Educația fizică reprezintă o preocupare constantă pentru toți cei care sunt responsabili de educația generațiilor viitoare, de sănătatea populației. Mișcarea este un factor de fortificare  a organismului și are o contribuție fundamentală în formarea copiilor.
De-a lungul timpului, educația fizica a cunoscut perioade de evoluție, dar și momente de declin. De la lumea antică, cea care a acordat multă atenție și a apreciat mișcarea, avem perceptele: „Kalos kai agatos” (Frumos și bun) și „Mens sana in corpore sano” (Minte sănătoasă în corp sănătos).

Activitatea de educaţie pentru sănătate din instituţiile preşcolare este parte integrantă a procesului instructiv-educativ și prezintă o serie de aspecte specifice şi comune întregului proces din grădiniţă, determinate de particularităţile individuale ale preşcolarilor. Așadar caracteristica perioadei preşcolare este dezvoltarea concentrică a acestuia, prin respectarea principiilor didactice, prin trecerea treptată în cadrul diferitelor grupe de vârstă, de la simplu la complex, de la concret la abstract, ceea ce permite asimilarea temeinică şi înţelegerea, aprofundarea conştientă a fenomenelor, facilitând formarea deprinderilor şi a obișnuinţelor igienice.
Sub raportul conținutului, activitățile obligatorii ocupă numai o parte din timpul pe care preșcolarii îl petrec în grădiniță, restul timpului fiind destinat jocurilor și activităților alese de cei mici sub îndrumarea și supravegherea educatoarei.
Dezvoltarea generală a copilului, deprinderile vieții în cadrul unui grup, depind într-o largă măsură de tipul ocupațiilor rezervate acestui timp.
Activitatea pentru educație fizică în cadrul grădiniței este o etapă importantă în dezvoltarea copilului preșcolar, acesta avand permanent o chemare către jocuri și mișcare. Energia de care dispun cei mici trebuie să devină un instrument benefic în vederea instruirii acestora.
Jocul este una dintre principalele modalități prin care copilul se dezvoltă, se manifestă fizic și mental.
Metodologia de aplicare a noului curriculum precizează următoarele aspecte: „În programul zilnic este obligatoriu să existe cel puţin o activitate sau un moment-secvenţă de mişcare (joc de mişcare cu text şi cânt, activitate de educaţie fizică, moment de înviorare, întreceri sau trasee sportive, plimbare în aer liber etc).Totodată educatoarea va avea în vedere expunerea copiilor la factorii de mediu, condiţie esenţială pentru menţinerea stării de sănătate şi de călire a organismului, va scoate preşcolarii în aer liber, cel puţin o dată pe zi, indiferent de anotimp.”(Curriculum pentru învăţământ preşcolar, 2008).
La nivel preșcolar cele mai importante forme ale educaţiei fizice sunt următoarele: activităţi frontale de educaţie fizică, gimnastica de înviorare, plimbările, excursiile, jocurile sportive și alte forme în afara activităţilor obligatorii (serbări sportive, concursuri sportive, demonstraţii sportive).
Mijlocul fundamental şi folosit frecvent în toate activităţile de educaţie fizică este exerciţiul fizic care are la orice vârstă, dar mai ales în perioada preșcolară, un rol educativ fundamental. Practicând în mod regulat exerciţii fizice corespunzătoare particularităților de vârstă, copiii îşi perfecţionează o serie de deprinderi motrice aplicative necesare în viaţă: mersul, alergarea, săritura, echilibrul, căţărarea, aruncarea şi prinderea etc.
Alegerea şi combinarea exerciţiilor trebuie realizată în aşa fel de către educatoare încât acţiunea lor să antreneze întregul organism al celor mici. Un educator dedicat nu poate fi decât cel care-l învaţă pe copil să devină o persoană puternică şi responsabilă, armonios dezvoltată, fizic şi psihic.
În cadrul jocurilor și activităților alese, o parte din timp este alocată jocurilor de mișcare, precum și altor activități legate de educația fizică: plimbări, exerciții distractive cu caracter de mișcare – cu trotinete, cu triciclete, cu role, cu săniuțe etc.
Jocurile de mișcare învățate în activitățile obligatorii se pot desfășura în diverse momente ale zilei, fără ca participarea la joc să fie obligatorie pentru copii. Aceste jocuri se pot organiza din inițiativa lor, precum și la sugestia educatoarei. Aceasta urmărește să formeze copiilor priceperea de a organiza și a conduce singuri jocurile de mișcare, depinzându-i astfel să-și petreacă timpul într-un mod plăcut și instructiv.
Jocurile și exercițiile în cadrul activităților libere se organizează în funcție de anotimp și de ambianța în care ele se desfășoară - pe pajiște, în pădure, la nisip, pe zăpadă.
Jocurile de mişcare au ca element caracteristic de desfăşurare întrecerea, respectiv concursul care impun existenţa unui fond de deprinderi şi calităţi motrice temeinic consolidate. La intrarea în grădiniță, copilul are un bagaj motric redus. Întrecerea sporeşte interesul copiilor pentru activitate, le mobilizează forţele şi-i stimulează pentru a progresa în vederea unei dezvoltări armonioase.
Jocurile contribuie la creşterea capacităţii fizice şi intelectuale a copiilor fiindcă stimularea practicării acestora este un obiectiv prioritar, iar succesul în atingerea sa este o garanţie pentru sănătate. În cadrul unui joc se remarcă o diversitate de idei, emoție, voință, spirit organizatoric.
Jocurile de mişcare cu reguli dezvoltă la copii disciplina deoarece regula jocului constituie unul dintre mijloacele prin care copiilor le este controlat şi corectat comportamentul. Regulile jocului stabilesc relaţiile dintre jucători în timpul jocului. Orice încălcare a acestor reguli de către unii jucători produce nemulţumirea îndreptăţită a celorlalţi. Copilul învaţă astfel să ţină cont de dorinţele personale, dar şi de condiţiile comune şi regulile generale. Respectarea regulilor jocului de mişcare ajută la dezvoltarea curajului, a stăpânirii de sine,a perseverenţei, a chibzuinţei.
De asemenea, jocurile de mişcare cu reguli dezvoltă atenţia copiilor. În timpul jocului, copilul trebuie să urmărească atât activitatea sa, cât şi pe cea a celorlalţi colegi.
Pe parcursul grădiniței, dezvoltarea nu rămâne la același nivel, remarcându-se modificări importante.
Așadar respectarea particularităţilor individuale de vârstă ale preşcolarilor duce la realizarea optimă a sarcinilor care revin educaţiei fizice în grădiniţă și sunt condiţionate de alegerea unei tematici corespunzătoare, de aplicarea celor mai potrivite mijloace şi procedee de lucru cu copiii. Educația fizică înseamnă mișcare, joc și dezvoltare, toate cele menționate reunindu-se sub termenul de sănătate.

Bibliografie selectivă
- Curriculum pentru învățământ preșcolar, Bucureşti, 2008
- Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar, PRET, Bucureşti, 2008
- Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar, Bucureşti, 2005
- Gherghina D./Moroianu M. - Metodica activităţilor instructiv educative în învăţământul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova, 2008
- Creţu C.,Ciucurel C.,Petre D, Ivan A.,- Ghid privind desfăşurarea activităţilor de educaţie fizică în grădiniţă, Editura Tiparg, Argeş 2006.

Laura Prepeliță,
GPP ,,Rază de soare”, Pitești
(Postat iunie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top