De-a lungul timpurilor psihologii si pedagogii au considerat că dezvoltarea unui copil nu se poate realiza în lipsa jocului. Acesta îi oferă copilului posibilitatea în primul rând de a se cunoaște cât și de a se dezvolta în plan social, emoţional, fizic, intelectual.

Jocul şi procesul de creştere sunt strâns legate între ele, copilul mic are mai multe ocazii de a se juca liber, însă treptat, joaca liberă a copilului este înlocuită cu activităţi structurate, atât acasă cât şi în instituţiile de educaţie.
Conceptul de joc liber este fundamental pentru curriculumul actual, iar când spunem joc liber ne referim la jocul care este iniţiat de copil în centrele de interes/activitate. În jocul liber copilul decide ce se joacă, cu ce se joacă şi cu cine se joacă.
Jocul liber-creativ şi activităţile alese sunt cele mai eficiente forme de activitate pentru dezvoltarea personalităţii copilului. Atunci când copiii îşi satisfac interesele învaţă să acumuleze informaţii şi să tragă propriile concluzii în legătură cu acestea. Este vârsta când ei pot acumula cunoştinţe noi tot timpul, iar influenţele mediului au un rol foarte mare în asigurarea unei experienţe complexe şi variate, cât şi stimularea gândirii. Jocul liber nu este o activitate ,,sălbatică“, este o activitate plină de vioiciune, în care copiii au prilejul să exploreze  medii diferite şi să îndeplinească sarcinile individual, fie pe grupuri mici. Fiecare copil are dreptul  să aleagă şi să participe la activităţile care îl interesează.
Procesul instructiv-educativ trebuie să pornească de la cunoaşterea fiecărui copil în parte. Educatoarea amenajează spaţii şi pregăteşte materiale didactice prin care ei să fie antrenaţi, valorizaţi, evaluaţi. Jocurile liber alese ale copiilor de 3-6/7 ani au  rol lor în dezvoltarea globală a copilului cu metode active de stimulare a învăţării, din perspectiva noului curriculum, cu exemple de bune practici pentru facilitarea aplicării acestuia.
În timp, pe măsură ce copilul trece de la o grupă de vârstă la alta, ponderea jocului liber scade pentru că se pune accent pe produsele realizate de copil şi mai puţin pe procesul de învăţare, iar jocul uneori e înlocuit cu activităţi de învăţare pe baza fişelor de lucru, produse mult aşteptate de părinţi. În locul de joacă copiii îşi aduc multe materiale din alte centre de activitate, lăsând impresia că se face dezordine. Jocul declanşează strigăte de bucurie, mişcare, agitaţie, iar noi suntem concentraţi să păstrăm liniştea în sala de grupă.
Jocul reprezintă cea mai importantă sursă de învăţare pentru copii, este activitatea care îi ajută cel mai mult şi eficient să înveţe. Copiii prin joc  învaţă să interacţioneze cu ceilalţi, să exploreze mediul, să găsească soluţii la situaţiile problemă, să îşi exprime emoţiile, să achiziţioneze cunoştinţe şi abilităţi care le vor fi necesare pentru adaptarea la cerinţele şcolii.
Copilul are nevoie nu numai de sprijin şi îndrumare, ci şi de libertate şi iniţiativă personală, iar educatorul trebuie să înţeleagă, să accepte şi să încurajeze modalităţile specifice prin care copilul achiziţionează cunoştinţe: imitare, încercare şi eroare, experimentare.
Prin excelenţă, jocul constituie cadrul specific unui antrenament al spontaneităţii şi al libertăţii de expresie, un stimul important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii, a mobilităţii şi flexibilităţii psihice.
Copiii care se joacă par a fi inepuizabili fiind absorbiţi cu totul de joc, căci resimt jocul ca ceva interesant, atractiv, frumos. Astfel se poate explica refuzul copiilor de a întrerupe jocul „De-a doctorul”, „De-a magazinul”, „De-a animalele ” când le propunem o activitate în alt centru pentru a rezolva, de exemplu, sarcini matematice, a picta, a scrie semne grafice sau a tăia cu foarfecele.
Jocurile şi activităţile didactice alese sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută pe aceştia să socializeze în mod progresiv şi sa se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris. Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi chiar individual. Reuşita desfăşurării jocurilor şi activităţilor didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este organizat şi conceput mediul educaţional. Acesta  trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acţiune. Astfel, dacă este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă, educatoarea va acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre ca: Bibliotecă, Colţul căsuţei - Jocul de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă.  
Organizarea acestor centre se va face ţinând cont de resursele materiale, de spaţiu şi de nivelul de vârstă al copiilor. Materialele  care se vor regăsi zilnic în centrele de interes deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Participarea activă a copiilor la ceste activităţi  e influenţată de antrenarea lor zilnică în activităţi variate şi capabile să-i cucerească prin farmecul lor, să le dezvolte imaginaţia şi să le incite gândirea.
Educatoarea manifestă iniţiative ingenioase  în privinţa conceperii şi organizării diferitelor activităţi instructiv-educative. De  asemenea, educatoarele, se pot folosi de conţinutul activităţilor la alegere pentru a optimiza ulterior, în aceeaşi zi sau în zilele următoare, învățarea în activităţile comune.
Copilul învaţă prin jocuri şi activități alese:
# Să decidă singur asupra jocului şi a jucăriilor;
# Să fie responsabil pentru decizia luată;
# Să aibă încredere şi curaj;
# Să devină independent în luarea deciziilor, organizarea jocului, alegerea relaţiilor sociale cu egali şi cu educatoarea;
# Să cerceteze şi să experimenteze noi soluţii;
# Să se cunoască.
Grădiniţa, prin programul zilnic, permite copiilor să aibă acces în diferite etape şi un timp mare la sectoarele aranjate în sala de grupă, respectiv la centrele de interes, unde se pot juca cât şi cu cum  doresc, în ritmul propriu.
Să nu uităm că fiecare copil are ceva bun, iar la vârstele mici, când se formează imaginea de sine şi începe procesul de construire a caracterului şi a respectului de sine, educatoarea trebuie să îi valorizeze pe toţi, stimulându-i individual în acelaşi timp.    

Bibliografie
# Cucoş ,C., Pedagogie, Ed. a II-a, rev.şi adăug.-Iaşi,  Editura Polirom, 2006
# Dumitrana , M., Didactică preşcolară, Ed. a II-a , Editura V ŞI INTEGRAL, Bucureşti, 2000
# Antonovici, Ş., Neaţu, P., Jocuri şi activităţi alese, Editura Aramis, 2008
# Proiect pentru educaţia timpurie PRET 2009

Prof. Înv. Preșc. Teodorescu Camelia                                                                                                            
G.P.P Valea Iașului                    
(Postat ianuarie 2019)

• Prec
• Mai departe