Când devin elevi, copiii se confruntă cu sarcina de a-şi găsi locul în noua lume a instituției şcolare extinse, cu toate structurile şi regulile sale. Ei trebuie să înveţe ,,cum să se adapteze unul la altul, să accepte şi să respecte regulile, să dea naştere şi să pună în aplicare propriile idei într-un mod corespunzător, să fie capabili să gestioneze dezamăgirile şi constrângerile”
Aşteptările şi presiunea percepută în ceea ce priveşte realizările, precum şi stresul legat de acestea, pe de-o parte şi un climat negativ în general, de cealaltă parte, sunt factori importanţi care facilitează bullying-ul în şcoală. În funcţie de resursele personalităţii lor, de mediul de provenienţă, cultural şi social, si de circumstanţele vieţii, elevii sunt echipați în mod diferit să facă faţă provocărilor personale şi sociale din partea şcolii. Totuși, este vital să învețe să facă faţă cerinţelor şi provocărilor, pentru că este o componentă cheie şi o condiţie obligatorie pentru o viaţă împlinită ca adult. Pentru aceasta, elevii au nevoie de ajutor din partea părinţilor, profesorilor şi grupului lor de semeni. Condiţiile importante pentru succes în acest proces sunt un climat de deschidere, reguli clare, acceptare și conștientizare în cadrul mediului școlar.
Odată cu debutul vieţii şcolare a copiilor, părinţii se confruntă şi ei cu provocări complet noi. Dacă vor fi capabili să-si sprijine emoţional copiii, dacă vor reuși să aprecieze perspectiva copilului, aceasta depinde de o serie de factori şi experienţe timpurii. Un climat deschis, reguli clare, acceptare şi conştientizare în mediul şcolar sunt importante pentru părinţi şi pentru copii, pentru a putea să acţioneze spre binele copiilor şi să-i sprijine atunci când e nevoie.
Profesorii și personalul şcolar trebuie să promoveze un climat şcolar deschis, pozitiv şi de susţinere cu reguli clare, acceptare şi conştientizare, iar şcoala este un spațiu pentru învăţare şi relaţii sociale, la un loc.

Ce este, de fapt, bullying-ul?
Bullying-ul este un comportament repetat şi intenţionat prin care agresorul îşi rănește, persecută şi intimidează victima prin diferite forme: verbal –ţipete, porecle, insulte, jigniri; fizic – palme, loviri, îmbrânciri, bătăi; relaţional – intimidare, denigrare, izolare; social – excludere, insulte cu privire la statutul social.
Tipurile de bullying reclamate cel mai frecvent, la ciclul primar, sunt cele de tip verbal, manifestate prin jigniri, insulte, porecle sau sarcasm.
E greu să nu ripostezi atunci când cineva este nepoliticos cu tine. Dacă rezişti înclinaţiei fireşti de a răspunde cu aceeaşi monedă fără să îţi pierzi controlul vei fi surprins de ce se poate întâmpla. Câteva fraze-cheie cu care poţi să dezarmezi persoanele care te jignesc şi care te pot ajuta să le oferi o lecţie de viaţă, ar fi: „Mulţumesc“ Un simplu „Mulţumesc“ este magic cu adevărat. Dacă vei răspunde grosolăniei cu „Mulţumesc“ vei demonstra că nu eşti nervos „Apreciez perspectiva ta“ Această frază îi arătă celui nepoliticos că eşti dispus să continui conversaţia dacă eşti tratat cu respect, iar sentimentele nu îţi sunt date peste cap. Dacă persoana continuă să fie nepoliticoasă, atunci mergi mai departe către următorul sfat. „Cred că cel mai bine opresc conversaţia aici“ Dacă simţi că eşti pe cale să reacţionezi violent pur şi simplu pune capăt discuţiei. Făcând aşa nu vei regreta ce ai spus în momentele de tensiune maximă. Mai mult, interlocutorul tău se va gândi de două ori data viitoare înainte de a spune ceva ofensator. „De ce spui asta? Ce speri să câştigi?“ Aceste întrebări sunt extrem de eficiente în întâlnirile de grup atunci când cineva încearcă să te pună într-o poziţie dificilă sau să te irite. Graţie acestor întrebări poţi să întorci orice discuţie şi să eviţi punctele controversate. „M-ai rănit prin ce mi-ai spus“ Explică celui care a fost nepoliticos cum te simţi după ce ţi-a spus cuvinte ofensatoare. Astfel, te vei proteja de remarci aspre şi nepotrivite pe viitor. „Ai dreptate!“. „Întotdeauna ai ceva negativ de zis. Îţi place să fii nepoliticos?“ De cele mai multe ori, oamenii nepoliticoşi nu-şi dau seama că spun ceva neplăcut. Atunci când le demonstrezi că au zis şi făcut ceva greşit îi încurajezi să-şi reconsidere comportamentul pentru ce vor spune data viitoare. „Te iubesc“. Această frază poate să fie folosită doar în anumite situaţii, atunci când cei dragi sunt într-o stare proastă şi decid să-şi verse nervii pe tine. Aminteşte-le că îi iubeşti orice ar fi. Vei fi surprins de cât de repede starea de spirit le va fi schimbată, iar discuţia va fi din nou pozitivă. Râsul îl va pune pe cel nepoliticos într-o poziţie nedorită. Această reacţie nu poate fi prezisă de către cel nepoliticos. În cel mai rău caz, cel care a fost nepoliticos va pleca. În cel mai bun caz, acesta îşi va recunoaşte absurditatea comportamentului şi îşi va cere scuze.
