# Studiu de caz
dezbaterePornesc în această cercetare psihopedagogică de la premisa că integrarea școlară a unui elev cu CES este posibilă doar în condițiile unei cooperări reale între învățător/ profesori, familie și consilier școlar. În felul acesta, vor fi evitate conflictele ce apar între elevi, în timp ce comportamentul indezirabil al elevului se va diminua făcând posibilă formarea competențelor urmărite.

Ipotezele cercetării:
a) Dacă învățătorul/ profesorii utilizează în activitatea didactică o strategie prin care să valorizeze comportamentele dezirabile ale unui elev cu CES, atunci integrarea școlară a acestuia în cadrul colectivului clasei va fi mult mai ușor de realizat.
b) Dacă se creează condiţiile unei comunicări eficiente, atunci sunt utilizate cele mai adecvate metode ce vor contribui la integrarea școlară a unui elev cu CES.

Obiectivele urmărite:
# identificarea metodelor şi procedeelor adecvate soluţionării situaţiei conflictuale;
# evitarea marginalizării elevului T.A., diagnosticat cu ADHD;
# realizarea unui climat educaţional adecvat în cadrul colectivului investigat;

Populația cercetată: 27 de elevi din clasa I.
Perioada: anul școlar 2016-2017.

Prezentarea cazului
T.A. este elev în clasa I A şi a fost diagnosticat cu ADHD, încă din clasa pregătitoare. Elevul manifestă un comportament agresiv în relaţiile cu ceilalţi colegi. Deseori, iese din bancă şi îi deranjează pe cei din jur în timpul orelor, chiar îi loveşte, provocând astfel situaţii conflictuale. Intră în jocurile colegilor săi şi le întrerupe pentru că nu înțelege sau nu vrea să respecte regulile.
Elevii care formează colectivul clasei sunt deranjaţi de manifestările comportamentale ale lui T.A., unii dintre ei devin irascibili şi reacţionează, la rândul lor, impulsiv. Ei manifesta tendinţa de a-l marginaliza pe colegul lor şi doresc ca acesta să fie mutat la altă clasă.
Învăţătorul clasei nu reuşeşte să facă faţă întotdeauna situaţiilor respective şi a apelat la psihologul şcolar.

Strategii de intervenție
În urma înregistrării cazului, s-a procedat la formarea unei echipe de intervenţie, alcătuită din: consilierul şcolar, învăţătorul şi profesorii care predau la clasa respectivă, directorul şcolii, mai apoi şi mama copilului.

Pasul 1. Determinarea tipului de ADHD
În urma investigaţiilor, s-a constatat ca T.A. se încadrează la tipul predominant hiperactiv/impulsiv.
Având în vedere faptul că elevul a înregistrat în ultima vreme o perioada mult mai agitată decât de obicei, au avut loc discuţii cu familia acestuia, care a recunoscut că a întrerupt tratamentul medicamentos. Echipa a încercat să o convingă pe mama copilului despre importanţa acestui tratament şi despre importanța colaborarea familiei cu şcoala, în vederea evitării marginalizării copilului şi a stingerii potenţialelor conflicte în care acesta este agresat sau este agresor. Obţinând sprijinul părinţilor,  echipa a considerat necesar să treacă la următorul pas.

Pasul 2. Elaborarea strategiei de lucru
Strategia abordată este strategia întăririi comportamentelor pozitive.
a) Părinţii sunt sfătuiţi să manifeste aprobare numai pentru comportamentele pozitive, dezirabile, iar celor demonstrative să nu le acorde atenţie sau interes. Li s-a recomandat, de asemenea, elaborarea şi impunerea discretă a unui program de activitate organizat, coerent pentru copil, la care părinţii să nu renunţe sub nici un motiv. Totodată, este important ca aceştia să menţină o comunicare pozitivă, fără diferenţe de opinii.
b) La şcoală, învăţătorul şi celelalte cadre didactice care predau la această clasă sunt sfătuite  să ignore comportamentele necorespunzătoare ale copilului, acordând atenţie numai celor dezirabile.
c) Consilierul le-a explicat elevilor clasei I A ca T.A. este un copil special care are nevoie de simpatia şi ajutorul lor pentru a putea să progreseze la învăţătura şi să fie mai disciplinat. Lor le revine o sarcina importanta: aceea de a sprijini pe doamna învățătoare ca să poată sa-l obișnuiască pe acesta să stea la locul lui și să nu le mai strice jocurile sau lucrările făcute de ei. Elevii sunt sfătuiți să-i ignore comportamentul colegului lor, în timpul orelor, și să încerce să-și rezolve sarcinile fără să piardă timpul uitându-se la ce face el.

