03Articolul analizează necesitatea  implementării în activitatea instructiv-educativă a unui stil didactic modern, creativ şi inovativ, care să stimuleze participarea activă  şi conştientă a elevilor, să-i responsabilizeze.  Articolul prezintă o metodă didactică activizantă pentru elevi, respectiv „Turnirul întrebărilor”, marcându-se etapele specifice desfăşurării acesteia: comunicarea sarcinii de lucru, activitatea în grupuri, competiţia între grupuri. Sunt evidenţiate avantajele şi dezavantajele acestei metode didactice. Concluzia este că stilul didactic al profesorului de geografie din societatea contemporană este bine să se centreze pe activitatea elevului, ca principal beneficiar al procesului instructiv-educativ.

Profesorul de geografie, prin întreaga sa activitate, trebuie să realizeze două mari obiective: pe de o parte informarea, transmiterea de cunoştinţe, iar pe de altă parte, formarea, respectiv asigurarea condiţiilor optime pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevilor. Activitatea instructiv-educativă a profesorului de geografie nu se poate rezuma doar la simpla desfășurare “funcţionărească” a unei “zile de munca” pe baza unui orar şcolar. Ea presupune formarea şi orientarea unor colective de elevi, asigurarea tuturor condiţiilor necesare formării şi dezvoltării fiecărui elev, în funcţie de posibilităţile sale intelectuale şi de cerinţele sociale exprimate prin idealul educativ.
Un profesor modern nu înseamnă numai, sau în primul rând, un profesor care să folosească cele mai performante computere, ci un profesor foarte bine informat, cu mintea flexibilă si deschisă la nou, un profesor care să fie conştient că munca lui are misiunea să pregătească elevii pentru viață. Prin atitudinea si comportamentul său la clasă, profesorul de geografie trebuie să confere credibilitate valorilor, conţinuturilor si principiilor pe care le predă, demonstrând că ele nu sunt noţiuni abstracte, ci realităţi valabile in lumea reală, dincolo de zidurile şcolii.
Elevul trebuie să fie partenerul profesorului în procesul de investigare a realităţii si este evident deci, că acest tandem nu poate funcţiona dacă metodele de predare folosite nu sunt acordate cu metodele de învăţare ale elevului. Astfel, profesorul trebuie să îşi cunoască foarte bine colectivul cu care lucrează şi pe fiecare elev în parte, pentru a stimula, respectiv pondera la fiecare, exact elementele care necesită respectiva intervenţie, în măsura adecvată.        
Înţelegându-şi propriul stil didactic, profesorul face primul pas spre realizarea faptului că, nu toţi elevii  învaţă la fel şi că unele probleme apar din cauza nepotrivirii stilului de predare cu stilul de învăţare al elevilor cărora se adresează. “ Nimic nu este mai inechitabil decât tratamentul egal aplicat celor ce nu sunt egali” spunea Vaughn.  Astfel, nu există un mod bun sau rău de predare, ci un mod mai adecvat decât altul pentru anumite situaţii concrete. De aceea există o multitudine de metode moderne, care, îmbinate cu cele tradiţionale, vin in sprijinul profesorului de geografie, care trebuie sa fie o punte spre ceea ce va deveni elevul său. W. Shakespeare spunea: “ ştim ce suntem, dar  nu ce vom deveni”.         
Dintre numeroasele strategii moderne pe care profesorul de geografie le poate folosi în procesul instructiv-educativ, am ales să prezint in continuare o strategie bazată pe joc, care stimulează imaginaţia şi creativitatea: “Turnirul întrebărilor“. Este un joc în care elevii sunt determinaţi să formuleze întrebări de diferite tipuri pornind de la un text ştiinţific, să coopereze, dar şi să concureze. Este o metodă care se pretează foarte bine la Geografia continentelor, clasele a VI-a si a VII-a. Turnirul se desfăşoară în mai multe etape:
Comunicarea sarcinii de lucru. Se formează grupuri de câte patru sau şase elevi care vor concura două câte două. Grupurile concurente primesc aceleaşi materiale pentru documentare si aceeaşi tema. Două grupuri vor studia prima parte a lecţiei, legată de  elementele fizico-geografice ale unei ţari, iar celelalte două, partea a doua, legată de caracteristicile umane şi economice. Se stabileşte o perioadă de timp pentru ca elevii să citească textul, să formuleze întrebări si răspunsuri pe baza acestuia. Aceste întrebări vor fi adresate echipei concurente, care la rândul ei va adresa întrebări.
Activitate în grupuri. Deoarece fiecare elev lucrează cu o viteză specifică, citirea textului si formularea întrebărilor se face individual. Dacă elevii au neclarităţi, discută problemele cu membrii grupului din care fac parte. Fiecare elev va citi întrebările formulate de către colegi, pentru a se asigura că ştie să răspundă la ele.