Pentru  o clasă fără bullying putem folosi ca strategii jocuri utile care pot oferi un raport  bun în cadrul clasei, mai ales când nivelul de energie este scăzut. Acestea ajută elevii să se relaxeze, să se distreze și să restabilească legăturile dintre ei. Spre exemplu: “Salata de fructe”, „Scaunele muzicale”, „Şoarecele şi pisica”, „Semaforul”, „Harta ajutorului”, „Coșul de gunoi și rucsacul”. Abilităţile de care au nevoie copiii pentru a depăşi situaţiile de hărţuire sau bullying, pe care le pot învăţa de la părinţi sau părinţii le pot face pentru copilul lor sunt:
Asertivitatea. Învaţă-l pe copil să aibă o atitudine calmă şi încrezătoare, pornind de la nivelul nonverbal: înfăţişare, mers şi atitudine. Învaţă-l să stea drept, dar relaxat, să  aibă o expresie a feţei relaxată şi încrezătoare, gesturi naturale şi calme.
Respectarea limitelor personale. Învaţă-l pe copilul tău încă de la cele mai mici vârste că are dreptul să fie în siguranţă, iar oamenii din jur nu pot încălca anumite reguli sau limite care îi permit să se simtă în siguranţă.
Conștientizarea fenomenului de hărțuire sau bullying. Copiii au nevoie să știe că toate comportamentele agresive ale altor copii au un nume şi că acesta nu este acceptabil. Cadrele didactice trebuie să fie dispuse să intervină la timp când observă sau li se vorbeşte despre o situaţie de hărţuire și să îi înveţe pe copii că le pot cere ajutorul oricând.
Integrarea într-un grup de copii. Copiii cu dificultăţi de adaptare socială sunt mai expuşi riscului de a fi victime ale hărţuirii. Acordă atenție capacităţii copilului tău de a fi acceptat şi apreciat de către alţi copii și află mai multe despre motivele pentru care apare respingerea în rândul copiilor.
Gestionarea emoţiilor. Oricât de încrezători sau puternici ar fi copiii, cuvintele răutăcioase şi gesturile agresive ale celor din jur îi vor răni. Copiii au nevoie să înveţe să se apere de acestea şi să le vadă drept ceea ce sunt cu adevărat: manifestarea unor probleme interioare ale agresorilor, nu evaluări corecte sau obiective.
Părinţii sau cadrele didactice îi pot învăţa pe copii următorul exerciţiu:
Să spună pe rând, cu voce tare, fiecare replică răutăcioasă pe care au auzit-o; după ce a spus cu voce tare cuvintele negative, copilul se preface că le prinde în pumn şi le aruncă la gunoi;
Să răspundă cu un mesaj pozitiv. dacă mesajul negativ a fost: „Nu vreau să mă joc cu tine!”, răspunsul pozitiv poate fi: „Voi găsi alt copil cu care să mă joc.”;„Ești prost!”, răspunsul pozitiv poate fi „Sunt inteligent!”; „Nu-mi place de tine!”, răspunsul pozitiv poate fi „Mie îmi place de mine!” sau „Altor copii le place de mine!”.
Riscul ca un elev să cadă victimă a bullying-ului sau hărţuirii în şcoală este extrem de mare, indiferent de vârsta pe care o are copilul sau cât de bine este cotată şcoala în care învaţă. De multe ori, profesorii nu observă semnele hărţuirii între elevi, subestimează gravitatea situaţiei sau nu știu cum şi când să intervină. Potrivit statisticilor oferite de „Salvaţi Copiii”, unul din patru copii români sunt victime ale hărţuirii la şcoală.
