# Studiu de specialitate  
Metoda Jigsaw (Mozaicul)
Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau „metoda grupurilor interdependente”, este o strategie bazată pe învăţarea în echipă (team – learning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii celorlalţi colegi a informaţiilor asimilate.

În cadrul acestei metode rolul profesorului este mult diminuat, el intervine semnificativ la începutul lecţiei când împarte elevii în grupurile de lucru şi trasează sarcinile şi la sfârşitul activităţii când va prezenta concluziile activităţii.
Există mai multe variante ale metodei mozaic, dar vom prezenta varianta standard a acesteia care se realizează în cinci pași.
Pasul 1: Pregătirea materialului de studiu
Profesorul stabileşte tema de studiu şi o împarte în n sub – teme. Opţional, poate stabili, pentru fiecare sub-temă, elementele principale pe care trebuie să pună accent elevul, atunci când studiază materialul în mod independent.
Acestea pot fi formulate fie sub formă de întrebări, fie afirmativ, fie un text eliptic care va putea fi completat numai atunci când elevul studiază materialul. Realizează o fişă – expert în care trece sub – temele propuse şi care va fi oferită fiecărui grup.
Pasul 2: Organizarea colectivului în echipe de învăţare de câte 4 – 5 elevi (în funcţie de numărul lor din clasă). Fiecare elev din echipă primeşte un număr de la 1 la n şi are ca sarcină să studieze, în mod independent, sub – tema corespunzătoare numărului său. El trebuie să devină „expert” în problema dată. De exemplu, elevii cu numărul 1 din toate echipele de învăţare formate vor aprofunda sub – tema cu numărul 1. Cei cu numărul 2 vor studia sub – tema cu numărul 2 şi aşa mai departe.
Faza independentă: fiecare elev studiază sub – tema lui, citeşte textul corespunzător. Acest studiu independent poate fi făcut în clasă sau poate constitui o temă de casă, realizată înaintea organizării mozaicului.
Pasul 3: Constituirea grupului de experţi
După ce au parcurs faza de lucru independent, experţii cu acelaşi număr se reunesc, constituind grupe de experţi pentru a dezbate problema împreună.
Astfel elevii cu numărul 1, părăsesc echipele de învăţare iniţiale şi se adună la o masă pentru a aprofunda sub – tema cu numărul 1. La fel procedează şi ceilalţi elevi cu celelalte numere. Dacă grupul de experţi are mai mult de 6 membri, acesta se divizează în două grupe mai mici.
Faza discuţiilor în grupul de experţi: elevii prezintă un raport individual asupra a ceea ce au studiat independent. Au loc discuţii pe baza datelor şi a materialelor avute la dispoziţie, se adaugă elemente noi şi se stabileşte modalitatea în care noile cunoştinţe vor fi transmise şi celorlalţi membri din echipa iniţială.
Fiecare elev este membru într-un grup de experţi şi face parte dintr-o echipă de învăţare. Din punct de vedere al aranjamentului fizic, mesele de lucru ale grupurilor de experţi trebuie plasate în diferite locuri ale sălii de clasă pentru a nu se deranja reciproc.
Scopul comun al fiecărui grup de experţi este să se instruiască cât mai bine, având responsabilitatea propriei învăţări şi a predării şi învăţării colegilor din echipa iniţială.
Pasul 4: Reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare
Faza raportului de echipă: experţii transmit cunoştinţele asimilate, reţinând la rândul lor cunoştinţele pe care le transmit colegii lor, experţi în alte sub – teme. Modalitatea de transmitere trebuie să fie scurtă, concisă, atractivă, putând fi însoţită de suporturi audio – vizuale, diverse materiale.
Specialiştii într-o sub – temă pot demonstra o idee, citi un raport, folosi computerul, pot ilustra ideile cu ajutorul diagramelor, desenelor, fotografiilor. Membrii sunt stimulaţi să discute , să pună întrebări şi să-şi noteze, fiecare realizându-şi propriul plan de idei.
Pasul 5: Evaluarea
Faza demonstraţiei: grupele prezintă întregii clase rezultatele obţinute. În acest moment elevii sunt gata să demonstreze ce au învăţat. Profesorul poate pune întrebări, poate cere un raport sau un eseu ori poate da spre rezolvare fiecărui elev o fişă de evaluare. Dacă se recurge la evaluarea orală, atunci fiecărui elev i se va adresa o întrebare la care trebuie să răspundă fără ajutorul echipei.
Exemplu: Aplicarea metodei Mozaicul în predarea proprietăţilor Trapezului (se ţine cont că sunt 3 tipuri diferite de trapez).
Pasul 1: Împărţirea clasei în grupuri eterogene de 3 elevi, fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 3. Fişele cuprind părţi ale lecţiei „Trapezul” ce urmează a fi înţeles şi discutat de către elevi.
Se propune lecţia „Trapezul”. După ce profesorul dă definiţia trapezului (Definiţie 1.6.1) le împarte elevilor cele trei fişe de lucru care cuprind cele trei tipuri diferite de trapez: „Trapezul oarecare”, „Trapezul dreptunghic” şi „Trapezul isoscel”.
Pasul 2: Prezentarea succintă a subiectului tratat. Explicarea sarcinii de lucru şi a modului în care se va desfăşura activitatea.
Sunt prezentate fişele de lucru:
1. Trapezul oarecare:
a) desenaţi un trapez oarecare şi notaţi-l MATE;
b)construiţi înălţimile;
) precizaţi care sunt proprietăţile acestuia (ce cunoaştem în acest trapez?).
2. Trapezul dreptunghic:
a) desenaţi un trapez dreptunghic şi notaţi-l VISE;
b) construiţi înălţimile (ce observaţi?);
c) precizaţi care sunt proprietăţile acestuia (ce cunoaştem în acest trapez?).
3. Trapezul isoscel:
a) desenaţi un trapez isoscel şi notaţi-l MARE;
b) construiţi înălţimile;
c) precizaţi care sunt proprietăţile acestuia (ce cunoaştem în acest trapez?).
Elevilor li se explică faptul că la fiecare fişă trebuie să deseneze figura şi pe baza figurii şi a definiţiei trapezului trebuie să descopere proprietăţile fiecărui tip de trapez.
Pasul 3: Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi: toţi elevii cu numărul 1 vor forma un grup, cei cu numărul 2 vor forma un alt grup, iar cei cu numărul 3 vor forma un alt grup.
Aşadar, grupurile de „experţi” vor fi următoarele: cei care au primit „Trapezul oarecare”, cei care au primit „Trapezul dreptunghic” şi cei care au primit „Trapezul isoscel”.
Pasul 4: Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit fiecărui grup de experţi. Elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în care pot preda ceea ce au înţeles colegilor din grupul lor original.
Elevii din fiecare grup decid cum vor „preda” ceea ce au înţeles. Ei pot folosi desene colorate, simboluri matematice, exemple numerice.
De exemplu, cei care au avut numărul 1, pot desena figura (Fig. 80) şi pe baza ei pot evidenţia ce proprietăţi are trapezul oarecare.
01Şi anume: are două laturi paralele (bazele): MA∥TE (unde TE=B= baza mare, şi MA=b=baza mică); are două laturi neparalele: ME∦TA; înălţimile sunt paralele şi congruente (MN∥AB şi [MN]≡[AB]); segmentul dintre înălţimi este congruent cu baza mică ([NB]≡[MA]) de unde se obţine EN+BT=B-b; unghiurile alăturate laturilor neparalele sunt suplementare (m(∢M)+m(∢E)=〖180〗^0 m(∢A)+m(∢T)=〖180〗^0), iar despre diagonale nu ştim nimic deosebit decât că se intersectează în punctul O.

