În decursul existenței sale pentru „a atinge deplina realizare de sine” omul parcurge „o serie de etape” marcate de transformări, schimbări, prefaceri de ordin calitativ și cantitativ. Acest proces complex care generează forme noi de funcționare cognitivă, afectivă, volitivă, într-un „ritm propriu, cu pusee rapide, dar și cu stagnări”( Sillamy, N. ) se realizează la mai multe niveluri (Golu, P):
- La nivel biologic este reprezentat de două procese complementare - creșterea (acumulările de ordin cantitativ) și maturizarea (atingerea gradului de dezvoltare completă, deplina funcționalitate a unor funcții interne sau a unor fenomene psihice) fizică, morfologică și biochimică a organismului; el cuprinde modificările în lungime, greutate, modificările structurii și funcției creierului, inimii, altor organe interne, modificările scheletului și musculaturii, care afectează abilitățile motorii; aceste modificări exercită o influență majoră atât asupra intelectului cât și asupra personalității – de exemplu: un copil cu handicap auditiv suferă de întârziere în dezvoltarea limbajului;
- La nivel psihic vizează evoluția ascendentă, marcată de apariția, instalarea și perfecționarea continuă a diferitelor procese, funcții și însușiri psihice; este marcată de modificări la nivelul percepției, memoriei, raționamentului, limbajului etc.
- La nivel social este reprezentat de reglarea conduitei omului în conformitate cu un ansamblu de norme și cerințe sociale existente la nivelul mediului social în care acesta trăiește și preluate prin mecanismele socializării; ea se instalează ca urmare a interacțiunii individului cu ceilalți.

Caracterizarea generală a stadiului
Este una din perioadele de intensă dezvoltare psihică; motorul acestei dezvoltări îl constituie adâncirea contradicțiilor dintre solicitările externe, dorințele, aspirațiile, interesele copilului și posibilitățile acestuia de satisfacere. De asemenea, este vârsta descoperiri realității fizice și umane și mai ales vârsta autodescoperirii; descoperă în relație cu obiectele și cu celelalte persoane că există o realitate externă care nu depinde de el dar de care trebuie să țină seama dacă vrea să-și atingă scopurile. Dacă până la această vârstă copilul se confundă cu alte persoane, mai ales cu mama sa, în acest stadiu el se recunoaște ca o individualitate proprie; va fi capabil să iubească pe alții, nu doar pe sine; tatăl se detașează de ceilalți și devine o imagine din ce în ce mai clară.  Jocul este activitatea dominantă a acestei vârste; în joc, cea mai serioasă activitate pe care o desfășoară copilul se adâncesc și se complică procesele de cunoaștere, se schimbă atitudinea față de mediul înconjurător, se perfecționează formele de activitate ale copilului.
Gândirea
J. Piaget consideră că preșcolaritatea este o perioadă de organizare și de pregătire a dezvoltării gândirii; se consolidează experiențele asimilate, dar și relațiile sale cu lumea înconjurătoare; în această perioadă gândirea se află în stadiul preoperațional, dar cuprinde două secvențe: până la 4 ani gândirea este preconceptual simbolică, iar între 4 și 7 ani este intuitivă; gândirea preconceptual – simbolică prezintă câteva caracteristici specifice: egocentrismul, animismul, realismul nominal, rigiditatea gândirii etc.; gândirea intuitivă este mai rafinată decât cea din perioada precedentă chiar dacă rămâne încă centrată pe obiect. Datorită caracterului concret al gândirii, pentru a înțelege diferite povești preșcolarul are nevoie să vadă și imagini. Rolul ilustrațiilor este foarte mare.

Limbajul
Se îmbogățește continuu atât sub raport cantitativ cât și calitativ;
- la 3 ani vocabularul conține maximum aproximativ 1.000 cuvinte (minim 400), iar la 6 ani vocabularul conține maximum aproximativ 2.500 cuvinte (minim 1.500);
- se dezvoltă limbajul contextual sub forma monologului; copilul povestește ce a văzut, ce a auzit fără ca ascultătorii să cunoască situația despre care se vorbește;
- limbajul dobândește capacitate generativă, copiii reușind să integreze un cuvânt nou însușit în numeroase alte combinații verbale („eu sunteam”; „urlăreț”, „hai să peștim” etc.), să formeze, să „inventeze” cuvinte;
- pronunția este imperfectă – sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete (ș și j înlocuite cu s și z, r cu l etc.);
- între 3 ani și jumătate și 5 ani și jumătate apare limbajul interior; copilul își poate planifica mintal activitățile, își poate ordona acțiunile, găsește soluții pe care le comunică celorlalți etc.;

Memoria
Datorită dezvoltării gândirii și mai ales a limbajului interior alături de memoria mecanică apare și memoria logică, alături de cea involuntară apare și memoria voluntară; la 4- 5 ani se remarcă primele manifestări ale memorării și reproducerii voluntare mai ales pentru informațiile care au semnificație pentru copil și care sunt legate de satisfacerea unor trebuințe;  se memorează mișcări, stări afective, imagini, cuvinte, idei etc.; volumul memoriei crește; copilul memorează repede dar uită la fel de repede.

Bibliografie
Crețu, T., (2009), „Psihologia vârstelor”, editura Polirom, Iași;
Debesse, M., (1970), „Psihologia copilului de la naștere la adolescență”, editura Didactică și Pedagogică, București;
Dumitrana, M., (1999), „Educarea limbajului în învățământul preșcolar” – Comunicarea orală-volumul I, editura Compania, București;

Prof. înv. preșc: Nițulescu Rodica
Prof. înv. preșc: Oproiu Ionela
GPP „Albă ca Zăpada” Pitești
(Postat decembrie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top