Deși poate părea o misiune imposibilă, cadrele didactice pot reusi să oprească hărţuirea la şcoala, mai ales dacă la nivelul şcolii exista o strategie în acest sens. Chiar şi în lipsa acesteia, cadrele didactice pot juca un rol esenţial în reducerea violenţei între elevi. Iată câteva recomandări:
Educația despre bullying și identificarea lui
Cel mai important lucru este ca profesorii să ştie să facă diferenţa dintre o situaţie de hărţuire şi un simplu conflict verbal între copii. Bullying-ul sau hărţuirea este o situație de victimizare, în care unul dintre copii manifestă ruşine, este umilit, ridiculizat si lipsit de apărare.
Intervenția imediată şi directă
Profesorii ar trebui să intervină imediat când observă un incident în care un copil este hărţuit. Intervenţia profesorului ar trebui să fie fermă, să aibă ca scop oprirea comportamentului agresorului şi explicarea regulilor şcolii privind violenţa între elevi.
Profesorul poate afla detalii şi de la ceilalţi colegi de clasă sau persoane care deţin mai multe informaţii despre cele întâmplate şi apoi poate raporta incidentul la conducerea şcolii, în special dacă este de natură fizică. Apoi poate fi aplicat regulamentul școlar.
Comunicarea cu părinţii copiilor
Profesorul diriginte sau învăţătoarea  poate vorbi apoi cu părinţii copiilor pentru a-i informa despre cele întâmplate. Este important ca discuţia să aibă loc într-o atmosferă calmă şi de respect reciproc, prezentând doar faptele, fără a judeca şi fără a căuta vinovaţii în familie. Părinţii ar trebui să fie informaţi despre decizia şcolii pentru a rezolva problema şi sfătuiţi despre posibile soluţii pe care le pot implementa acasă.
Oferirea de ajutor ambilor copii, victima şi agresor
Atât agresorul, cât şi victima au nevoie de sprijin din partea cadrelor didactice şi a consilierului şcolar. Victima are nevoie să ştie că există cineva care îi va lua apărarea şi care încearcă să oprească situaţia. Agresorul are nevoie să poată vorbi cu cineva despre motivele pentru care se poartă astfel cu alţi copii şi despre cum poate învăţa comportamente sociale mai eficiente. Copiii victimă trebuie să înveţe că nu este nimic în neregulă cu ei, că nu au meritat să fie trataţi astfel şi că pot învăţa comunicarea asertivă.
Siguranţa emoțională în clasă şi modelul de comportament
Profesorii care folosesc la rândul lor violenţa verbală sau fizică în relaţie cu elevii nu fac decât să încurajeze bullying-ul între elevi. Aşadar, pentru a reduce acest fenomen, profesorii pot să ofere modele pozitive de comportament, alegând să asculte cu adevărat copiii, să încerce să îi cunoască şi să transforme clasa într-un grup în care toată lumea este acceptată şi apreciată.
Alte principii şi reguli utile pentru profesori:
Copiii victime ale hărţuirii au dreptul să fie apărate de către cadrele didactice indiferent de performanţa lor şcolară sau de comportamentul din clasă.
Este important ca profesorii să știe că mulți copii agresori sunt victime la rândul lor în alte situaţii.
Cadrele didactice ar trebui sa încurajeze comportamentele pozitive între copiii din clasă şi ar trebui să formuleze la începutul fiecărui an şcolar regulile clasei, în care să menţioneze clar că hărţuirea nu este tolerată.
Niciunul dintre copiii implicaţi în hărţuire nu ar trebui etichetați ca „victimă” şi „agresor” în faţa celorlalţi copii.
Pentru a obţine rezultate reale, profesorii care intervin în aceste situaţii trebuie să aibă încredere în propria lor autoritate, să cunoască regulamentul şcolar, să nu intre în conflict cu copilul agresor şi să nu se simtă la rândul lor agresaţi de comportamentul acestuia.
Cadrele didactice nu ar trebui să se aştepte de la copiii victime să fie capabili să se descurce singuri în această situaţie. Încurajându-i pe copiii victime să se apere singuri nu facem decât să creştem riscul apariţiei violenţei în şcoală.
Toate cadrele didactice au datoria să intervină, chiar dacă există un consilier şcolar sau chiar dacă directorul şcolii a fost informat de problemă. Cu cât profesorii colaborează mai mult, cu atât bullying-ul poate fi oprit mai repede.

Prof. înv. primar Pulpea Maria,
Şcoala Gimnazială ,,Iordache Păcescu”, Coşeşti
(Postat noiembrie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top