Interpretarea operei lirice implică, în cadrul lecţiilor de literatură, o realizare complexă, căci valenţele textuale artistice beneficiază de un pluriperspectivism. Orice text liric are un final deschis, iar lectorul poate emite judecăţi diverse, în funcţie de instrumentele pe care le deţine, de competenţele sale.
Opera literară constituită dintr-o gamă de semnificaţii şi sensuri se vrea descifrată, clarificată, înţeleasă şi finalmente interpretată. Desigur interpretarea impune emoţie, trăire şi pentru a sădi în sufletul educabilului dorinţa de cunoaştere profundă, de explorare a universului ficţional e nevoie de multă răbdare şi tact pedagogic.
Profesorul e nevoit să recurgă la anumite strategii activ-participative prin care să producă sensibilizarea elevului.
De bun augur mi se pare metoda eseului de cinci minute pe care o aplic în faza inițială de explorare a oricărui text literar: Ce impresie v-a creat lectura acestei opere literare? constituie o întrebare-sarcină uzitată în decodificarea acestuia. Astfel elevului îi este deschisă poarta spre o dezlegare textuală şi i se oferă posibilitatea de  a-şi exprima propria părere susţinută de argumente.
De asemenea, lectura textului este foarte importantă. Ea trebuie realizată atent. Pe bună dreptate Roland Barthes conchidea că a citi înseamnă a dori opera, a voi să fii opera.
Opera literară este o lume clădită sub imperiul sentimentelor. Poetul îşi mărturiseşte durerea, iubirea, speranţa şi preface realitatea apelând la imagini artistice şi figuri de stil. Transfigurează realul în încercarea asiduă de a emoţiona, de a produce acel movere, flectare, delectare.
Identificarea cuvintelor-cheie şi a mărcilor eului liric reprezintă următorul demers investigativ al domeniului liric.
Apoi se vor grupa cuvintele din text pe câmpuri lexicale şi se va identifica dominantul.
Vom detecta două universuri: cel al eului poetic şi cel care descrie exteriorul. Adesea acest pas ne ajută să descifrăm sentimentul central al poeziei.
Trebuie acordată o mare atenţie repetiţiilor, enumeraţiilor, inversiunilor şi chiar semnelor de punctuaţie care au rolul de a amplifica starea eului liric şi atmosfera.
După această familiarizare cu textul intervin figurile de stil care trebuie extrase şi explicate. Tropii, prin diversitatea lor întreţin expresivitatea operei şi conturează treptat tema poeziei.
Nivelul morfologic îşi pune şi el amprenta în comprehensiunea şi interpretarea unei opere lirice. De exemplu, timpurile şi modurile verbale au o semnificaţie esenţială, indicativul sugerează regretul, melancolia, marcând o acţiune trecută; condiţionalul-optativ impune o acţiune realizabilă, o dorinţă, iar conjunctivul se subscrie oniricului, speranţei, reveriei.
Educabilul, în faza postinterpretativă a textului liric,  își poate materializa sentimentele declanșate printr-un desen care să susțină tematica textuală.

Profesor de limba română, Chiriloiu Daniela Florentina,
Școala Gimnazială „Gabriel Marinescu”, Tigveni
(Postat decembrie 2014)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top