01Evaluarea face parte din procesul de învățământ și are ca scop cunoașterea și aprecierea nivelului de cunoștințe, a dezvoltării capacităților și deprinderilor elevilor, oferind o imagine și asupra competențelor și aptitudinilor profesorului. Ea este deosebit de importantă, deoarece pe baza rezultatelor pe care le oferă, profesorul poate să regleze și să amelioreze activitatea didactică; de asemenea, pentru elevi evaluarea este importantă, deoarece în urma ei aceștia vor ști cum au lucrat și ce mai au de făcut spre a-și îmbunătăți rezultatele.

Dacă este făcută eficient, evaluarea arată profesorului măsura în care au fost atinse obiectivele propuse, îl ajută să facă o diagnoză a progresului elevilor și să regleze activitățile acestora în funcție de posibilitățile lor. Pentru perioada de evaluare, profesorul va întocmi planificări calendaristice în care evaluarea trebuie să aibă obiective clar definite și moduri eficiente de investigare a rezultatelor școlare pentru fiecare elev și pentru conținuturile care vor fi evaluate.
Abordarea teoretică a procesului evaluativ în actul educativ impune cu prioritate evidenţierea funcţiilor evaluării.
Astfel, se disting :
A. Funcţii sociale, care confirmă sau infirmă acumularea de către cei instruiţi a cunoştinţelor şi abilităţilor necesare unei activităţi social utile
B. Funcţii pedagogice, care influenţează dezvoltarea psihică a elevilor; asigură fixarea prin verificare și obişnuiește elevii sa muncească sistematic.
În ce priveşte cadrele didactice, evaluarea îi ajută pe profesori să cunoască nivelul de pregătire al claselor, asigură înregistrarea continuă a progreselor în învăţare si îi ajută, să aprecieze rezultatele obţinute, în lumina obiectivelor.
Funcţiile pedagogice sunt funcţii specifice ale actului educativ. Între acestea, funcţiile esenţiale ale evaluării sunt:
# de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare: se bazează pe verificarea rezultatelor la anumite intervale de timp, pe criterii prioritar constatative;
# de diagnosticare: se bazează pe verificarea şi interpretarea rezultatelor la diferite intervale de timp pe criterii calitative;
# de prognosticare: oferă sugestii pentru deciziile ce urmează a fi luate în scopul ameliorării procesului instructiv – educativ.
Implicarea evaluării într-un sistem complex de decizii importante la nivel de politică a educaţiei permite sesizarea unui set de funcţii de o mai mare diversitate, „fiecare avându-şi propria legitimitate”  (4, pag. 13 - 14).
a) funcţia de evidenţiere a eficacităţii sistemului de învăţământ – „concretizată în nivelul de pregătire a elevilor pe parcursul studiilor şi, mai ales, în nivelul de competenţă la ieşirea din sistem şi intrarea în viaţa activă”.
b) funcţia de control care „face comparabile rezultatele obţinute de şcoli de acelaşi grad şi tip prin instituirea examinărilor naţionale”;
c) funcţia de certificare a nivelului de pregătire a absolvenţilor unui ciclu de învăţământ, care susţine luarea unor decizii optime „de ameliorare a curricumului şi a proceselor de instruire care le sunt proprii”;
d) funcţia de apreciere a performanţelor şcolare ale elevilor „prin sistemul certificat de notare”;
e) funcţia de realizare a diagnozei „asupra dificultăţilor de învăţare ale elevilor”;
f) funcţia de realizare a prognozei referitoare la comportamentul şi performanţele viitoare ale elevilor, posibile în diferite situaţii şi contexte pedagogice;
g) funcţia de feedback continuu care asigură îmbunătăţirea permanentă a instruirii, a predării (realizată de profesor) şi a învăţării (realizată de elev, ca efect al predării);
h) funcţia de apreciere a eficacităţii şi eficienţei proceselor de instruire (prin analiza şi optimizarea raporturilor dintre: obiective – rezultate obţinute; rezultate obţinute – resurse utilizate; rezultate – calitatea proceselor de instruire iniţiate şi finalizate în şcoală şi în afara şcolii);
i) funcţia de selecţie şcolară a elevilor prin examene/concursuri, realizată în raport de capacităţile, competenţele şi cunoştinţele necesare în viitoarea treaptă şcolară;
j) funcţia de stimulare a spiritului de responsabilitate al profesorilor pentru nivelul calitativ de pregătire asigurat elevilor funcţie relevantă social, în raport de societate civilă şi de comunitatea educativă locală, teritorială şi naţională;
k) funcţia de formare la elevi a unei imagini de sine şi a unei capacităţi autoevaluative optime, „cu efecte pozitive asupra interesului şi a gradului de angajare în procesul de învăţare”.
C. Funcţii manageriale, care informează cadrele didactice şi  elevii de stadiul de evoluţie a activităţii pe care o desfăşoară;
Modalităţile de evaluare îndeplinesc rolul de feedback, determinând astfel procesele de autoreglare şi autoperfecţionare a celor angajaţi în procesul de instruire.
Cadrul didactic, în raport cu datele conexiunii inverse este obligat să stabilească legături între rezultate şi metode de învăţământ utilizate, promovând acele tehnici care asigură un randament superior.
Elevul trebuie să aibă posibilitatea de a cunoaşte rezultatele activităţii sale. Aceasta îi este necesară în primul rând pentru a şti dacă se află pe un drum bun sau dacă trebuie să caute alte căi de acţiune.
Constantin Cucoş sugerează următoarele funcţii ale evaluării (3, pag. 178):
# de constatare: dacă o informaţie a fost asimilată, o deprindere a fost achiziţionată;
# de informare a societăţii, prin diferite mijloace, privind stadiul şi evoluţia pregătirii populaţiei şcolare;
# de diagnosticare a cauzelor care au condus la o slabă pregătire şi o eficienţă scăzută a acţiunilor educative;
de prognosticare a nevoilor şi disponibilităţilor viitoare ale elevilor;
de decizie asupra poziţiei unui elev într-o ierarhie;
# pedagogică, în perspectiva elevului (stimulativă, de întărire a rezultatelor, de formare a unor abilităţi, de conştientizare a posibilităţilor de orientare şcolară şi profesională).

Bibliografie:
1. Cojocariu, V. (2002) – „Pedagogie II” (curs), Universitatea Bacău
2. Cristea, G. (2002) – „Pedagogie generală”, EDP, Bucureşti
3. Cucoş, C. (1998) – „Psihopedagogie”, Editura Polirom, Iaşi
4. Neacşu, I.; Potolea, D.; Radu, I.T. (1996) – „Reforma evaluării în învăţământ – concepţii şi strategii”, Ministerul Învăţământului, Bucureşti
5. Stoica, A. (2001) – „Evaluarea curentă şi examenele” – Ghid pentru profesori, Editura PROGNOSIS, Bucureşti

Bedereagă Andreea
Şcoala Gimnazială Dîrmăneşti
(Postat decembrie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top