Competiţia între grupuri. Echipele concurente sunt aşezate faţă în faţă. Fiecare membru al echipei numărul unu adresează o întrebare membrului numărul unu din echipa adversă. Echipa care formulează întrebările primeşte un punct pentru fiecare întrebare corect formulată. Dacă răspunsul primit nu este corect, alt membru al echipei va formula un răspuns, dar punctajul va fi de 0,5 puncte. Dacă echipa adversă răspunde corect la toate întrebările primite, primeşte un număr egal de puncte cu echipa cealaltă.  După ce primele două echipe au adresat câte unul sau două seturi de întrebări, (în funcţie de resursele de timp), intră in turnir celelalte echipe.  
Când se organizează prima dată un astfel de turnir, permiteţi elevilor să formuleze orice tip de întrebări, dar în lecţiile următoare, turnirul devine mai valoros dacă se specifică diferite cerinţe in formularea întrebărilor. Deoarece la unele întrebări elevii găsesc uşor răspunsurile în text, iar la altele au nevoie să actualizeze cunoştinţe mai vechi ori să facă conexiuni, interpretări, analogii, la începutul activităţii se specifică dacă au sau nu permisiunea de a formula întrebări al căror răspuns nu există in text. Dacă elevii adresează echipei adverse întrebări dificile in afara textului, cu scopul de a o bloca, atunci se distruge plăcerea turnirului. Dacă formulează întrebări strict legate de text, dar pe parcurs descoperă întrebări la care nu cunosc răspunsurile dar ar dori să le afle, acestea sunt adresate profesorului după concurs. În această formă de organizare a turnirului, echipele studiază numai o parte din lecţie. Pentru ca toţi elevii să fie preocupaţi de conţinutul lecţiei, profesorul le va cere să îşi noteze întrebările şi răspunsurile formulate din conţinutul nestudiat.
Acest turnir este organizat în etapa de realizare a sensului unui conţinut necunoscut, însă se poate organiza, în aceeaşi formă, pentru evaluarea cunoştinţelor anterioare ale elevilor dintr-o lecţie sau mai multe.                                     
Turnirul întrebărilor are mai multe avantaje: incită la analiză, la descoperirea aspectelor inedite, la competiţie; fiecare elev citeşte textul, produce întrebări şi răspunde la întrebări; elevii primesc sprijin din partea grupului în clarificarea aspectelor mai dificile; fiecare elev îşi asumă un anumit rol în cadrul grupului. Cu toate că forma de organizare a activității pare un joc, pentru a câştiga turnirul elevii sunt provocaţi să investigheze cu atenţie şi cu plăcere conţinutul textului pentru a produce întrebări multe, variate, corecte, interesante si dificile.       
Această strategie de dobândire si evaluare a cunoştinţelor elevilor deplasează centrarea activităţii în lecţie de la profesor spre elevul care învaţă individual, dar şi prin cooperare în cadrul grupului ori prin competiţie cu alte grupuri.      
Există şi unele dezavantaje: nu se parcurge tot textul într-o lecţie în acelaşi mod, necesită resurse mari de timp, unele aspecte ale conţinutului pot rămâne neclarificate. Atât această metodă, cât şi altele (Scaunul intervievatului, Copacul cu idei, Ciorchinele, Posterul, Eseul) pot fi adaptate în funcţie de nivelul  clasei, al fiecărui elev în parte, de climatul psiho-social din clasă, de particularităţile vârstei elevilor. În ceea ce priveşte consolidarea si evaluarea cunoştinţelor noi ale elevilor, mulţi profesori sunt preocupaţi pentru că nu există suficiente resurse de timp pentru a organiza astfel de momente în lecţie.
Pentru ca profesorul de geografie să-şi modernizeze stilul de predare în acord cu cerinţele societăţii în care elevul său va trebui să se integreze, profesorul trebuie să se autoevalueze permanent, analizând dacă:
# îi tratează pe toţi elevii ca pe individualităţi;
# se uită în ochii lor pentru a-i asigura de atenţia si interesul său;
# îşi cere scuze când face greşeli;  
# le permite elevilor să ia decizii importante în cadrul activităţii comune;
#  îi încurajează pe elevi să se asculte între ei;
#  zâmbeşte în timpul lecţiilor;  
# îi felicită pe elevi pentru rezultatele obţinute.   

Bibliografie:  
1. “Practica pedagogică-teorie şi metodologie”, Maria Eliza Dulamă, Cluj-Napoca, Ed. Clusium, 2005;
2.  “Modele, strategii și tehnici didactice activizante, cu aplicaţii în geografie”, Maria Eliza Dulamă, Cluj-Napoca, Ed. Clusium, 2002;
3. “Elemente de didactica geografiei”, Liliana Stan, Valerian Dragu, Eugenia Steva, Doru Valentin Vlasov, Iaşi, Ed Polirom, 2003;  

Prof. Iancu Ramona
Liceul Teoretic ”Ion Barbu”, Pitești
(Postat octombrie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top