Obiectivul programelor de dezvoltare timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihică, emoţională şi socială a copiilor şi, pe termen lung, de a promova supravieţuirea copilului. Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid şi, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil şi mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu.
Educaţia timpurie reprezintă totalitatea experienţelor individuale şi sociale existente sau organizate, de care beneficiază copilul în primii ani de viaţă. Ele au rolul  de a proteja, creşte şi dezvolta fiinţa umană prin înzestrarea cu capacităţi şi achiziţii fizice, psihice, culturale specifice care să-i ofere identitate şi demnitate proprie. Educaţia timpurie asigură fundamentele dezvoltării fizice şi psihice sănătoase şi ale dezvoltării sociale. Ceea ce învaţă copiii în primii ani de viaţă reprezintă mai mult de jumă¬tate decât vor învăţa tot restul vieţii.
Educaţia timpurie se realizează ca educaţie informală în familie, în relaţii de vecinătate şi în relaţii comunitare, prin mass-media – ca educaţie formală în creşe, grădiniţe şi alte instituţii de ocrotire şi educaţie; şi sub forma educaţiei nonformale în cluburi sportive, cluburi ale copiilor şi elevilor, biblioteci, muzee etc.
Această educaţie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacităţii de a învăţa. Învăţarea timpurie favorizează oportunităţile de învăţare de mai târziu. Deprinderile şi cunoştinţele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficienţele de cunoştinţe şi deprinderi produc în timp deficienţe mai mari, oportunităţi de învăţare ratate sau slab valorificate.
În România, de regulă, se vorbeşte despre educaţie timpurie odată cu intrarea copilului în grădiniţă. În acelaşi context, se consideră că grădiniţa asigură mediul care garantează siguranţa şi sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, implică atât familia cât şi comunitatea în procesul de învăţare.
Pentru că vârsta timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea personalităţii copilului, şi perioada de la naştere până la intrarea în şcoală cere stimulare, în dezvoltarea optimă a copilului este necesar parteneriatul educaţional încheiat între grădiniţă, respectiv şcoală şi familie, comunitate ori instituţii care au rol în creşterea, îngrijirea şi educarea copilului.
Parteneriatele implementează un sistem de educaţie timpurie, un proces complex şi îndelungat care cere o colaborare strânsă şi continuă şi o comunicare între Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi alte instituţii (incluzând familia, care este o instituţie) în vederea asigurării coordonării tuturor măsurilor privind drepturile, protecţia şi dezvoltarea viitoare a copilului.
În cadrul acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conţinuturi: transmiterea unor informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu, educarea unor comportamente şi conduite civilizate,  îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din diferite domenii, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare etc.
O resursă şi un sprijin permanent în educarea şi dezvoltarea copiilor o constituie implicarea familiei, părinţilor ca parteneri în educaţie. Părinţii sunt încurajaţi să ia parte la planificarea şi derularea programelor educative pentru copiii de vârste mici, ceea ce implică o responsabilizare şi o eficienţă sporită.
În zonele urbane nivelul de ocupare a populaţiei a crescut; părinţii nu au suficient timp să-şi supravegheze copilul în familie, pe când în zonele rurale natura ocupaţiilor, în special cele legate de agricultură, oferă, aparent, mai mult timp părinţilor pentru supravegherea copilului în familie. De asemenea, modelul familiei lărgite (părinţi, copii şi bunici), care este conservat îndeosebi în zonele rurale, este în favoarea educării copilului în familie în această perioadă a vârstelor mici.
Parteneriatele încheiate cu familia, în special cele încheiate în cadrul unităţilor educaţionale în care activăm ca şi cadre didactice, vizează dezvoltarea şi implementarea unor programe de formare pentru părinţi, inclusiv formare pentru creşterea implicării taţilor. De asemenea, formarea trebuie să garanteze faptul că părinţii vor deveni mai sensibili la problemele sociale şi psihologice, precum şi la probleme de orice gen atunci când îşi cresc copiii. Astfel, părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în viaţa de grup, pot înţelege mai bine rolul lor educativ.
Printre obiectivele pe care tind să le atingă acest gen de parteneriate în dezvoltarea copilului de vârstă timpurie amintim: înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării grădiniţă - şcoală – familie; creşterea gradului de implicare a părinţilor în toate activităţile şcolare şi extraşcolare; schimbarea mentalităţii  neadecvate a unor părinţi faţă de grădiniţă / şcoală; cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale copiilor; învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectulală sub formă de activităţi comune elevi – părinţi – cadre didactice. Rezultate aşteptate: consolidarea abilităţilor de comunicare  părinte – cadru didactic, îmbunătăţirea situaţiei şcolare a copiilor. Prin acest tip de parteneriate se stabilesc relaţii mai apropiate şi mai deschise între educatoare şi părinţi, iar părinţii, cunoscându-se mai bine între ei, pot colabora mai uşor în luarea unor decizii importante pentru grădiniţă.
