escorte Panciu ieftine matrimoniale Balan fete matrimoniale Sarmasu online barbati singuri matrimoniale Sannicolau Mare zona iulius mall curve lux Giurgiu videochat Oltenita raid Popesti-Leordeni matrimoniale anunturi erotice Berca dame matrimoniale crestine Vulcan publi24 Liesti femei ea pentru el Sarichioi escorte Vidra forum publi Deva dating Dragalina ofer sex Amara matrimoniale Slatina cu poza femei pentru barbati Petrila cuplu bi Vorona Teodoru sex oral Saveni curve din Focsani femei fete din Buruenesti anunturi curve fete Targu Jiu chat swinger Urziceni fetele din Stefanesti matrimoniale Salcea cuget liber publi24 escorte Costesti raid matrimoniale Scheia matrimoniale online Deva fete ieftine Chiajna matrimoniale Cernavoda publitim placere ro Barcanesti como gravar videos do youtube no mac gay young date night in Maastricht apple rastrea y} 4 x~p{}r }u

10Copilăria este vârsta viselor fără graniţă, vârsta care trăiește prin flori și se exprimă prin exclamaţii. Orice copil este un trofeu pe care viaţa îl smulge morţii în marea bătălie care durează de miliarde de ani și al cărei sfârșit nu se cunoaște încă. Copilăria este cea mai nevinovată, cea mai îngerească, dar în același timp și cea mai imorală, cea mai sadică vârstă a omului.

Nu există nici un om care să nu-și amintească de această vârstă ca un vis dispărut cu care nimeni nu poate fi asemuit mai pe urmă. E vârsta în care orice copil dă voie imaginaţiei să-și împlinească visurile și are dreptul la orice. Ea e frumoasă, candidă și fiinţele cele mai bune sunt cele care păstrează cel mai mult sau pierd cel mai puţin din această candoare și din această sensibilitate. Sentimentele faţă de copilărie împreună cu toate frumuseţile ei sunt puse în mișcare de către neputinţă. Primele impresii despre copilărie au o importanţă enormă și tot restul vieţii noastre nu-i adesea altceva decât o urmare a lor.
Ea este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate, în care plângem și râdem în aceeași zi, în care ne supărăm și iertăm după câteva momente, în care suntem singuri și totodată cu toată lumea. Apoi, odată cu trecerea anilor, toată această magie dispare, făcând loc unei lumi mult mai serioase, o lume în care uităm să zâmbim, să ne bucurăm de tot ceea ce ne înconjoară și este frumos, ne pierdem bucuria jocului, libertatea și infinitul imaginaţiei copilăriei. Ne spunem de multe ori că am da orice pentru a redeveni copii, și iată că acel moment poate să apară o dată cu momentul în care noi înșine devenim părinţi și ne imaginăm că o dată cu puiuţii noștri avem posibilitatea retrăirii acelor clipe magice ale copilăriei.
Copilăria este cea mai fericită perioadă a vieţii. Îi conferă acest privilegiu lipsa de griji, apoi dragostea celor din jur, posibilitatea de a năzui către tot ce este mai luminos sau mai greu de atins pe lume.
Indiferent de situaţia lui socială, copilul trebuie ocrotit, tratat cu căldură și dragoste, cu onestitate si înconjurat cu afecţiune, cu acea tandreţe de care simte nevoia numai el. Şcoala trebuie să fie factorul major de educaţie înaltă și pilduitoare. Educaţia este un proces complex și delicat, este o artă și o știinţă, o înţelepciune. Dacă până acum simţea că lumea era organizată în funcţie de el, o dată sosit în școală, copilul constată un mediu afectiv neutru și observă că trebuie să-și ia răspunderea proprie pentru tot ceea ce va trăi aici: bucurii, satisfacţii, dificultăţi, mici necazuri. Important este rolul familiei, care trebuie să-l pregătească pe copil pentru acest moment. De asemenea, trebuie obișnuit să gândească că el se poate descurca foarte bine atunci când este lăsat singur, ori când învaţă alături de alţi copii. El trebuie să știe clar de ce este necesar să meargă la grădiniță, mai apoi la școală: pentru a cunoaște alte lucruri, pentru a se juca și a învăţa, pentru a vedea cum sunt alţi copii, pentru că acolo este o lume a lor, a copiilor, creată pe măsura lor și pentru că acolo este doamna educatoare care știe o mulţime de lucruri și care îi va învăţa și pe ei tot ceea ce este necesar.
Este foarte important ca în calitate de educator și de părinţi să ţinem cont de diferenţele existente în individualitatea copiilor. Fiecare copil are o anumită personalitate și propriul său potenţial intelectual, de aceea, copiii au nevoie să știe cine sunt și să-și formeze o idee clară a propriei identităţi, a sentimentului că sunt o persoană distinctă de altele, deosebită, specială, importantă; acest lucru presupune ca fiecare fiinţă umană să se respecte pe sine și să aibă grijă de ea însăși.
