# Aria curriculară "Om și societate"
RomaniaGreatUnionIdeea de unitate a neamului românesc străbate ca un fir roșu istoria și cultura noastră, dar și existența de zi cu zi, mai ales în această perioadă de criză a valorilor și de disensiuni politice.
Școala, instituție de bază a societății contemporane, are misiunea de a forma caractere de înaltă calitate și ținută morală. Printre valorile perene ce stau ca fundament al predării disciplinelor din aria curriculară Om și societate – cinste, democrație, muncă, solidaritate – se enumeră și cea de unitate națională.

Istoria este prima care-și desfășoară demersul, fie că vorbim despre istorie universală, fie despre cea națională, punctul de plecare fiind istoria strămoșilor noștri geto-daci. Geografia vine să ofere o imagine palpabilă a spațiului istoric românesc. Unitate geografică integră, rotundă și armonioasă. Intuitiv, prezentăm o ,,cetate” având ca centru Transilvania, Carpații – zidurile fortăreței la poalele căreia se află Dunărea și Marea Neagră. Echilibrul armonios poate fi întărit și de analogia: Carpații sunt ,,coloana vertebrală a neamului românesc”.    Pentru a prezenta vatra strămoșească a daco-geților utilizăm noțiunile de geografie prezentând întinderea primului stat dac dar și rolul religiei unice a getodacilor, liderul spiritual Deceneu, având un rol covârșitor în unificarea triburilor. Un alt moment important este etnogeneza românească, problemă fundamentală a istoriei noastre vechi. Iată de ce, abordând această etapă istorică, subliniem, pe lângă vechimea, latinitatea neamului românesc și unitatea și continuitatea sa. Această unitate, solidaritate de neam, a asigurat consistența și rezistența noastră în mileniul întunecat când valurile de migratori barbari s-au perindat peste spațiul carpato-danubiano-pontic. ,,Apa trece, pietrele rămân”- iată motto-ul care stă emblematic deasupra acestor vremuri. Cu argumente istorice și geografice putem demonstra și netemeinicia teoriei imigraționiste. Utilizând atlasul de istorie dar și axa timpului se poate prezenta evoluția în timp și spațiu a poporului român. De asemenea se va evidenția răspândirea creștinismului și faptul că „poporul român s-a născut creștin”.
Pentru etapa autonomiilor locale – formațiunile prestatale și  voievodatele/ principatele românești – surprindem în permanență tendințele de unificare, de evoluție spre entitatea statală unică.
Comparația dintre aceste epoci, cea a statului dac și cea medievală, va oferi elevilor certitudinea continuității neamului pe vechea vatră strămoșească.
Problematizarea va viza factorii favorabili întemeierii statelor medievale românești, paradoxal, aceiași care vor împiedica constituirea unui singur stat unitar, asemeni celor din Apusul Europei. Important este să accentuăm și rolul primelor mitropolii ca instituții de bază ale religiei creștin ortodoxe în fața presiunilor catolicismului dar și cu scopul de a menține unitatea culturală și spirituală a poporului român. În studierea instituțiilor medievale, dincolo de aspectele administrative și militare subliniem și evoluția legilor de la cele nescrise - ,,obiceiul pământului,, sau ,,dreptul românesc,,  - la legile scrise, de inspirație bizantină. ,,Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie,,  reprezintă o piatră de temelie la clădirea preceptelor moral-civice ale românilor. Studiind modul de viață din satele și târgurile medievale vom observa în special solidarități precum: familia, tradițiile, credința, munca, lupta împotriva cotropitorilor străini.
Rezistența românilor în decursul secolelor XIV – XVI dominate de lupta antiotomană, va pleca tot de la ideea de unitate de neam: crearea unui front antiotoman românesc, fapt demonstrat de demersurile politico-militare ale domnitorilor români participanți la cruciadele târzii, în special Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare și, mai ales, Mihai Viteazul. Fapta sa de la 1600,  prima unire politică a celor trei Țări Române, rămâne un simbol peste veacuri și un reper pentru epocile următoare.  Prezentarea hărții de la 1600 îi ajută pe elevi să surprindă cât de temerară a fost această realizare, într-un context internațional foarte agitat și dominat de jocurile de interese ale puterilor vecine.