Măsuri practice și principii de acțiune comune
Verbalizarea importanței pe care o au învățarea, autocontrolul și autoorganizarea;
Utilizarea unui sistem de recompense simbolice și sancțiuni pentru comportamentale dezirabile sau indezirabile; sancțiunile vor fi eficiente, ferme și aplicate proporțional cu problema căreia i se adresează, în niciun caz violente.
Utilizarea unor formule clare de adresare, fiind obligatoriu ca părintele/cadrul didactic să se asigure că atenția copilului este atrasa înainte de a i se transmite elemente importante privind sarcinile de lucru (pentru același  tip de comportament nedorit se va aplica întotdeauna aceeași sancțiune);
Controlul activităților de stabilizare sau întărire a unor comportamente specifice(evitarea contextului care provoacă un comportament indezirabil);
Favorizarea interacțiunilor pozitive(lucrul in echipe,T.A. având sarcini in care poate folosi memoria care la el este foarte dezvoltata,formularea unor sarcini de medie durata);
Vizibilizarea modelelor de rol pozitive (copilul se comporta în școală ca și personajul/ modelul adoptat);
Implicarea copilului în toate activitățile extrașcolare ale clasei, indiferent de faptul ca acest lucru e dificil  și că îl poate pune într-o lumina nefavorabilă. În timpul pauzelor, elevii se vor juca împreuna cu T.A., sub supravegherea cadrelor didactice care vor avea grija să nu apară incidente nedorite.

Pasul 3. Monitorizarea
T.A. și mama sa au urmat un program de consiliere psihologică și educațională pe parcursul clasei I.
Rezultate vizibile au apărut după doua luni de la inițierea planului de mediere. Colegii au început să aibă încredere în capacitatea de memorare a lui T.A., mulți dintre ei dorind sa-l aibă în echipă. Astfel, ei au încercat să se apropie mai mult de el în timpul jocurilor sau activităților extracurriculare. Conflictele au început să diminueze, iar supravegherea adulților nu a mai fost necesară în permanență.
Colegii de la clasele mai mari au sprijinit proiectul, la cererea psihologului școlar, astfel încât, la sfârșitul anului școlar conflictele dintre T.A și colegii de clasa au devenit normale.

Concluzii și propuneri
Integrarea școlara a unui copil cu ADHD presupune efortul conjugat al tuturor factorilor educaționali, prin munca în echipă. Diminuarea conflictelor nu se putea face decât pe fondul utilizării unor principii de acțiune  specifice activității cu acei copii care sunt astfel diagnosticați.
Valorizarea capacităților de care dispune T.A în fata colegilor săi a condus la apariția respectului față de colegul lor și,prin urmare, a interesului pentru a face parte din aceeași echipă. Astfel, au devenit mai toleranți. Aceștia s-au obișnuit cu manifestările  comportamentale ale lui și nu mai sunt distrași de la lecții.
Elevul va urma programul de consiliere în continuare, iar părinții îl vor sprijini prin aplicarea medicației corespunzătoare.

Bibliografie:
Vrășmaş, T., Educaţia integrată şi/sau incluzivă, Editura Aramis, Bucureşti, 2001
Vrășmaş, T., Dănuț, P., Muşu, I., Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinţe educative speciale, Editura Meridiane, Bucureşti, 1996

Prof. înv. primar Sima Camelia-Zoica
Școala Gimnazială “Tudor Vladimirescu” Pitești
(Postat septembrie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top