Calitatea educației este considerată una dintre prioritățile reformei educației în România. Calitatea actului educațional este influențată de o serie de factori: resurse umane, resurse materiale și de spațiu, strategii didactice. Resursele umane performante sunt indispensabile pentru asigurarea calității educației, în acest moment fiind caracterizate de schimbare: schimbarea în viziunea și comportamentul cadrului didactic, privită ca îmbunătățire, inovare, competitivitate, progres și performanță, iar pentru cel educat, schimbarea să însemne plăcerea de a învăța, libertatea de a fi unic și șansa la succes.

Schimbarea conduce la încurajarea copiilor de a se exprima liber, spontan, independent, personal într-o atmosferă securizată, permisivă, tonică afectiv-intelectual. Copiii își asumă responsabilități de lideri, de coordonatori și organizatori de grup, formulează și verifică soluții. Comunicarea este intensă, preșcolarii își exersează calitățile oratorice, învață să argumenteze, să caute alternative, să facă afirmații neobișnuite, să adreseze întrebări neobișnuite, să-și exprime gândurile în mod creativ, spontan, își îmbogățesc și li se activează vocabularul. Copiii sunt liberi să greșească, să experimenteze, se vor simți liberi să inventeze, să creeze și să găsească multiple modalități de a rezolva situațiile întâlnite. Garantați libertatea copilului lăsându-l să greșească și să învețe făcând diferite lucruri!
Cadrul didactic trebuie să dea copiilor timp: timp să se joace, timp să experimenteze, timp să facă greșeli, timp să încerce toate posibilitățile într-o situație și timp să exploreze propria lor lume imaginară. Tot acest timp îi va ajuta să devină mai creativi în rezolvarea problemelor și să gândească mai departe de aparențe.
Bucuria de a învăța, la copilul mic, se poate identifica cu motivația învățării. Instrumentele de care dispunem spre a susține plăcerea de a învăța a copilului preșcolar sunt numeroase, însă depind foarte mult de creativitatea și disponibilitatea educatoarei de a aplica în contexte care să genereze implicarea activă. Grădinița și, implicit, educatoarea trebuie să creeze o atmosferă de lucru care să stimuleze disponibilitățile spre acțiune într-un cadru psihopedagogic pozitiv din punct de vedere afectiv. Educatoarea are rolul de a menține starea de joc, care, pentru cei mici, este principala modalitate de a învăța.
Utilizarea metodelor activ-participative încurajează plasarea copilului în situația de a explora, de a deveni independent. Dorința copilului de a învăța este mult mai mare atunci când devine un partener al învățării, iar procesul de învățare este unul constructiv: învățarea prin descoperire le dă copiilor posibilitatea de afirmare în cadrul grupului, ceea ce contribuie la creșterea stimei de sine, lucrul în grup le dezvoltă abilitățile de comunicare, interrelaționare și sprijin reciproc; brainstormingul determină copiii să emită cât mai multe idei pentru soluționarea unei probleme, fără a critica soluțiile găsite, și în acest fel le dă frâu liber imaginației și se dezvoltă capacitățile creatoare.
Jocul (metodă sau mijloc de realizare) reprezintă tipul fundamental de activitate a copilului, un mijloc de instruire și educație prin care copilul se dezvoltă fizic, intelectual și social. Prin joc, copilul desfășoară o activitate în sensul identității personale, urmează cerințele și determinările de bază ale ființei sale, comunică cu ceilalți și cu sine, se exprimă plastic, învață semnele nonverbale, folosește obiectele din jurul lui în scopul pentru care au  fost create, se concentrează asupra acțiunii, devine atent și interesat.
Jucăria, la modul general spus, este principalul mijloc (instrument) care stă la baza jocului (a învățării) în grădiniță. Există astăzi suficiente modalități prin care putem achiziționa materiale didactice atractive, moderne, care să stimuleze dorința și plăcerea copiilor de a învăța prin intermediul lor.
Mediul educațional trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului și să pună în evidență dimensiunea interculturală și pe cea a incluziunii sociale. Mediul trebuie astfel pregătit încât să permită copiilor o explorare activă și interacțiuni variate cu materialele didactice adecvate temelor de studiu, materiale care să atragă atenția copiilor spre subiectul studiat. Se recomandă ca muzica ambientală să nu lipsească din programul zilnic al preșcolarilor, aceasta având ca scop dezaccelerarea gândirii, calmarea neliniștii, dezvoltarea plăcerii de a învăța.

Organizarea colectivului de copii
Așezarea în cerc, cel puțin o dată pe zi, la întâlnirea de dimineață are ca scop dezvoltarea siguranței, promovarea educației participative, îmbunătățirea concentrării, diminuarea conflictelor în sala de grupă.
Așezarea pe grupuri mici. Grupurile sunt utile pentru a genera într-un interval scurt un mare număr de idei și pentru a facilita înțelegerea unor concepte abstracte, prin discuții referitoare la informația primită și la experiența personală. Rezultatul, din punct de vedere formativ, asupra copiilor care lucrează în grup, prin cooperare, se manifestă și prin participarea activă, implicare în sarcina colectivă, motivând învățarea.
Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. Implicarea familiei nu se rezumă doar la participarea financiară, ci și la participarea în luarea deciziilor legate de educația copiilor, la participarea efectivă în cadrul unor activități cum sunt activitățile extrașcolare (concursuri, vizite, excursii) care, prin valorizarea individuală a fiecărui copil, contribuie la stimularea dorinței de a învăța.
O combinație eficientă între instrumente și modalitățile de organizare a activității în grădiniță poate conduce la cultivarea dorinței de a învăța. Participarea activă a copiilor, bazată pe experiențele plăcute, le dezvoltă stima de sine, starea de bine în mediule educațional, dar și bucuria de a învăța.

Hărțogeanu Georgeta Neluța - GPN Dârmănești
Veselu Elena Laura - GPN Jupânești
(Postat februarie 2019)

• Prec
• Mai departe