Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită importanță, aceea care asigură formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de activitatea socio-profesională, morală și cetățenească.
Profesorul are un rol crucial în viața elevilor. Atât abilitățile profesorale cât și însușirile de personalitate au repercusiuni profunde în inima elevilor, provocând reverberații încă mulți ani după terminarea studiilor. Prin felul său de a fi ori de a nu fi, prin comportamente și atitudini, profesorul se apropie ori îndepărtează copiii: motivează, pedepsește, povățuiește, blamează, încurajează etc.
Profesorul este situat într-un sistem de relații ce depășesc incinta școlii, incluzând părinții elevilor și, în general, membrii grupului social în mijlocul căruia trăiește și muncește, el este obligat să răspundă și solicitărilor acestora, adesea trebuind să vină chiar în întâmpinarea lor.
Profesia didactică are o dimensiune umană extrem de puternică, fapt care implică nu doar cunoștințe și competențe, ci și atitudini, valori, într-un cuvânt o conștiință profesională. Cadrul didactic nu este doar un agent, care se supune unui sistem de norme, ci și un actor, care se investește în ceea ce face, conferă semnificații, trăiește activitatea cu elevii, cu un indice de intervenție personală importantă.
Pentru ca actul educativ să fie eficient și în același timp plăcut, inegalitatea dintre profesor și elev trebuie depășită. Elevul vrea să găsească în profesorul său un sprijin într-o situație oficială și nu în primul rând un specialist cu competență specifică într-un domeniu științific sau altul. El are nevoie de cooperarea profesorului, deși relația profesor-elev rămâne de esență conflictuală deoarece poartă în sine înainte de toate conflictul promotor al oamenilor în înfruntările dintre generații. Cerința unei relații pedagogice de parteneriat se poate construi numai pe baza respectării unei condiții fundamentale și anume cunoașterea personalității elevului.
Raportarea profesorului la elev presupune din partea celui dintâi înțelegerea unui ansamblu de idei. În primul rând, unicitatea sufletului copilului și tânărului din care decurge concluzia că “în materie de educație fiecare tânăr constituie un caz particular”. De asemenea, trebuie respectată inductibilitatea copilului la adult, ca și faptul că adolescența și copilăria sunt “momente” ale vieții.
Profesorul îndeplinește, în școală, funcții cum ar fi organizator al procesului de învățământ, educatori, partener al educației sau membru al corpului profesoral, al procesului de învățământ.
Ca organizator al învățării, un profesor bun îmbină aspectele obiectiv-logice ale transmiterii cunoștințelor cu aspectele psihologice. Este, deci preocupat atât de aplicarea principiilor didactice, a teoriei instruirii în transmiterea conținutului învățământului, cât și de implicațiile psihologice ale actului transmiterii: psihologia evoluției copilului, psihologia învățării, strategiile comunicării.
Profesorul nu ar trebui să fie doar un transmițător de informații care se rezumă la a da indicații elevilor în privința modului de învățare și a materialelor pe care trebuie să le învețe, ci și un antrenor care prin întrebări analitice stimulând gândirea elevilor, creează premise pentru ca aceștia, prin aflarea independentă a răspunsurilor, să ajungă la o mai bună înțelegere a problemelor.
Exercitarea funcției de educator este dependentă de concepția care stă la baza semnificației care se acordă școlii și organizării ei, de felul în care profesorul își înțelege misiunea, de totalitatea sarcinilor cuprinse în funcția de profesor și nu în ultimul rând, de atitudinile părinților.
Funcția didactică a profesorului se exprimă prin îndeplinirea statutului de model, partener, sfătuitor. Ea se îndeplinește prin creare unei atmosfere generale de securitate și încredere în clasă, prin încurajarea succeselor fiecărui elev, prin crearea unui flux de simpatie între profesor și elevi.
”A educa” înseamnă a-ți desfășura activitatea sub semnul unor categorii morale determinându-i pe elevi să ia distanță critic față de atitudinile și performanțele proprii, dezvoltându-le aptitudinea de a stabili contacte pozitive și de a analiza critic propriile prejudecăți.
Conceptul de partener al educației se referă la raporturile profesorului cu alți factori educativi, îndeosebi cu părinții și la concepția conform căreia profesorii și elevii formează împreună o comunitate școlară. Școala este a doua instanță de socializare, după familie, iar profesorul trebuie să colaboreze cu toți factori educativi, să armonizeze educația formală cu cea nonformală și informală. El poate juca rolul de consultant al părinților, împarte răspunderea formării copiilor cu familia.
Profesorul ideal ar trebui să le prezinte elevilor care sunt cele mai înalte performanțe, în anumite limite rezonabile, la care se așteaptă ca ei să se ridice în realizarea diferitelor activități care le sunt propuse, identifică și concepe activități de învățare care sunt relevante pentru contextele reale de viață cotidiană a elevilor.
