escorte Panciu ieftine matrimoniale Balan fete matrimoniale Sarmasu online barbati singuri matrimoniale Sannicolau Mare zona iulius mall curve lux Giurgiu videochat Oltenita raid Popesti-Leordeni matrimoniale anunturi erotice Berca dame matrimoniale crestine Vulcan publi24 Liesti femei ea pentru el Sarichioi escorte Vidra forum publi Deva dating Dragalina ofer sex Amara matrimoniale Slatina cu poza femei pentru barbati Petrila cuplu bi Vorona Teodoru sex oral Saveni curve din Focsani femei fete din Buruenesti anunturi curve fete Targu Jiu chat swinger Urziceni fetele din Stefanesti matrimoniale Salcea cuget liber publi24 escorte Costesti raid matrimoniale Scheia matrimoniale online Deva fete ieftine Chiajna matrimoniale Cernavoda publitim placere ro Barcanesti como gravar videos do youtube no mac gay young date night in Maastricht apple rastrea y} 4 x~p{}r }u

# Satul românesc și… veșnicia
satulDespre satul românesc se pot scrie multe. Aceasta este una dintre temele dragi sufletului meu. Și cred că fiecare dintre noi, dacă privește în sine cu sinceritate, va simți cât de adevărată este binecunoscuta expresie “veșnicia s-a născut la sat”. Căci veșnicia înseamnă simplitate, autenticitate, bună-credință. Toate acestea, împletite cu sentimentul acela tainic de mândrie că ești român, urmaș al unor strămoși vrednici, clădesc unitatea de neam și de credință ale acestui popor încercat.

Pentru mine, satul are un farmec aparte. Am petrecut acolo copilăria, iar mirosul de iarbă proaspăt cosită mă îmbată și acum. Acolo totul este diferit, totul trăiește într-o altă dimensiune, totul este... static. De câte ori merg “la țară”, timpul capătă o nouă dimensiune și totul devine normal, mai ușor de trăit, mai aproape de felul de a fi al omului, care nu a fost creat pentru a fi veșnic grăbit, veșnic în urmă cu toate acele lucruri inutile după care aleargă de dimineața până seara, fără măcar să știe de ce. Omul de la sat este mai liniștit, are ceva din acea liniște a Creației, când totul era învăluit în tihnă. Cum frumos spunea Dan Puric, pentru omul de la sat există încă un timp, paralel cu realitatea, acel “între timp”, în care poți să respiri, să gândești, să simți, să pui totul cap la cap și să stabilești ce ai de făcut mai departe, cu înțelepciunea unui om bătrân, ce a înțeles că nu are unde și de ce să se grăbească. Această așezare sufletească este urmașa demult uitată a liniștii ancestrale pe care nu o mai simțim și de dorul căreia sufletul nostru suspină neîncetat. Altfel, cum vă explicați pacea ce ne cuprinde ori de câte ori vorbim, pe o bancă la poartă, cu un bătrân și o bătrână, rătăciți în această lume, coborâți parcă dintr-un basm, așteptând singuri și triști să îi viziteze și pe ei cineva? Cum altfel vă explicați nevoia de singurătate pe care o resimțim uneori, fiecare dintre noi, când tumultul acestei vieți agitate ne aruncă de pe un val pe altul, nevoie ce-și găsește împlinirea într-un fir de iarbă, într-o rază de soare sau într-un fir de praf de la marginea lanului de grâu pe care tocmai l-a cosit vecinul tău, țăranul?
Domnitorii acordau încredere înțelepciunii sănătoase a țăranului român, înțelepciune izvorâtă dintr-o experiență de viață conformă cu poruncile dumnezeiești. El, țăranul, nu știa toate dogmele și regulile credinței strămoșești. În schimb, le trăia și le punea în aplicare în viața lui într-un mod autentic și natural, fără sforțări și fără viclenie. Dar, acestea sunt lucruri de finețe, pe care fiecare om le simte și le interpretează în felul său. Să ne oprim asupra unui aspect mai ușor de observat: casele de la țară, în special cele vechi: două cămăruțe, prevăzute cu câte o fereastră micuță, prin care omul privea cerul. Și, mai importantă, prispa: un loc de unde seara, în tihna apusului de soare, puteai să privești și să înțelegi întreaga lume, după o zi în care gândurile au dat năvală cu repeziciune. Fiecare căsuță avea sufletul ei, propria viață, unică și irepetabilă, asemenea familiei ce o locuia. Și pot să spun cu mâna pe inimă că, de câte ori am ocazia să conduc mașina printr-un sat, mă surprind căutând cu privirea, plin de nostalgie, prispa vreunei case bătrânești, părăsite acum, dar care poartă în ea esența unei vieți autentice, tainice, tihnite. Căci, pentru noi, oamenii de astăzi, “timpul nu mai are răbdare”.  

Preot Prof. de religie, Romeo IORGA
Școala de Excelență “Sf. Muceniță Filoteea” Pitești

(Postat aprilie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top