Gramatica (morfologia și sintaxa) este un ansamblu de reguli privitoare la modificarea cuvintelor și îmbinarea lor în propoziții și fraze.
Fără cunoașterea gramaticii, a regulilor de funcționare a limbii, aceasta nu poate fi folosită cum trebuie, nu poate servi ca mijloc de comunicare.
Necunoașterea regulilor gramaticale poate duce la grave greșeli de exprimare și chiar la neputința de înțelegere între vorbitorii aceleiași limbi. (1) Dată fiind însemnătatea practică a cunoștințelor, rolul reglator al regulilor limbii, însușirea lor conștientă și temeinică este indispensabilă pentru cultivarea și perfecționarea exprimării orale și scrise a oricărui om.
În școala gimnazială studiul limbii are mai ales un scop practic: e vorba în primul rând de învățarea vorbirii și scrierii corecte.
Trăsătura esențială a gramaticii este caracterul ei abstract, care constă în faptul că ea operează cu noțiuni abstracte, că ia acele elemente comune care stau la baza modificării cuvintelor și a îmbinării lor în propoziții și construiește din ele reguli gramaticale, norme gramaticale.
În cadrul studierii gramaticii, operarea cu unități abstracte, stabilirea de legi, de reguli, care se realizează în învățământul modern atât pe cale inductivă cât și pe cale deductivă, contribuie la dezvoltarea gândirii logice, a gândirii abstracte a elevilor, contribuie, alături de matematică și alte discipline de învățământ, în mod deosebit la trecerea gândirii elevilor din stadiul ei concret spre o gândire abstractă.
În procesul însușirii cunoștințelor gramaticale, a noțiunilor și regulilor gramaticale, elevii analizează, diferențiază, compară, clasifică, generalizează, adică realizează diferite operații de gândire.
Încă din clasa I, după ce și-au însușit propoziția în mod practic, denumirea unor ființe și lucruri (prin intuirea lor, prin povestiri etc), copiii sunt puși să grupeze denumirea lucrurilor și ființelor (lucrurile școlarului, animale de pe lângă casa omului, păsări călătoare etc), să compare din punct de vedere al conținutului propozițiile care cer
semnul exclamării și întrebării, operații ce-i vor conduce spre însușirea ulterioară a noțiunii de substantiv și a noțiunii de propoziție exclamativă și interogativă.
Copiii sunt puși să motiveze de ce un anumit cuvânt reprezintă o noțiune gramaticală (de ce este substantiv? – denumește o ființă, un lucru etc).
Printre metodele folosite în practica școlară în predarea gramaticii, un loc foarte important îl ocupă analiza gramaticală, metodă specifică predării gramaticii, ca metodă de predare a gramaticii, analiza gramaticală aduce contribuții însemnate la dezvoltarea gândirii elevilor, la însușirea conștientă a fenomenelor gramaticale. Dar absolutizarea ei poate constitui o piedică pentru stăpânirea reală a noțiunilor lingvistice și mai ales pentru formarea deprinderilor practice de vorbire.
În procesul analizei gramaticale, elevul judecă și aplică regula la un fapt singular al limbii, el face un raționament și, folosind o anumită regulă gramaticală pentru a fundamenta o afirmație, el face o argumentare.
Orice analiză gramaticală în fond este un lanț de raționamente și argumentări strâns legate între ele.
Operarea în procesul analizei gramaticale cu raționamente și argumentări duce implicit la un proces activ de dezvoltare a gândirii elevilor.
Formarea și dezvoltarea gândirii gramaticale determină formarea, dezvoltarea, îmbogățirea și perfecționarea continuă a mijloacelor de exprimare, potrivit legăturii dialectice dintre gândire și vorbire.
Scopul final este, așadar, de a dezvolta exprimarea corectă orală și scrisă a elevilor.
Printr-o exprimare corectă se înțelege o justă întrebuințare a formelor gramaticale. Exprimarea corectă presupune apoi o pronunțare corectă, conformă cu normele fonetice ale limbii noastre.
În cadrul studierii limbii în clasele I- IV se însușesc și unele cunoștințe de fonetică, iar în cadrul studierii gramaticii se stabilesc firește raporturile dintre fonetică și gramatică, „raporturi care decurg din faptul că sunetele reprezintă aspectul material al cuvintelor” (2) și că împreună sunt subsisteme ale sistemului general al limbii Prin lecțiile de gramatică, copiii se deprind cu consecvența și coerența vorbirii. Pentru copiii de vârstă școlară mică, premisa cea mai importantă pentru formarea deprinderii de a vorbi logic constă din priceperea de a forma propoziții și fraze.  Această pricepere se formează în mare măsură și la lecțiile de gramatică. Pentru a se explica elevilor unele cunoștințe gramaticale, este necesar să se recurgă la alcătuirea de propoziții și fraze, de exemplu: pentru a-și explica rolul substantivului în propoziție și al legăturii dintre propoziții, elevii construiesc propoziții și fraze.
