.
Crăciunul este o sărbătoare principală anuală, la fel ca în majoritatea statelor creştine. Crăciunul a fost introdus odată cu apariţia creştinismului în România. Sărbătoarea Naşterii Domnului se ţine pe 25 şi 26 decembrie.
Un vechi obicei al românilor din satele unor zone ale ţării, ca de pildă cele din Oltenia, era acela ca în Ajunul Crăciunului, gospodarii să se trezească dimineaţa devreme, să facă focul în sobă şi cu o rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul stând la gura sobei şi să spună: "Bună dimineaţa lui Ajun! /C-a venit intr-un ceas bun /Să ne-aducă: porcii graşi şi unturoşi /şi oamenii sănătoşi; /Vacile cu viţei, oile cu miei,scroafele cu purcei, cloştile cu pui,găinile cu ouă... şi tot aşa se continua cu ceea ce gospodarii doreau să aibă, ca în final să se spună: La anul şi la mulţi ani!
Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivităţile Crăciunului românesc. În prima zi de Crăciun, mulţi colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale oraşelor şi satelor, ţinând în mână o stea făcută din carton şi hârtie, cu scene biblice pictate pe ea.
Tradiţia din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de stea şi recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol şi decorată cu clopoţei şi panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centru stelei şi întreaga creaţie este ataşată de o coadă de mătură sau de un băţ puternic.
Pentru cea mai aşteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat în egală măsură la tradiţie, ştiind să accepte şi obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Naşterea Mântuitorului aduce cu ea şi o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Solstiţiul de Iarnă, momentul în care natura dă speranţe că va renaşte.
Aşteptam cu sufletul la gură momentul colindatului, chiar daca trebuia să colind familii care locuiau în apartamente de bloc şi nu la sate. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec şi gest ritual, ci şi numeroase mesaje şi simboluri ale unei străvechi spiritualităţi româneşti. El s-a păstrat asociindu-se câteodată cu celebrarea marelui eveniment creştin care este Naşterea Domnului Iisus Hristos. Există de asemenea cântece de stea (sau colinde creştine), care au ca subiect Naşterea Domnului. În ajunul Crăciunului, pe înserat, în toate satele din ţară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Naşterea Domnului şi sunt primiţi cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci şi colaci.
Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalaţiei electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Împodobesc pomul de Crăciun cu aceaşi dragoste ca atunci când eram copil.
Deşi în Europa originea sa precreştină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuşi împărţite: unii văd în el o reprezentare a ,,arborelui lumii’’, alţii îl consideră o referire directă la ,,arborele Paradisului’’, împodobit cu mere de un roşu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din rai.
Până în sec. al 15-lea, crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca şi darurile care le făceau oamenii unii altora, erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg.
Celebrarea Naşterii Domnului este prilej de mare sărbătoare pentru români ca popor majoritar creştin ortodox. Nu trebuie sa simtiti atmosfera de sarbatoare numai in ajunul Craciunului. Incepeti distractia chiar de la inceputul lunii si faceti o traditie pentru fiecare week-end. In prima saptamana faceti impreuna lista de cadouri, in cea de-a doua saptamana mergeti sa cautati bradutul de Craciun, in cea de-a treia saptamana incepeti numaratoarea inversa pana la seara de Ajun si incepeti sa decorati casa, iar in ultimul week-end inainte de Craciun impodobiti bradul si scrieti felicitari familiei. Astfel, copiii vor simti atmosfera de sarbatoare mai mult timp si se vor bucura de doua ori mai mult pentru ca pot lua parte la pregatiri.
Sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos sau Crăciunul, reprezintă pentru poporul român (în special cel Creştin Ortodox) un prilej de mare bucurie. După postul Crăciunului, perioadă de înfrânare atât trupească cât şi spirituală, dezlegarea la mâncarea de dulce aduce după sine numeroase obiceiuri şi un potpuriu de preparate din carne de porc şi dulciuri de sărbătoare. Tăierea porcului se face în ziua de Ignat. Din carne de porc, pentru praznicul Crăciunului, se prepară slănină, cârnaţi, cartaboşi, tobă, sarmale, friptură de porc, ciorbă de oase. Dulciurile care sfârşesc masa de sărbătoare, sau cu care sunt omenişi oaspeţii care calcă pragul casei şi colindătorii, sunt: cozonacul, plăcinta şi lipiile. Toate aceste preparate prezintă diversificări în funcţie de zona etnografică şi sunt însoţite de băuturi specifice fiecărei zone: ţuică, palincă, diverse vinuri.
Crăciunul reprezintă pentru fiecare dintre noi un moment deosebit. E o sărbătoare care ne face să ne privim viaţa altfel, să-i vedem pe ceilalţi într-o lumină mai favorabilă, să ne deschidem sufletul mai uşor. În fiecare colţ de pe glob datina Crăciunului îmbină elemente universal întâlnite, cum ar fi îmbodobirea bradului, cu altele, mai puţin cunoscute, specifice zonei.
De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine.
Îmi amintesc cu mare plăcere de momentele în care mergeam cu steaua însoţită de mulţi prieteni şi chiar vecini.Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.
Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă versuri religioase despre naşterea lui Iisus: „Steaua sus răsare“; „În oraşul Vitleem“; „La nunta ce s-a întâmplat“; „Trei crai de la răsărit“.

Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Şi lumii vesteşte
Ca astăzi Curata
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia
Naşte pe Mesia
Magii cum zăriră
Steaua şi porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază
Pe Hristos să-l vază
Şi dacă porniră
Îndată-L găsiră
La Dânsul intrară
Şi se închinară
Şi se închinară
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Luând fiecare
Bucurie mare
Bucurie mare
Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe
Pân-la bătrâneţe
Pân-la bătrâneţe.

Crăciunul este polul în jurul căruia gravitează o multitudine de colinde, urări şi tradiţii specifice, care trimit spre vremuri demult apuse, dar ce se regăsesc, surprinzător, în contemporaneitate. În folclorul românesc Colindatul de Crăciun este cel mai important ciclu sărbătoresc popular tradiţional, cel mai bogat şi colorat prilej de manifestări folclorice.
Deprinderea de a colinda, de a saluta cu mare bucurie Naşterea Domnului, de a-L întâmpina cu urări, daruri, petreceri, cântece şi jocuri este străveche. Colindatul deschide amplul ciclu al sărbătorilor de iarnă. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor româneşti desfăşurate cu ocazia Anului Nou, dar şi a Crăciunului cuprinde: colinde de copii, colinde de ceată (colindele propriu-zise), cântecele de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilca, jocuri cu măşti, dansuri, teatru popular şi religios, etc. Cele mai bogate, mai variate şi mai strălucitoare din punct de vedere artistic sunt, alături de pluguşoare, colindele de ceată.
Caracterul esenţial al sărbătorii este bucuria şi încrederea cu care omul întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetaţie, al unei noi etape în viaţa lui şi a sătenilor săi, a colectivităţii în care trăieşte.
Să ne bucurăm cu toţii de această sfântă sărbătoare, s-o celebrăm aşa cum se cuvine, să respectăm tradiţiile şi obiceiurile străbune şi să transmitem mai departe tot ce ştim şi trăim în această perioadă minunată a anului.
Crăciun fericit!

Bibliografie:
Wikipedia internet Google
Crăciunul la români, edit. Humanitas, 2008

Prof. Bebu Andreea
Liceul Tehnologic “Mihai Viteazul” Piteşti
(Postat decembrie 2014)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top