11Copilăria timpurie reprezintă cea mai importantă perioadă din viața unui individ prin consecințele durabile pe care le are asupra dezvoltării ulterioare a acestuia. Ideea este că fiecare copil este unic, iar unicitatea lui reprezintă punctul de plecare în toate deciziile luate în privința lui, cu scopul primordial de a-l ajuta să se dezvolte deplin.

Dezvoltarea este definită ca sporirea în complexitate sau modificare de la forme simple la forme mai complexe și mai detaliate. Este un proces ordonat, continuu în care copilul dobândește cunoștințe, achiziționează deprinderi, dezvoltă comportamente adecvate, adaptabile, se autodefinește cu sine și cu ceilalți.
Tot ce se întâmplă în primii ani de viață ai copilului este esențial, atât pentru progresul său imediat cât și pentru viitorul său. De aceea educația timpurie are în vedere această perioadă fundamentală pentru dezvoltarea creierului, ce determină procesele în formarea capacităților fizice, cognitive, lingvistice, sociale și emoționale ale copilului.
Un copil care se bucură de atenție, grijă, răbdare, joc, comunicare va manifesta dorința și încrederea de a învăța repede, de a-și dezvolta capacitățile de relaționare.
În perioada timpurie adultul trebuie să aibă ca principal obiectiv dezvoltarea deplină a copilului pornind de la unicitatea lui. Principiile care stau la baza intervenției adultului asupra copilului reprezintă repere importante ale activității lui, care ghidează deciziile privind interacțiunea cu copiii, cu familiile acestora, modul cum organizează contextele și experiențele de învățare și cum abordează jocul și învățarea.
Jocul este activitatea fundamentală a copilăriei. Printre mijloacele folosite în activitatea cu copilul, jucăria ocupă un loc important, ea fiind necesară pentru a face acțiunile copiilor reale:,,șoferul” are nevoie de un ,,automobil”, ,,aviatorul” are nevoie de un ,,avion”. Toate acestea sunt legate de o particularitate psihologică interesantă și anume aceea că trăirile celor antrenați în joc sunt întotdeauna adevărate, sincere, acțiunile lor sunt reale. Menirea fundamentală a jucăriei este aceea de a oferi copilului posibilitatea să acționeze, exprimându-și ideile și sentimentele. Jucăriile reușite îl stimulează pe copil să gândească, ridică în fața lui diferite probleme și acest fapt contribuie la dezvoltarea proceselor cognitive.
Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele superioare. Pentru copil ,,jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții”.  Jocul este sintagma, atmosfera în care ființa sa psihologică poate să respire, și , în consecință, poate să acționeze ( Ed. Claparede 1936). Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale: ,,Un copil care nu se joacă, va deveni un adult care nu va ști să gândească”.
Jocul este o activitate cu caracter dominant la vârsta preșcolară, fapt demonstrat de modul în care polarizează celelalte activităţi din viaţa copilului, după durata şi ponderea sa, după eficienţă, în sensul că jocul este activitatea care conduce la cele mai importante modificări în psihicul copilului. Valoarea formativă a jocului se poate aprecia mai bine în funcţie de planul dezvoltării. Prin joc, dezvoltarea intelectuală este puternic influenţată în sensul dobândirii de informaţii pe de o parte, şi a diversificării acţiunilor mintale, pe de altă parte.
Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative, a capacităţilor de creare a unor sisteme de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după modelul acţiunilor con¬crete cu obiectele în timpul jocului .
Rolul jocului este folosit în formarea, dezvoltarea şi restructurarea întregii activităţii   psihice a copilului preşcolar, el fiind numit „forma de bază a activităţii prin care se formează şi se dezvoltă personalitatea copilului. Jocul este o adevărată ,,şcoală” a vieţii pentru copil.”     
Prin acțiunile sale îndeplinite în cadrul jocului, preşcolarul capătă informaţii şi se formează ca membru al grupului social. Numai prin joc, preşcolarul va înţelege necesitatea, utilitatea muncii şi va căpăta respectul faţă de munca altuia. La vârsta preşcolară, munca are un predominant caracter imitativ, împletindu-se permanent cu jocul, fiind subordonată acestuia. Jucându-se, copiii află despre munca din diferite sectoare de activitate şi educatoarea îi va sprijini în acest sens.
Prin joc se realizează educaţia viitorului om în acţiune. Aşa cum se comportă preşcolarul în joc, tot aşa se va comporta şi în viață, în perioada maturităţii. Organizarea justă a jocului duce la educarea unei atitudini pozitive faţă de viață. Jocul îl deprinde pe copil cu efortul fizic şi intelectual şi astfel îl pregăteşte pentru viitor.
Fiind forma de activitate specifică vârstei preşcolare, jocul îndeplineşte în viaţa copilului importante funcţii formative. Prin joc se îmbogăţeşte sfera afectivă şi cognitivă a copilului, se dezvoltă curiozitatea, se conturează interesele, se extinde sfera relaţiilor interpersonale şi se deschide în planul imaginaţiei prin interpretarea  rolurilor socio-profesionale, accesul la viaţa  şi activitatea adultului.
Caracterul formativ al jocului este cu atât mai evident cu cât prin intermediul său copilul asimilează nu numai caracteristicile modelelor, ci şi felul relaţiilor acestora cu mediul social în care trăieşte. Jocul îl obişnuieşte pe copil să trăiască şi să acţioneze într-un grup mai mic sau mai mare. El îşi îmbogăţeşte viaţa personală prin relaţiile pe care le stabileşte cu ceilalţi copii, prin prieteniile pe care le leagă, deoarece are posibilitatea să facă schimb nu numai de sentimente, cunoştinţe, ci şi de experienţă socială.
Jocul dă posibilitatea formării unor relaţii corecte în cadrul societăţii infantile şi pune bazele relaţiilor caracteristice societăţii adulţilor spre care tinde întreaga activitate de educaţie.
,,Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul își modelează propria sa statuie”. (J. Chateau 1967)

Bibliografie:
# Dima, Silvia, 1997, Copilăria- fundament al personalităţii. Cunoaştere - Exploatare – Educare - Bucureşti, Editată de Revista Învăţământul preşcolar, Bucureşti;
# Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3-6 ani-realizat în cadrul Proiectului pentru Educație Timpurie Incluzivă.

Prof. Ciocănău Mariana
GPP “Albă ca Zăpada” Pitești
(Postat decembrie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top