Principala răspundere pentru protecţia, creşterea şi dezvoltarea copiilor îi revine familiei şi, ca atare, familia este îndreptăţită să beneficieze de toată protecţia şi sprijinul de care are nevoie.
Prin urmare, accesul părinţilor, familiilor, tutorilor, al persoanelor care au în îngrijire copii şi al copiilor înşişi la o gamă completă de informaţii şi servicii este o prioritate, parteneriatele încheiate cu familia fiind menite să sprijine educaţia copiilor de vârstă timpurie.
Dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială, afectivă, cognitivă şi culturală a copiilor constituie o prioritate naţională şi globală.
Parteneriatele cu instituţii care pot contribui în mod deosebit la dezvoltarea copilului de vârstă timpurie pot include implicarea directă (pe lângă familie) a autorităţilor locale, a parlamentarilor, a organizaţiilor neguvernamentale, a sectorului privat şi a agenţilor economici, a conducătorilor religioşi, spirituali, culturali, ai liderilor şi ai membrilor comunităţilor.
Acest gen de parteneriate vizează stimularea mentală, antrenarea fizică şi dezvoltarea amplă a abilităţilor copiilor prin diferite activităţi, cum ar fi: muzica, abilitatea manuală; formarea unor deprinderi de colaborare; desfăşurarea unor activităţi didactice cu teme istorice şi creştine etc.
Grădiniţa, respectiv şcoala ocupă un loc central în comunitate. Rolul este de a  crea viitori cetăţeni iar acest lucru nu este suficient a se învăţa doar în cadrul activităţilor de educaţie pentru societate. De aceea, este nevoie de participarea la activităţi extracurriculare, la viaţa comunităţii. Astfel, procesul educaţional început în grădiniţă se extinde şi asupra comunităţii. Copilul are posibilitatea să recunoască problemele acesteia, să fie mult mai atent la ce se petrece în jurul lui, să caute să rezolve probleme, să-şi dezvolte spiritul de iniţiativă.
Proiectele de parteneriat educaţional cu Comunitatea Locală - Primărie, Poliţie – au ca argument educaţia preşcolarilor pentru cetăţenie democratică în vederea formării unor cetăţeni activi si responsabili. Prin acţiunile desfăşurate în acest sens copiii îşi însuşesc concepte cheie – libertate, justiţie, egalitate, solidaritate, cunosc modul de funcţionare a instituţiilor democratice, sunt puşi în diferite situaţii de a respecta pe cei de lângă ei, îşi formează deprinderi de a-şi proteja propria persoană şi pe ceilalţi.
Încheierea unui parteneriat între grădiniţă / şcoală  şi comunitate înseamnă participarea activă a copilului în mediul şcolii şi al comunităţii. Beneficiile participării elevilor la viaţa comunităţii se reflectă în dezvoltarea capacităţii de cooperare cu autorităţile locale (ex. Poliţia) în rezolvarea unor probleme.
Un rol important în dezvoltarea copilului de vârstă timpurie îl au ONG-urile, prin încheierea de parteneriate cu acestea, având ca scopuri promovarea şi valorizarea diversităţii şi egalităţii în drepturi; promovarea şi respectarea personalităţii şi a drepturilor copilului; conştientizarea importanţei educaţiei pentru sănătate; promovarea comportamentelor sănătoase şi prevenirea comportamentelor cu risc (campanii antidrog, împotriva fumatului etc).
O altă dimensiune a educaţiei pentru societate o reprezintă educaţia religioasă a cărei calitate poate fi îmbunătăţită prin parteneriate cu reprezentanţi ai Bisericii. Astfel, se pot realiza vizite, convorbiri tematice, cântece, colinde, excursii care au ca obiectiv turistic mănăstiri.
Într-o accepţiune generală, educaţia este procesul (acţiunea) prin care se realizează  formarea  şi dezvoltarea personalităţii umane. Educaţia este continuă. Ea începe din primele momente ale vieţii  şi se încheie odată cu ea.
Fiecare copil este unic, iar educaţia trebuie să ţină cont de particularităţile individuale ale fiecărui copil. Rolul educatoarei este extrem de mare în acest sens.
Educatoarea este persoana care trebuie să ofere ocazii de dezvoltare fiecărui copil în parte, pentru că grădiniţa este locul unde are loc procesul de dezvoltare a personalităţii ca parte componentă a educaţiei timpurii.
De aceea, formarea continuă a cadrelor didactice, a asistenţilor sociali şi a altor categorii de personal de îngrijire care, prin activitatea lor, trebuie să colaboreze cu părinţii în domeniul educaţiei şi îngrijirii copilului, este una dintre componentele psihopedagogice esenţiale în atingerea scopului propus.
„Menirea firească a şcolii nu este să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale în mintea copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa.” (Ioan Slavici)

Bibliografie
Culea, Laurenţia. - Curriculum pentru educarea timpurie – o provocare ?, Editura Diana, 2009
Gutium I, Mămăligă M, Mumjiev G -  Parteneriatul pas cu pas , Editura Fundaţia Internaţională pentru sisteme Electorale, Chişinău, 2000
Velea, Luciana şi colaboratorii - Participarea elevilor în şcoală şi în comunitate, Ghid pentru profesori şi elevi , Editura Agata, 2006
Vlăsceanu, Gheorghe coord., Neculau , Adrian  - Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002

Webografie
www.didactic.ro – Educaţia timpurie
www.edu.ro  - Strategie privind educaţia timpurie; Studiu de impact – Introducerea educaţiei timpurii în sistemul românesc de educaţie
www.famouswhy.ro – Copilul preşcolar în mileniul trei
www.scoalaparintilor.ro – Educaţia timpurie

Prof. Badea Iolanda
Școala Gimnazială ,,Tudor Mușatescu", Pitești
(Postat octombrie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top