Familia este nucleul social elementar, realizat prin căsătorie, care unește pe soți și pe descendenții acestora prin raporturi strânse de ordin biologic, economic și spiritual.
Articolul 16 din “Declarația Universală a Drepturilor Omului” prevede:
# Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nici o restricție în ceea ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, iar în decursul ei și la desfacerea ei.
# Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimțământul liber și deplin al viitorilor soți.
De-a lungul timpului, viața de familie s-a schimbat, dar continuă să exercite și azi o mare influență asupra vieții private a copiilor și a tinerilor.
Familia asigură copiilor sentimentul siguranței, îi educă să devină persoane responsabile, adaptate timpului în care trăiesc și îi ajută să depășească obstacolele inerente vieții.
Familia înseamnă sprijin și înțelegere, înseamnă bucuria de a sta împreună în jurul bradului de Crăciun sau de a pleca în vacanțe de vis. De asemenea, familia reprezintă pentru fiecare individ sfera privată a existenței sale, respectiv locul unde se simte bine în intimitatea celor dragi unde-și poate reechilibra energia sufletească de care are nevoie în viața publică și privată.
Educația în familie, primii ani de acasă, influențează puternic întreaga existență a individului, chiar dacă el recunoaște, sau nu, acest lucru. Părinții sunt modele pentru copii, ochii minții lor le văd, conștienți sau nu și le urmează. Sentimentul mândriei de a aparține unei anumite familii s-a păstrat peste timp. Galeriile cu portretele strămoșilor din castelele medievale, au fost înlocuite cu albume de familie și cu înregistrări audio și video, ce se constituie într-un adevărat tezaur al familie. Și astăzi suntem tentați să ne căutăm ”rădăcinile”, să ne întocmim arborele genealogic și să ne mândrim cu numele de familie care s-a păstrat de-a lungul a mai multor generații.
Familia înseamnă numai înțelegere și armonie? Există conflicte în familie? Cui se datorează ele? Cum pot fi soluționate?
Întrebări cu răspunsuri pentru fiecare dintre noi, părinți sau nu. Părinții au responsabilități față de copiii dar și drepturi. Dacă, în trecut, părinții aveau ”ultimul cuvânt” în luarea deciziilor, astăzi acest lucru s-a schimbat în cazul multor familii, gradul de independență al tinerei generații crescând foarte mult, aspect controversat pentru mulți părinți.
Instituțiile extrafamiliale (școala), grupurile de prieteni, mass-media, exercită o mare influență asupra tinerilor și chiar intervin atunci când sesizează faptul că în interiorul familiilor există tensiuni și conflicte între părți. Conflictul dintre generații, deosebirile de atitudini și aspirații dintre copii și părinți se datorează diferenței de vârstă și de gusturi, ”modei” care se schimbă continuu. De cele mai multe ori ”criza” poate fi ușor soluționată dacă membrii familiei găsesc o cale de a comunica de a rezolva problemele, așezându-se la masa ”tratativelor” și exprimându-și, în linie punctele de vedere fără ură și părtinire.
Părinții nu trebuie să uite că și ei au fost la rândul lor ”tineri și rebeli” și au contestat toate regulile existente la vremea lor, iar copii trebuie să înțeleagă faptul că părinții lor au oricum mai multă experiență acționează în interesul celor cărora le-au dat viață, și pentru care doresc tot binele din lume.
Depinde de cum va acționa fiecare membru al familiei pentru a asigura liniștea și înțelegerea, făcându-și – când e cazul - ”mea culpa” (lat. ”E vina mea”) fiind tolerant cu ceilalți.
Vom enumera câteva din posibile atitudini și comportamente ale părinților și implicațiile lor în formarea profilului moral al copilului:
”Familia severă” - în anumite limite imprimă ordine, disciplină, seriozitate, asigură unitatea și echilibru familiei.
”Familia permisivă” - stă la polul opus al familie severe, are un climat de ”puf”. Asemenea copil va fi neajutorat, un egoist, un meschin, căci în familie este permis orice, el are numai drepturi, în timp ce părinții numai datorii.
”Familia rigidă” - prejudiciază maturizarea copiilor, generând lipsa de încredere în sine, teama de nereușită și sancțiune.
”Familia libertină” - creează o atmosferă lejeră, prezentând riscul de a întârzia sau împiedica maturizarea socială a copiilor, din cauza preocupării excesive a unui părinte sau a ambilor pentru ei înșiși.
Părinții trebuie să înțeleagă bine relația dintre fapta măsura ei educațională. În climatul educațional sunt necesare toate ipostazele acestuia (severitatea și blândețea, afectivitatea și sobrietatea) toate cu măsură și la timp, orice exces fiind păgubitor în sfera formării umane.
Bibliografie
”Invitație la educație”, Silvia Marinescu, Rodica Dinescu, Ed. Carminis, 2003
Colecția revistelor ”Tribuna Învățământului”, 2004-2005
Prof. Gugiu Cornel
Colegiul Tehnic ”Armand Călinescu” - Pitești
(Postat decembrie 2019)
Scoli mediul rural
Scoli mediul urban
PUBLICITATE