Studierea gramaticii contribuie la dezvoltarea vocabularului elevilor, pe baza raportului dintre gramatică și vocabular care se reflectă în însăși noțiunea de cuvânt ca unitate lexicală. Este știut faptul că elementele vocabularului sunt îmbinate între ele datorită gramaticii.
Studierea gramaticii contribuie totodată și la activizarea vocabularului pasiv. Pentru  însușirea de către elevi a unor reguli gramaticale (legate de substantiv, adjectiv etc) am folosit un material lingvistic bogat: exemple orale sau scrise, analiza unor fragmente din texte literare etc.
Studiind gramatica, elevii înțeleg fenomenele gramaticale, știu să le recunoască într-un text, dar, în afară de acestea, ei învață să le folosească  în vorbirea proprie, ca atare își îmbogățesc vorbirea.
Predarea gramaticii urmărește atât dezvoltarea gândirii cât și a vorbirii elevilor. La acestea se adaugă rolul pe care îl are gramatica în însușirea de către elevi a deprinderilor de a scrie corect.
„Gramatica influențează regulile scrierii, ortografia și punctuația. Acele norme ortografice se bazează pe două principii gramaticale: unul morfologic și unul sintactic. În ce privește punctuația, ea este considerată, pe drept cuvânt, auxiliarul grafic al sintaxei”. (3)
Studierea gramaticii este strâns legată și de citire. Ele se completează reciproc, contribuind la însușirea temeinică de către elevi a cunoștințelor din domeniile respective. „Gramatica este un auxiliar absolut necesar al citirii”. (4)
Lecțiile de citire pot servi la însușirea de către elevi a cunoștințelor de gramatică: fie având un rol pregătitor pentru însușirea unor noțiuni gramaticale, fie folosind ca material pentru fixarea cunoștințelor gramaticale.
În legătură cu primul rol, lecțiile de citire își aduc contribuția încă din perioada abecedară și postabecedară. Noțiunile de nume de ființă și de lucru devin cunoscute elevilor în mod practic.
În clasele următoare, datorită organizării concentrice a materiei de gramatică, lecțiile de citire oferă numeroase posibilități de a releva în procesul analizei textelor pe fragmente o serie de note definitorii ale cunoștințelor gramaticale ce se vor studia în clasele III-IV: fenomene ale naturii, stări sufletești, însușiri și acțiuni ale ființelor, lucrurilor, numărul de ordine a ființelor și lucrurilor etc.
Pe lângă formarea unor noțiuni, studiul limbii române (al gramaticii) are sarcina de a forma și priceperea transferării lor în practică, și deprinderea de a opera cu ele în orice situații. De altfel, cunoștințele teoretice nici nu se consideră asimilate decât atunci când devin operante, când pot fi folosite în dirijarea, controlul și reglarea exprimării, în rezolvarea și motivarea rezolvării diverselor probleme ale practicii. Deci, formarea priceperilor și deprinderilor de limbă aduc o contribuție prețioasă la dezvoltarea gândirii și, implicit, a exprimării elevilor.
Însușirea conștientă, activă, încă din primele clase, a cunoștințelor teoretice și dobândirea unor priceperi și deprinderi corespunzătoare depind într-o foarte mare măsură de activizarea proceselor de gândire, de stimularea și dezvoltarea facultăților și capacităților intelectuale ale școlarilor, de acțiunile practice desfășurate în acest scop.
Studierea gramaticii îi conduce pe elevi atât la dezvăluirea logicii limbii, cât și la înțelegerea frumuseții limbii noastre. Învățarea gramaticii în strânsă legătură cu practica exprimării ajută pe elevi să cunoască structura limbii noastre, lexicul ei bogat, mulțimea și varietatea de forme care permit să se exprime în vorbire cele mai fine nuanțe de sens. Astfel se cultivă dragostea pentru limba patriei.
Stăpânirea temeinică și folosirea corectă și precisă a limbii române constituie nu numai o necesitate (căci ea înlesnește tuturor românilor participarea la activitatea și viața socială, accesul la cultură), dar și o datorie pentru toți cei ce contribuie la făurirea istoriei poporului, limba fiind una din caracteristicile esențiale, definitorii ale acestuia.
 
(1) Limba română (Fonetică, vocabular, gramatică), Editura Academiei, 1965, p. 15
(2) Gramatica limbii române, vol. I, București, Editura Academiei, 1963, p. 14
(3) Gramatica limbii române. Volumul I, București, Editura Academiei, 1963, p. 25
(4) op. citată, p. 38

Prof. Lifoe Claudia Mariana
Prof. Radu Iuliana Andreea
Școala Gimnazială Albeștii de Argeș
(Postat decembrie 2019)
 
 
 
 
 

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top