 

Cei care au avut numărul 2, prezintă Fig. 81, colorează cu aceeaşi culoare segmentele congruente pentru a fi mai evidente şi prezintă proprietăţile trapezului dreptunghic.
02Şi anume: are două laturi paralele (bazele): VI∥ES (unde SE=B= baza mare, şi VI=b=baza mică); are două laturi neparalele: VE∦IS; înălţimile sunt paralele şi congruente (VE∥IJ şi [VE]≡[IJ] unde VE este chiar una dintre laturile neparalele; segmentul dintre înălţimi este congruent cu baza mică ([EJ]≡[VI]) de unde se obţine JS=B-b; are două unghiuri drepte (m(∢V)=m(∢E)=〖90〗^0; celelalte două unghiuri sunt suplementare: m(∢I)+m(∢s)=〖180〗^0, iar despre diagonale nu ştim nimic deosebit decât că se intersectează în punctul O.

 

 

Iar cei care au avut numărul 3, prezintă proprietăţile trapezului isoscel, folosind figura Fig. 82.
03Şi anume: are două laturi paralele (bazele): ER∥MA (unde ER=B= baza mare, şi MA=b=baza mică); are două laturi neparalele: ME∦AR; înălţimile sunt paralele şi congruente (MN∥AB şi [MN]≡[AB]); segmentul dintre înălţimi este congruent cu baza mică ([NB]≡[MA]) de unde se obţine EN+BR=(B-b)/2; unghiurile alăturate bazelor sunt congruente (∢M≡∢A şi ∢E≡∢R); unghiurile alăturate laturilor neparalele sunt suplementare (m(∢M)+m(∢E)=〖180〗^0 şi m(∢A)+m(∢R)=〖180〗^0); diagonalele sunt congruente ([MR]≡[AE]) iar punctul lor de intersecţie le împarte în segmente congruente ([MO]≡[AO] şi [EO]≡[RO]).
Pasul 5: Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. Dacă sunt neclarităţi, se adresează întrebări expertului. Dacă neclarităţile persistă se pot adresa întrebări şi celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă.
În fiecare grup sunt astfel „predate” cele patru secvenţe ale lecţiei. În acest fel, fiecare elev devine responsabil atât pentru propria învăţare, cât şi pentru transmiterea corectă şi completă a informaţiilor. Este important să monitorizaţi această activitate pentru ca achiziţiile să fie corect transmise.
Trecerea în revistă a materialului dat prin prezentare orală cu toată clasa, cu toţi participanţii.
Câteva întrebări bine alese de profesor vor evidenţia nivelul de înţelegere a temei: „Ce au în comun aceste figuri geometrice?”, „Câte înălţimi are un trapez?”, „Ce fel de figuri geometrice se formează atunci când construim înălţimile?” etc.

Prof. Badea Alexandra Dana
Școala Gimnazială Albeștii de Argeș
(Postat iunie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top