„Primii paşi spre creativitate sunt făcuţi atunci când îndemnăm un copil să miroase o floare, să deseneze un pom în toate amănuntele sale, să mângâie blana unei pisici. Copilul trebuie să fie îndemnat să-şi folosească ochii, nu numai pentru a vedea, dar şi pentru a privi; urechile nu numai pentru a auzi, dar şi pentru a asculta cu atenţie; mâinile, nu numai pentru a apuca obiectele ci şi pentru a le pipăi şi simţi. Educarea activităţii are drept urmare o educare a creativităţii în general.” (Nikolai Berdiaev)
Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane; pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. La această vârstă, creaţia, chiar dacă nu are valoare pentru „omenire”, este extrem de importantă pentru „devenirea umană” a copilului. Omul adult nu poate ajunge la forme superioare de expresie a creativităţii, dacă pe treptele timpurii ale evoluţiei sale nu s-a dezvoltat potenţialul creativ, nu a fost încurajat să aibă manifestări independente şi originale în răspunsuri şi soluţii la problemele ivite în copilărie şi tinereţe.
Profilul psihologic al vârstei preşcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea şi stimularea potenţialului creativ. Avem în vedere dinamismul, forţa şi expresivitatea proprie acestei vârste, acel freamăt permanent sau acea vibraţie şi efervescenţă lăuntrică ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ, disponibilităţi de exteriorizare spontană şi autoexpresie însufleţită, analoage oricărui elan creator. Dorinţa lui de a realiza ceva constructiv, receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană către nou, atmosfera sau climatul psihosocial în care îşi desfăşoară activitatea copilului pot fi „alimentate” şi puse adecvat în valoare prin solicitări şi antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea şi cultivarea potenţialului creativ propriu vârstei preşcolare.
La vârsta preşcolară copilul are tendinţa de a exprima în lucrările lui, bazându-se pe experienţa personală. De aceea este bine să se acorde copilului libertatea de idei, de a găsi mijloace şi forme prezentare a propriilor impresii despre lume, în care să se reflecte emoţiile şi sentimentele trăite.
Sunt de părere că responsabili pentru descoperirea şi dezvoltarea potenţialului creativ al copilului sunt părintele şi cadrul didactic prin trăirile afective pe care le declanşează, prin forma de motivaţie pe care o utilizează, prin atenţia, căldura afectivă, interesul, empatia pe care le dovedesc, prin încurajările, aprecierile manifestate faţă de conduita activă a copilului, ei asigură cadrul de dezvoltare a potenţialului creativ.
Potenţialul creativ poate fi activat şi dezvoltat printr-o învăţare activă, centrată pe problematizarea şi descoperirea, prin valorificarea conţinuturilor învăţământului şi prin programe de antrenament creativ. Elaborarea şi aplicarea unui program de antrenament creativ va porni de la cunoaşterea specificului şi nivelului de dezvoltare a potenţialităţilor individuale.
La vârsta preşcolară jocul şi desenul constituie un cadru pentru antrenarea virtuţilor muncii şi creaţiei; ele amplifică posibilităţile de expresie comportamentală, sporesc vitalitatea spirituală, dinamismul creativ al copilului, nevoia activă de explorare a noului în raport cu experienţa personală şi generează acel elan lăuntric pentru noi elaborări, expansivitatea specifică pentru această vârstă. Activităţile ludice şi artistico - plastice sunt purtătoare ale unor multiple virtuţi formative în dezvoltarea psihică generală a copilului şi, implicit în dezvoltarea creativităţii. Întrucât jocul, prin excelenţă constituie cadrul specific al unui antrenament al spontaneităţii şi al libertăţii de expresie, el constituie un stimul important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii, a mobilităţii şi flexibilităţii specifice; el sporeşte vigoarea acţională a copilului şi amplifică nevoia de activitate şi explorare a noului, de imaginaţie, de elaborare.
Motivaţia copilului pentru activităţile artistico-plastice este nevoia de exprimare a propriilor trăiri, nevoia de a reda imaginea într-un mod artistic sau plăcerea de a povesti în imagini.  Reprezentările plastice ale copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori intervine imaginaţia creatoare şi trece spre fabulaţie, spre ireal. Copiii de vârstă preşcolară creează cu migală şi pricepere, sub îndrumarea atentă a educatoarei, lucrări practice deosebite, originale, dar mai ales interesante prin multitudinea materialelor utilizate şi a tehnicilor de lucru folosite.
Materialele din natură iau forme nebănuite, hârtia mototolită, rulată, tăiată sau pliată, resturile colorate, seminţele de dovleac, de măr, de fasole pot să se transforme în flori multicolore; hârtia glasată ia forma unor materiale;alcătuind adevărate tablouri de toamnă, iarnă, primăvară sau vară; toate aceste materiale pot alcătui adevărate colaje tematice care împodobesc adesea spaţiul mirific al grădiniţei.
Diferitele tipuri de activităţi practice şi plastice sunt deosebit de îndrăgite, de atrăgătoare pentru  copii. Prin intermediul lor, preşcolarii intră în contact cu unele forme simple de muncă fizică şi intelectuală, permiţând atât dezvoltarea capacităţilor fizice ale copiilor, cât şi a celor intelectuale. De asemenea, se asigură familiarizarea copiilor cu unele elemente simple ale activităţii de producţie, precum şi formarea unor deprinderi practice de muncă. Copiii au posibilitatea aici să aplice în practică anumite cunoştinţe însuşite în alte activităţi, ajutându-i să şi le consolideze şi aprofundeze.
Prin desfăşurarea activităţilor practice şi plastice putem educa şi dezvolta multe procese psihice (percepţii, reprezentări, spirit de observaţie, atenţia, memoria, gândirea, imaginaţia) şi se pun bazele unor însuşiri de personalitate: spiritul de iniţiativă, încrederea în posibilităţile proprii, dorinţa de a lucra în colectiv, creativitatea. Cheia succesului în realizarea de către copii a unor lucrări reuşite o constituie şi comportamentul educatoarei care trebuie să se bazeze pe dragoste faţă de copil, apropiere de el, încurajarea şi valorizarea acestuia.
Pentru vârsta preşcolară, există numeroase şi variate activităţi plastice şi practice, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare specifice fiecărui nivel de vârstă, precum şi de gradarea dificultăţii sarcinilor care duc la concretizarea temelor propuse.

