Activitățile motrice de timp liber sunt parte integrantă a actului educațional, expresia cea mai veridică a formării noastre continue, ca un imperativ al societății moderne. Lărgirea cadrului școlar al educației fizice spre un cadru de referință mai extins, extrașcolar, pare să răspundă cel mai bine acestei cerințe, în măsura în care subiecții, indiferent de vârstă, nivel de pregătire sau experiență motrică, înțeleg pe deplin această necesitate.
Secolul XXI va impune, fără îndoială, modalități informale de educație a tinerilor, în fața cărora vor sta provocări impuse de alte realități decât cele prezente.
Componenta importantă pentru formarea tinerilor și temă interesantă de studiu pentru perioada modernă, educația pentru timpul liber, oferă o altă perspectivă, cu o simbolistică proprie, al cărei sens spiritual, inițiatic va fi deopotrivă instructiv și pasionant.
,,Vino în lumina lucrurilor și lasă natura să fie profesorul tău” spunea W. Wordsworth, anticipând posibilitatea de a transforma condiția umană tocmai prin cultivarea libertății personale, a spiritului descătușat ce se opune unei vieți latente și plină de tipare, prejudecăți.
Pragmatic vorbind, educația pentru recreere implică două grupuri: cel al consumatorilor participanți și cel al producătorilor de programe și oportunități pentru timpul liber. Evoluția fiecărui subiect este în mare măsură produsul tuturor experiențelor educaționale formale și informale. Suntem, oarecum, dependenți de ceea ce reușim sau nu, să învățăm? Relația dintre instruire pentru recreere dă posibilitatea fiecăreia dintre acestea să crească semnificația celeilalte. Instruirea trebuie să preceadă orice experiență recreativă care își propune atingerea anumitor valori și orice asemenea experiență reprezintă un atu pentru însușirea de cunoștințe.
Utilizarea improprie a timpului liber de către tineri, în special, reprezintă un factor negativ în viața socială a comunității. Loisir-ul nociv se suprapune cu fenomene cum ar fi delicvența, alcoolismul, violența, narcodependența, tulburările psihice, toate acestea exprimând o înțelegere improprie a libertății de a petrece timpul liber.
Orice activitate poate fi considerată benefică din punct de vedere social dacă aceasta contribuie la îmbogățirea spirituală a individului sau la bunăstarea societății. Înțelegerea greșită a loisirului de către subiecți, poate conduce la dezorganizarea socială a unei comunități, în timp ce o corectă însușire a acestei noțiuni poate promova integrarea socială și simțul civic.
Impunerea unor forme comerciale depersonalizate de activitate, ce formează un gust îndoielnic sau care determină spargerea unor bariere impuse de morală sunt potențiale pericole cărora factorii educaționali trebuie să se opună cu o contraofertă atractivă. Subiecții pot fi îndrumați spre zone mult mai productive care pot minimaliza răul social și pot oferi șanse de modelare a personalității lor. Apare destul de clar în studiile sociologice ideea că, excesul de timp liber, fără o pregătire atentă a subiecților pentru utilizarea acestuia poate conduce la comportamente deviante, suburbane, sancționale de structurile sociale. Primul obiectiv al activităților de recreere trebuie să fie prevenirea paternn-urilor negative de comportament prin substituirea lor cu forme de activitate stimulative, incitante și social acceptate. În acest sens, rolul principal în acest efort conjugat revine școlii, familiei și sistemului educațional.

Prof. Mihaela Pui
Liceul Tehnologic ASTRA Pitești
(Postat ianuarie 2020)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top