La vârsta copilăriei, în etapa preșcolară, copiii încep să devină conștienţi de ei înșiși, ca fiinţe existente în lume și își formează involuntar o imagine despre sine în care sunt înscrise gradat și nedeslușit încă datele fizice și posibilităţile intelectuale. Prima imagine pe care și-o formează nu le aparţine, ci este a celor din jur de la care ei o preiau. Este foarte important cu ce imagine despre ei pornesc în viaţă, deoarece în funcţie de ea vor trăi dezinvolţi sau complexaţi afectiv. În formarea imaginii de sine au un rol important părinţii, școala, anturajul în care se dezvoltă copilul. Subaprecierea de către educatori, batjocura colegilor, utilizarea necenzurată de către părinţi a unor expresii de genul „nu va ieși nimic din tine, ești un prost”, pot avea pentru un copil sensibil un efect dezastruos asupra motivării psihologice în viaţă. Înţelegând că valoarea sa este modestă, copilul nici nu va avea aspiraţii înalte, nu va dori un loc de frunte în societate, mulţumindu-se cu un loc modest în viaţă în loc să năzuiască la mai mult.
Pe măsură ce crește, copilul învaţă să recunoască și să înţeleagă sentimentele pe care ei și alţi copii le examinează, iar aceste sentimente vor fi împărtășite cu alte persoane. Atitudinea adultului faţă de copil, aprobativă și mai ales participativă, amplifică disponibilităţile creative ale copilului. Numai un educator deschis, cald, apropiat, va stimula potenţialul creativ al acestuia.
Creativitatea, ca produs, se caracterizează prin noutate, originalitate, aplicabilitate, armonie, relevanţă. În general, la această vârstă, copilul are tendinţa de a-l imita pe celălalt și de a repeta cuvintele care au fost apreciate de adult. De aceea se impune orientarea școlarului spre original și util. Educatorul, părinte sau cadru didactic, va avea grijă să aprecieze toate strădaniile copilului, chiar și atunci când ele nu corespund unor criterii riguroase, și să-l mobilizeze să-și finalizeze proiectele.
Ridicarea potenţialului creativ al copiilor începe de la munca creatoare a cadrului didactic (pentru aceasta sunt necesare cunoștinţe vaste, o bună pregătire și multă muncă).
Este adevărat că stimularea creativităţii, a originalităţii și a gândirii critice presupune o serie de riscuri pe care învăţătoarea trebuie să și le asume, conștientă fiind că rezultatul final merită un asemenea preţ. Niciodată nu este prea târziu pentru cunoașterea, stimularea, educarea și dezvoltarea creativităţii. Dar cu cât această acţiune începe la o vârstă mai mică și continuă de-a lungul anilor, cu atât va fi mai productivă, conducând la obţinerea unor realizări creative mai valoroase. Dezvoltarea creativităţii presupune stimularea la copii a curajului de a emite ipoteze, chiar hazardate, capacitatea de a aprecia în ce măsură este plauzibilă o anumită ipoteză, de a elabora o strategie de lucru și nu de a aștepta de-a gata soluţiile adulţilor.
Creativitatea nu trebuie confundată cu talentul, îndemânarea sau inteligenţa. Creativitatea nu înseamnă a face ceva neapărat mai bine decât ceilalţi; înseamnă a gândi, a descoperi și a imagina. Ideile creative se regăsesc în stimularea potenţialului creativ. Receptivitatea și curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană către nou, pasiunea pentru fabulaţie, dorinţa lui de a realiza ceva constructiv și creativ pot fi „alimentate” și împlinite efectiv. Beneficiul încurajării creativităţii în grădiniță face ca activităţile să fie mai eficiente, dând un farmec imaginaţiei și învăţării copiilor, care o să dureze toată viaţa. În acest sens, atmosfera sau climatul psiho-social în care își desfășoară activitatea copilul constituie aspectul hotărâtor. Rolul unui climat caracterizat prin deschidere și stil relaxat de creaţie, prin asigurarea libertăţii de afirmare și expresie independentă, prin recunoașterea și aprecierea pozitivă ca și prin încurajarea și promovarea efortului creativ pot participa în mod decisiv la dezvoltarea creativităţii copiilor.
Dezvoltarea capacităţii de acţiune, îmbogăţirea experienţei senzoriale ca și evoluţia întregului plan al cunoașterii, pot oferi elemente care să concure la acea expansiune subiectivă specifică și la acea independenţă acţională pe care o presupune potenţialul creativ al copiilor. Ca strategie generală de acţiune în stimularea creativităţii în învăţământul preșcolar, este utilă valorificarea în sistemul activităţilor instructiv-educative a condiţiilor și principiilor învăţării de tip creativ.