De ce avem nevoie de creativitate - cum ne ajută?
Preocuparea pentru dezvoltarea capacităţilor creatoare ale copiilor este strâns legată de grija de a le respecta ideile, de a da curs iniţiativelor lor, de a le sădi în conştiinţă încrederea în propriile posibilităţi şi respectul pentru ceea ce cred şi cum se exprimă colegii.
În educarea creativităţii există numeroase disponibilităţi psihice şi cognitive ale copilului:
# Nevoia de a lărgi experienţa cognitivă;
# Curiozitatea şi interesul pentru cunoaştere;
# Dezvoltarea competenţelor lingvistice;
# Constituirea formelor voluntare ale unor procese psihice;
# Câştigarea anumitor abilităţi.
Activităţile artistico-plastice au o influenţă benefică asupra formării personalităţii copilului preşcolar - începând cu aproximativ patru ani - nu numai în plan estetic, ci şi pe plan moral, afectiv, intelectual, etc. Acestea presupun: efort fizic, mişcări precise și o bună coordonare a mişcărilor.
Sincronizarea gândirii cu mişcările în vederea finalizării îi oferă copilului posibilitatea de a cunoaşte în mod direct însuşirile materialelor cu care lucrează, să le denumească, să-şi fixeze în memorie forma şi culoarea lor, să le cunoască funcţionalitatea.

La ce ne ajută să ne dezvoltăm creativitatea?
Creativitatea ne poate ajuta să luăm deciziile cele mai corecte pentru noi, ne oferă atât posibilitatea de a vedea mai multe oportunităţi şi căi, cât şi:
# Dezvoltarea gândirii artistico-plastice;
# Dezvoltarea mâinii pentru scris;
# Dezvoltarea sensibilităţii şi a gustului estetic.
În acest context, rolul activităţilor artistico-plastice este acela de a călăuzi pe fiecare copil în parte spre manifestarea activă a libertăţii personale de a gândi, simţi şi acţiona potrivit nevoilor, înclinaţiilor, intereselor, capacităţilor şi posibilităţilor individuale ale fiecăruia, care vor duce la expansiunea energiilor creatoare existente în fiecare copil.
Pentru a ajunge la cunoaşterea şi înţelegerea frumosului din natură şi artă, precum şi din viaţa socială, copilul trebuie ajutat să recunoască elementele limbajului plastic care se regăsesc în mediul înconjurător – punctul, linia, forma, culoarea.
Orientarea copiilor spre observarea mediului înconjurător îi ajută pe aceştia în descoperirea formei (soare, nori, copaci, fructe, flori), mărimii şi culorii. Atrăgându-le atenţia asupra varietăţilor acestor caracteristici la diverse elemente, indicându-le ce cuvânt să identifice însuşirea respectivă iniţiindu-i în limbajul artistic şi direcţionându-le percepţiile, reprezentările şi emoţiile îi putem ajuta să descopere frumosul, emoţia artistică.
Operele de artă, în măsura în care sunt accesibile copiilor, literatura, în mod special, pot furniza apariţia unor imagini artistice, care vor constitui materialul concret pentru prelucrările şi combinaţiile creatoare ale acestora în diferite lucrări. Cu cât este mai valoroasă şi mai accesibilă arta cu atât influenţează mai puternic dezvoltarea posibilităţilor creatoare ale copilului. Având în vedere legătura dintre desen, culoare şi personalitate, activitatea de pictură poate fi o adevărată sursă de cunoaştere şi evaluare a dezvoltării personalităţii copiilor.
În concluzie, copilul preşcolar este prin natura sa un creativ, datorită imensei sale curiozităţi, a freamătului permanent pentru a cunoaşte tot ceea ce se petrece în jurul său; peste tot ceea ce îl împinge pe copil spre acţiune este activitatea creatoare şi numai după ce a câştigat o cunoştinţă şi şi-a împăcat curiozitatea începe cealaltă activitate plăcută, a copilului care devine descoperitor.

Bibliografie
Al. Roşca: „Creativitatea generală şi specifică”, Editura Academiei, Bucureşti, 1981;
Revista învăţământului preşcolar nr.1-2, 2005;
Revista învăţământului preşcolar nr. 3-4, 2005;
Revista Educrates nr.8, 2016;

Oprea Adriana
Iancu Aurelia
Minciună Teodor  
G.P.P. „Floare de Colț” Pitești
(Postat aprilie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top