Totodată, profesorul ideal manifestă preocuparea de a se adapta la diversitatea elevilor prin selecționarea unor strategii de instruire și a unor materiale de învățare care sunt adecvate vârstei, pregătirii anterioare, valorilor culturale și nevoilor individuale de educație ale elevilor, creează și menține în sala de clasă un climat de lucru care favorizează învățarea, motivația intrinsecă a învățării și dorința de a realiza sarcinile de lucru propuse; acesta presupune o serie de competențe de management al clasei, începând cu cele legate de aranjarea mediului fizic al clasei, astfel încât să se înlesnească interacțiunea dintre profesori și elevi, stabilirea împreună cu elevii a unor limite rezonabile în care trebuie să se înscrie comportamentul fiecăruia și terminând cu cele legate de crearea unei atmosfere de lucru, destinse, încurajarea preocupării elevilor de a se autocontrola continuu și competențele de tratare corespunzătoare a manifestărilor de indisciplină.
Profesorii ar trebui să încurajeze interacțiunea socială a elevilor în discutarea și realizarea diverselor activități de învățare legate de tema supusă studiului; ar trebui să le ofere elevilor o structură de lucru de natură să ghideze activitatea de învățare a elevilor și comportamentul lor în timpul lecției; să înlesnească elevilor prelucrarea/procesarea intelectuală a informațiilor punându-i în situația de a desfășura activități care implică procese cognitiv ce îi vor ajuta să învețe și să-și reamintească informația. De exemplu, evidențierea legăturilor logice dintre anumite informații, solicitarea elevilor în a realiza extrapolări sau în a stabili implicații posibile ale unui fapt constatat, încurajarea exprimării în maniere diverse - grafice, simbolice, semantice;
Pentru o bună prestație profesională, cadrul didactic are nevoie să aibă încredere în sine și în competențele sale profesionale, să stăpânească modalități de rezolvare situațiilor critice, tensionale sau conflictuale, să fie capabil să gestioneze situațiile tipice și să poată dezvolta soluții pentru cele atipice, toate acestea și multe altele îi sunt indispensabile muncii cadrului didactic.
Din acest motiv un profesor trebuie să fie devotat elevilor și învățării acestora. Un profesor bun trebuie să plece de la ideea că toți elevii pot cu adevărat învăța. Mai mult decât atât, ei chiar trebuie să pună în practică acest principiu. Profesorului desăvârșit îi place să lucreze cu tinerii și se pricepe să împărtășească cunoștințele lui tuturor elevilor, chiar dacă aceștia sunt foarte diferiți prin trăsăturile și talentele lor. Succesul este garantat de încrederea profesorului în demnitatea și valoarea oricărei ființe umane și în potențialul care există în fiecare. Având în vedere că nu lucrează doar cu un singur elev, ei trebuie să ia în considerare faptul că elevii sunt diferiți, iar diferențele dintre ei influențează învățarea. Pentru a lua în seamă particularitățile individuale, profesorii trebuie să își cunoască foarte bine elevii. Tipul acesta de înțelegere nu este lipsit de importanță, deoarece profesorul trebuie să îl folosească constant pentru a-și modela metodele de predare.
Un profesor bun învață din experiență, învață atunci când îi ascultă pe elevi, când îi observă lucrând. Lucrurile pe care le află despre elevi în timpul procesului de educație devine automat parte a competențelor lui didactice. Pentru a servi mai bine interesele elevilor, un bun profesor este foarte atent ca toți elevii să beneficieze de aceeași grijă din partea lui și să nu lase ca presupusele sau realele lor handicapuri sau incapacități, diferențele individuale, contextele culturale sau sociale diferite din care provin aceștia, să influențeze relațiile dintre el și elev.
Profesorii trebuie să fie atenți și interesați și despre ce cred elevii despre ei înșiși, de motivațiile lor, de efectele învățării asupra relațiilor lor cu grupul de prieteni, dar și de dezvoltarea caracterului lor, de aspirațiile și calitățile lor.
Toate aceste competențe necesare unui profesor vor influența performanțele elevilor, modul lor de raportare la procesul de învățare, precum și dragostea sau aversiunea lor față de școală. Un profesor bun trebuie să aibă răspuns la orice întrebare (legată de lecție).
Profesorul trebuie să-i arate elevului că absolut tot în lume poate fi pus în discuție. Trebuie să fie un model pentru toți elevii și să respecte intimitatea și confidențialitatea unor informații cu privire la viața personală a elevului.
Profesorul trebuie să le facă elevilor cunoscute diferitele obiective ce urmează a fi întinse în activitatea lor. Trebuie să formeze pe elev pentru societatea în care s-a născut și în care se dezvoltă, deoarece valorile spirituale nu se creează decât în societate și pentru societate, trebuie să învețe elevul cum să învețe, trebuie să-l facă să aibă încredere în el, în opțiunile lui să poată să se exprime liber fără inhibiții.
Rolul profesorului este acela de a-l ajuta pe elev să dobândească în școală un sistem de valori.
Procesul de structurare și cristalizare a sistemului de valori, specific copilului, se află în legătură cu relația dintre acesta și părinte.
Meilă Mihaela, administrator financiar
Școala Gimnazială „Tudor Vladimirescu” Pitești
(Postat mai, 2021)
Scoli mediul rural
Scoli mediul urban
PUBLICITATE