Cultura românească medievală a fost prezentată, evident, ca un întreg, cu trăsături precum unitatea și originalitatea. Umanismul românesc, reprezentat de marii cronicari este înțeles din prisma pledoariei acestora pentru latinitatea, continuitatea și unitatea tuturor românilor. Avem exemplul strălucit al scrierilor lui Grigore Ureche, Miron Costin sau Dimitrie Cantemir. Atitudinea marilor puteri , în special a imperiilor vecine, a ținut în permanență cont de posibilitatea și justificata tendință de unire a românilor. Perspectiva le-a incomodat proiectele expansioniste, fapt pe care elevii îl pot remarca prin utilizarea metodelor active de predare, precum problematizarea, modelarea și conversația euristică.
Revoluția română de la 1848 reprezintă și ea un moment important, expresie a voinței tuturor celor ,,opt milioane de români”. Aceeași generație pașoptistă, cea care cerea în documentele programatice unirea celor două principate sau, pe Câmpia Libertății de la Blaj, afirma că ,, Noi vrem să ne unim cu Țara! a acționat apoi foarte ferm în vederea realizării idealului unionist.
La 24 ianuarie 1859 marile puteri au fost puse în fața faptului împlinit: dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza – Domnul Unirii. Predarea Unirii Principatelor Moldova și Valahia poate începe, de exemplu de la un motto: ,,Unirea, națiunea a făcut-o!”, după cum afirma Mihail Kogălniceanu, fapt care oglindește voința neamului nostru precum și aplicarea principiului liberal ,,prin noi înșine”. Reformele lui Cuza denotă amplul program de unificare administrativă și de modernizare a tuturor instituțiilor statului, totul fiind continuat cu perseverență de către principele Carol I. Prima Constituție modernă a României (1866) este un moment important atât istoric cât și civic, prin principiile liberale promovate și afirmarea drepturilor și îndatoririlor cetățenești, regăsindu-se atât principiile liberale ale organizării societății românești cât, mai ales, atributele statului român modern.
După prezentarea obținerii independenței de stat și a unirii Dobrogei (1878), corolarul demersului istoric îl constituie Marea Unire din 1918. Elevii pot contribui activ la predarea-învățarea acestei teme, mijloace absolut necesare fiind: harta și izvoarele documentare precum Rezoluția Unirii, decretele regale, legile prin care, în 1919, Parlamentul a ratificat unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România,  tratatele de pace (1919-1920). Pentru a întări importanța realizării României Mari, propunem prezentarea momentului încoronării lui Ferdinand ca rege al României Mari, la 15 octombrie 1922, la Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, eveniment simbolic emoționant pentru tot poporul român.   
De asemenea, putem completa importanța Marii Uniri cu analizarea Constituției din 1923, numită și Constituția Unificării, precizând trăsăturile statului:
Art.1. ,,Regatul României este un Stat  național, unitar  și  indivizibil.”
Art.2. ,,Teritoriul României este nealienabil.” Faptul că această constituție cuprindea și reformele adoptate anterior – electorală și agrară – demonstrează faptul că aceasta consacra regimul democratic, consolida unirea tuturor românilor și integrarea provinciilor revenite la patria-mamă. Pentru a cuprinde și unitatea spirituală a românilor amintim și faptul că Patriarhia de la Constantinopol a acceptat să recunoască, la insistențele guvernului român, Patriarhia Română sub conducerea lui Miron Cristea, Episcopul de Caransebeș.
În concluzie, împletind informațiile istorice cu cele de la geografie, cultură civică și religie putem realiza un tablou mai cuprinzător  al eforturilor poporului român de a-și împlini idealul național al Marii Uniri. Astfel, am putea face gestul de sinceritate, dincolo de festivism și formalitate.

Prof. Aurora Brebuleț
Școala Gimnazială “Marin Preda” Pitești
(Postat septembrie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top