Evaluarea profilului afectiv al preșcolarilor se poate realiza cu ajutorul instrumentelor psihodiagnostice, adecvate scopurilor urmărite și pentru care psihologul educațional are licență de utilizare, conform normativelor colegiului Psihologilor din România. În astfel de evaluări, poate fi utilizat, cu succes, și diagnosticul experiențial, care presupune participarea activă, conștientă și personalizată a clienților. Ei au acces la conștientizarea și validarea propriilor resurse au mecanisme de apărare, dorințe, frustrări sau blocaje. În acest demers, se utilizează tehnicile experiențiale expresiv-creative: desen, pictură, modelaj, colaj, dramatizare, joc de rol.
Perioada celei mai autentice copilării, "vârsta grației", stadiul copilului preșcolar se caracterizează prin transformări importante în planul dezvoltării somatice, psihice și relaționale. Cadrul grădiniței în care sunt cuprinși majoritatea copiilor preșcolari mulți aplica și diversifica relațiile cu cei din jur, lărgește orizontul de cunoaștere al copilului, contribuie la adâncirea contradicțiilor dintre cerințele, solicitările externe și posibilitățile interne ale copilului, aceasta contradicție constituind de fapt, sursa dezvoltării psihice.
Activitatea dominantă a acestei etape rămâne jocul, dar el este corelat din ce în ce mai mult cu sarcinii de natura instructiv-educativa, cu elemente ale muncii și creației. Toate acestea favorizează complicarea și diferențierea treptată a proceselor cognitiv-operaționale ale preșcolarului, schimbarea atitudinii fata de mediul înconjurător, extinderea relațiilor cu cei din jur, făcându-l apt ca la vârsta de 6/7 ani să pășească într-o nouă etapă, cea a școlarității.
Universul afectiv al școlarului mic se aseamănă cu o minge de foc și e temelia dezvoltării personalității viitorului adult. În funcție de modul în care relaționează/comunică cu cei din jur, va deveni ușor dau greu adaptabil, se va integra cu ușurință sau va refuza colectivul/ele, marginalizându-se.
De la grădiniță spre școală, emoțiile copilului  urmează un traseu al achizițiilor în planul cunoașterii și  un exercițiu de incluziune în grupuri de interes care nu coincid cu cele de origine, cum ar fi familia, rudele, uneori chiar vecinii. Dacă aceștia au oferit modele care au întărit și dezvoltat emoțiile pozitive, securitatea afectivă, încrederea în ceilalți și în sine, au ancorat eul în realitatea grupurilor mici, grupa preșcolară, apoi clasa de elevi, aduce confruntări ale eului cu eurile celorlalți. Fiecare copil vine în aceste grupuri cu moștenirea sa culturală care se intersectează cu a celorlalți sau nu, având de traversat un drum anevoios uneori pentru un exercițiu de incluziune în grup. Emoțiile pozitive ale copilului reprezintă o bază trainică pentru fericire prin siguranță de sine. Copiii fericiți sunt mai sociabili și energici, mai dispuși să devină empatici, mai cooperanți și mai plăcuți de cei din jur.

Prof. Prepeliță Laura
GPP ,,Rază de soare” Pitești
(Postat ianuarie 2020)

• Prec
• Mai departe