Educaţia incluzivă are ca principiu fundamental - un învăţământ pentru toţi, împreună cu toţi - care constituie un deziderat şi o realitate ce câştigă adepţi şi se concretizează în experienţe şi bune practici de integrare/incluziune.
Programele de stimulare timpurie a dezvoltării reprezintă o etepă decisivă în realizarea obiectivelor educaţiei pentru toţi. Acestea au o influenţă determinată asupra formării inteligenţei, a personalităţii şi a comportamentelor sociale. În pedagogia contemporană există o preocupare intensă pentru găsirea căilor şi mijloacelor optime de intervenţie educativă încă de la vârstele mici asupra unei categorii cât mai largi de populaţie infantilă.
Pentru promovarea principiilor grădiniţei incluzive la copiii proveniţi din medii dezavantajate şi defavorizate, se pot întreprinde diverse direcţii şi acţiuni :
- acțiuni comune pentru intercunoaștere şi formarea respectului reciproc;
- proiecte în parteneriat educațional cu părinții, în principal, și cu ceilalți parteneri educaționali pentru valorizarea identităților culturale;
- activităţi de consiliere a părinților şi de susținere morală a acestora;
- accesul la informație pentru prevenirea și eliminarea abandonului școlar;
- realizarea de către grădiniţă a programelor de consiliere a părinților;
- implicarea unui număr cât mai mare de factori interesați în rezolvarea acestor probleme;
- organizarea de cursuri de formare practică pentru cadrele didactice;
- organizarea de campanii antidiscriminare, antisegregare incluse în programele comunității;
- producerea de materiale informaționale pornind de la aceste acțiuni;
- inițierea la nivel de școală a unor proiecte în parteneriat educațional cu părinții pentru valorizarea identităților culturale.
La aceste măsuri se pot adăuga și altele mai concrete pentru eliminarea desegregării, cum ar fi: stabilirea de clase eterogene pentru elevii de la toate nivelele de educaţie;; asigurarea transportului pentru copiii rromi la şcolile cu o altă majoritate etnică, în special pentru copiii din zonele teritoriale segregate; utilizarea în comun a spaţiilor şi facilităţilor; angajarea şi instruirea mediatorilor şcolari rromi; stabilirea de responsabilități pentru fiecare elev din clasă astfel încât fiecare să se simtă util; dezvoltarea unei programe şcolare de bază concentrată pe nevoile educaţionale ale rromilor; creşterea conştientizării părinţilor cu privire la beneficiile educaţiei incluzive pentru a descuraja pe aceia care cer includerea copiilor lor în clase cu copii nerromi sau  stabilirea de clase separate pentru copii rromi.
În ultimii ani au avut loc o serie de inițiative atât la nivel național cât și local pentru îmbunătățirea sistemului de educație având la bază principiile incluziunii, a nediscriminării, a egalității de șanse, a dreptului la educație.
Procesul incluziunii, a luptei împotriva desegregării și marginalizării este unul greu și lent, de aceea este nevoie de mult efort, voință și responsabilitate pentru a susține aceste inițiative în continuare, prin realizarea și îmbunătățirea lor permanentă, ținând cont de interesul superior al copilului, de dreptul său la educație.
O condiţie esenţială pentru reuşita acestor acţiuni comune ale celor trei factori activi din grădiniţă : copil, educatoare, părinte , este existenţa unor relaţii de înţelegere, constructive care se realizează prin atitudini deschise, prin disponibilitate, printr-un „pozitivism” specific ce se cimentează cu voinţă şi convingere. Părinţii sunt parteneri la educaţie pentru că deţin cele mai multe informaţii despre copii lor. Angajarea şi responsabilizarea familiei în educaţia copiilor este fundamentală pentru reuşita participării în grădiniţă. Educaţia părinţilor şi consilierea au un rol important în integrarea copiilor cu afecţiuni de natură psihică, emoţională, ori de altă natură în grădiniţă. Comunicarea părinte-educatoare, sau chiar comunicarea părinte-copil, în contextual integrării copilului în instituţia grădiniţei asigură un anumit echilibru.
Grădiniţa are rolul de a sprijini familiile să aibă încredere în resursele proprii, să facă faţă greutăţilor cu care ele se confruntă.  Flexibilitatea noului sistem de învățământ are ca urmare democratizarea şcolii şi egalizarea şanselor, şcoala viitorului  fiind şcoala pentru toţi.

Bibliografie  
1.Andruskievicz, M., Prenton, K., Educaţia incluzivă. Concepte, politici şi activităţi în şcoala incluzivă, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007.
2. E., Preda, V., Premisele educaţiei incluzive în grădiniţă, Editura Vanemonde, Bucureşti, Vrăsmaş 2010.

Prof. înv. preșc.: Copae Geanina
G.P.P. Mustățești - Valea Iașului
(Postat noiembrie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top