Jocul didactic, pentru a rămâne joc, adică pentru a fi antrenant și vioi trebuie să includă elementele de joc. Acestea pot apărea și din îmbinarea activităţii cu unele situaţii imaginare, prin determinarea copiilor de a crea, lăsându-le liberă imaginaţia, încurajându-le spontaneitatea și dezvoltându-le spiritul de observaţie. Prin varietatea lor, prin crearea unor situaţii-problemă, ele dezvoltă spiritul de observaţie, de analiză, gândirea, memoria, înlătură monotonia și conformismul. Un dicton celebru spune: „omul este singura fiinţă care se joacă toată viaţa pentru că jocul este implicat în contextul vieţii la toate vârstele. Poetul Lucian Blaga își imagina cele trei generaţii ca trei trepte: a jocului, a iubirii și a înţelepciunii, filozofând că jocul este înţelepciunea și iubirea copilului, cum iubirea este jocul și înţelepciunea tânărului, și cum înţelepciunea este iubirea și jocul bătrânului.”
Jocul și învăţarea oferă copilului nenumărate prilejuri de a combina și recombina prezentările pe care le dispun propriile sale imagini, ascultând povești, basme, poezii, reconstruiește mental principalele momente ale naraţiunii, le inversează, le omite, le amplifică și inventează altele noi.
Prin tot ceea ce are specific manifestarea liberă a opţiunilor, ideea libertăţii depline în acţiune, spiritul de independenţă generat și întreţinut de ideea realei competenţe, realizarea imediată a scopului, caracterul fictiv al acestuia și al acţiunii, precum și al mijloacelor implicate în acţiune, trăirile afective intense în tot timpul acţiunii, etc., jocul permite copilului să întreţină legătura permanentă cu realitatea cotidiană, să-i înţeleagă exigenţele și să acţioneze în modul propriu și creator, în lumea în care trăiește.
Materialele didactice bogate și atractive, indicaţiile verbale, descrierile adultului amplifică manifestările creative ale copilului în joc, în desen, în povestea creată. Un mijloc important pentru a-l face pe copil să acţioneze într-o direcţie sau alta pentru a-i mobiliza întregul potenţial psihic, constă în a-l introduce în diverse activităţi și situaţii care să-l determine la o participare activă. Practic, fiecare tip de joc poate activa potenţialul creativ al copilului, dar nouă ne revine sarcina, în primul rând, să ţinem cont de solicitările societăţii de astăzi, de avansare pe scara modernismului, care conduc la schimbări și în modul de joacă al copiilor. Prin joc, copiii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, își pot antrena capacităţile lor de a acţiona creativ pentru că strategiile jocului sunt, în fond strategii euristice, în care se manifestă isteţimea, spontaneitatea, inventivitatea, iniţiativa, îndrăzneala etc. Chiar și în jocul didactic, care are reguli stricte de desfășurare, se poate rezolva o sarcină didactică într-un chip nou, deosebit, atractiv.
În vederea valorificării la un nivel cât mai înalt a potenţialului creativ al copiilor, este necesar ca fiecare cadru didactic să realizeze două acţiuni complementare:
-  evaluarea nivelului pe care îl ating diferiţi factori ai creativităţii la fiecare copil;
- găsirea celor mai eficiente modalităţi de activare, stimulare, educare, formare și dezvoltare a creativităţii;
La fiecare nivel de vârstă copiii trebuie să fie învăţați cum să înveţe și cum să se exprime creator.
Educatorii sunt cei care respectă ideile copiilor, îi ajută să gândească și să-și rezolve problemele singuri. Copiii care sunt liberi să greșească, să exploreze și să experimenteze, se vor simţi liberi să inventeze, să creeze și să găsească multiple modalităţi de a rezolva situaţiile întâlnite.
A.S. Macarenco aprecia înalt capacitatea pedagogului de a visa împreună cu copiii, de a-i pasiona prin visul său sau, a-i ajuta să vadă „bucuria de mâine”.
 „Copilăria este inima tuturor vârstelor” (Lucian Blaga)

Bibliografie                                                                                               
# AL.  Roșca: Creativitatea, Colecţie, Orizonturi, Editura Enciclopedică Română, București, 1972
# U. Şchiopu: Psihologia Copilului, Educaţia Didactică și pedagogică 1967
# C. Cojocaru: Creativitate și inovaţie, Editura Ştiinţifică și Enciclopedică, București 1975
# E. Claparedé: Psihologia copilului și pedagogia experimentală, E.D.P., 1975

Prof. Popescu Vasilica Narcisa
GPP “Albă ca Zăpada” Pitești
(Postat decembrie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top