escorte Panciu ieftine matrimoniale Balan fete matrimoniale Sarmasu online barbati singuri matrimoniale Sannicolau Mare zona iulius mall curve lux Giurgiu videochat Oltenita raid Popesti-Leordeni matrimoniale anunturi erotice Berca dame matrimoniale crestine Vulcan publi24 Liesti femei ea pentru el Sarichioi escorte Vidra forum publi Deva dating Dragalina ofer sex Amara matrimoniale Slatina cu poza femei pentru barbati Petrila cuplu bi Vorona Teodoru sex oral Saveni curve din Focsani femei fete din Buruenesti anunturi curve fete Targu Jiu chat swinger Urziceni fetele din Stefanesti matrimoniale Salcea cuget liber publi24 escorte Costesti raid matrimoniale Scheia matrimoniale online Deva fete ieftine Chiajna matrimoniale Cernavoda publitim placere ro Barcanesti como gravar videos do youtube no mac gay young date night in Maastricht apple rastrea y} 4 x~p{}r }u

Trăim într-un ritm trepidant, într-un mediu încărcat de informaţii pentru elevii noștri care își petrec cea mai mare parte a timpului lor pe reţelele de socializare si ne străduim să îi transformăm în cei mai buni elevi la materia pe care o predăm. Dar oare nu am uitat ceva? Oare nu mai este și un alt lucru esenţial pe care să îl transmitem elevilor noștri, și anume buna-cuviinţă, cea mai greu de predat elevilor de astăzi.

Într-una din lucrările sale, filosoful moralist Seneca a scris: “Ceea ce nu oprește legea oprește buna-cuviinţă”. Această afirmaţie se referă la legile imperiului roman, dar ea a rămas valabilă și pentru legile statelor până în zilele noastre, căci niciun legiuitor nu a făcut, până acum, o lege care să cuprindă toate raporturile dintre oameni, în orice împrejurare, spre a nu mai fi nevoie de regulile bunei-cuviinţe.
Legea statului este obligatorie, buna-cuviinţă este voluntară. Legea statului nu ne obligă să ajutăm un bătrân, o doamnă cu un cărucior să se urce în autobuz, să cărăm sacoșa vârstnicei care locuiește în apropiere, să fim recunoscători dar nici nu ne oprește să invidiem, să urâm, să fim bădărani sau să folosim un limbaj obraznic. Faptele și atitudinile care vădesc o aleasă purtare le datorăm bunei-cuviinţe, ale cărei reguli le urmăm de bunăvoie, convinși fiind că așa e bine, așa e uman, așa trebuie să se poarte oamenii între ei, spre a trăi în pace și bună înţelegere.
Aplicarea legilor unui stat este supravegheată de organele sale executive. Respectarea regulilor bunei-cuviinţe este observată și controlată de părinţi, profesori, colegi, de oricine și-n tot locul. Oricine are dreptul de a atrage atenţia unui necuviincios, că fapta sau vorbele lui sunt contrare regulilor bunei-cuviinţe, iar dacă nu totdeauna i se spune în faţă, cei ce au văzut sau au auzit necuviinţa lui pot să-i formeze o atmosferă defavorabilă între cei din jur, mai ales în mediul școlar. Și cui îi place să fie apreciat ca lipsit de bună-cuviinţă?
Cel ce calcă legea e pedepsit dar elevul care calcă regulile bunei-cuviinţe e certat de profesor și probabil iertat. Într-un mediu școlar ideal, elevii ar trebui să respecte regulile bunei-cuviinţe din convingere ori cel puţin de rușine faţă de cei care îl văd sau îl aud.
Este o legătură între sensibilitatea unor oameni si  buna-cuviinţa, dar nimeni nu poate spune că e cunoscător al bunei-cuviinţe fără sa o fi învăţat de la cineva, fără educaţie. Buna-cuviinţa este rezultatul educaţiei, este efectul educaţiei, este chiar scopul educaţiei. Până către mijlocul secolului al XIX-lea, buna-cuviinţa era printre materiile de învăţământ ce se predau obligatoriu în școli sub diferite denumiri. La români se numea hristoitie. Primul autor de manual de hristoitie în limba română a fost Anton Pann, care în 1834 a publicat lucrarea în versuri‚ Hristoitie au școala moralului, care te învaţă toate obiceiurile și năravurile cele bune’’.
Buna-cuviinţă, făcând parte din morală, din etică putem să o numim o „știinţă a purtării”, și, ca toate știinţele, e în continuă evoluţie, în continuu progres, e în pas cu civilizaţia și noile invenţii. Regulile fundamentale ale bunei-cuviinţe nu cad, nu se demodează și nu se desfiinţează. În zilele noastre, când deosebirile şi distanţele dintre ţări și continente se micșorează datorită mijloacelor rapide de informare, internetului și reţelelor de socializare, dând posibilitatea elevilor de toate naţiunile să facă schimburi culturale și de idei, este necesar să se cunoască cât mai multe reguli universale de purtare, pe care toată lumea civilizată le practică, în vorbire, în gesturi si mai ales în fapte. Deci profesorul ar trebui să îi înveţe pe elevi în primul rând să fie oameni buni și bine educaţi, indiferent de timpul în care se face educaţia.

Prof. Pop Ana-Maria
Prof. Stancu Floarea
Școala Gimazială  „Al. Davila” Pitești
(Postat februarie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top