17“Matematica este principalul mijloc de educare a gândirii raţionale, corecte şi inovative a omului”.  - Solomon Marcus
Matematica îl întâmpină pe novice cu o aură de stranietate, aproximativ proporţională cu numărul mare de simboluri pe care le utilizează. Există în simbolismul matematic, ceva supărător, pentru că deşi solicită răbdarea, nu prea pare să promită si plăcere. În matematică e nevoie mai întâi de investiţii, înainte de a obţine un câştig, iar ceea ce se câştigă nu este niciodată la fel de palpabil cu ceea ce s-a investit.

Stimulii senzoriali şi verbali emanaţi prin analiza unor realităţi, lasă în mintea receptorului anumite urme, imprimări sau impresii care constituie informaţia matematică. În sens larg, arată Not (1986- pag. 3) „se cheamă informaţie, orice dată inteligibilă, indiferent de ce natură ar fi ea”.
Comportamentul celui ce este pasionat de lucrul matematic nu este întâmplător o creştere sau o scădere a cantităţii de informaţie generează schimbări semnificative în comportare. Pentru o personalitate abstractă, mesajul matematic este un conţinut informaţional semantic, purtător de semnificaţii, „un set de informaţii structurate după anumite reguli ce formează un tot inteligibil, exploatabil si transmisibil”. (Bureau,1972)
Studiul matematicii este mult confortabilă şi în firea lucrurilor, în dreptul unei personalităţi cu o gândire logică, intuitivă gata să prelucreze un conţinut semantic determinat de reguli si condiţii. Într-un parcurs frecvent al exersării pline de ramificaţii, învăţarea matematicii contribuie nu doar la flexibilizarea minţii şi extinderea orizontului de cunoaştere, dar şi la formarea caracterului şi conturarea unor trăsături cardinale, definitorii cum ar fii independenţa voinţei, perseverenţa, responsabilitatea, fără să excludem formarea gândirii critice sau a rezervei critice. Persoana care studiază matematica şi operează cu reguli, metode matematice, proprietăţi şi condiţii nu poate fi manipulată.
Educaţia matematică amplifică aportul integrităţii intelectuale, obiectivităţii dar şi a capacităţii de muncă a persoanei stimulând efortul prelungit. O schemă grafică, o imagine, o expresie scrisă într-un enunţ sau o expresie verbală, determină transmiterea unui orizont de cunoaştere şi implicit a unui mesaj în intenţia de a provoca „receptorul” determinându-i mesaje în sfera emotivă.
O idee neaşteptată, un rezultat şi un raţionament elegant poate determina trăiri şi sentimente speciale ce se reflectă asupra încrederii şi stimei de sine dar şi asupra elementului estetic, completând latura creativă si artistică a persoanei. Matematicianul francez H. Poincaré arăta că înţelegerea noţiunilor matematice reprezintă un fapt subiectiv: în timp ce unii vor căuta corectitudinea înlănţuirii raţionamentelor şi logica argumentării, alţii vor încerca să înţeleagă modul de combinare, de înlănţuire a raţionamentelor folosite, iar o altă parte va căuta să găsească utilităţile practice ale noţiunilor matematice întâlnite.
Ceea ce, în mod obişnuit numim „cunoştinţe” reprezintă acumulări, adevărate construcţii intelectuale sau chiar creaţii elaborate pe baza procesării de informaţii. Acumulările matematice înseamnă, aşadar a construi reprezentări şi cunoştinţe şi a dezvolta comportamente de cunoaştere în mai multe arii profesionale, plecând de la procesări de informaţii, date şi teme, care sunt precursorii cunoştinţelor (Tofler,1995, p 424).
Cunoştinţele celui ce studiază matematica devin astfel instrumente utilizabile în noi elaborări, pentru a reconstrui sau descoperi conţinuturi noi ale universului de cunoaştere, dacă luăm în discuţie chiar originea greacă a cuvântului „matematica” un derivat de la cuvântul de origine greacă „matema”- roadă, recoltare. O altă explicaţie a provenienţei cuvântului ţine de grecescul „mathein”- a învăţa, a cunoaşte.
Matematica conţine şi o importantă componentă practică, astfel că pentru a se orienta şi a trăi în lumea contemporană fiecare individ trebuie să dispună de un set de cunoştinţe şi capacităţi matematice: deprinderi de calcul, elemente de geometrie practică – măsurarea dimensiunilor, identificarea şi reprezentarea figurilor geometrice, operarea cu funcţii şi grafice, alcătuirea şi rezolvarea proporţiilor, estimarea probabilităţii producerii unui eveniment etc. Delimitarea loturilor de pământ (geometria), determinarea termenilor lucrărilor agricole (în baza observaţiilor astronomice şi a calculelor), pregătirea cantităţii necesare de seminţe şi calculul mărimii recoltei necesita cunoştinţe matematice serioase. Cele două etimologii conduc, de asemenea, la reliefarea celor două funcţii principale ale matematicii: una - generatoare de intelect şi alta - instrumentală.
„Eminescu nu face parte din categoria (...) poeţilor-matematicieni, ci dintr-o alta mult mai largă, în care trebuie să-i includem pe Novalis, pe Paul Valéry, pe Lucian Blaga, pe Camil Petrescu, Nichita Stănescu şi pe mulţi alţii care, scriitori fiind, au trăit cu intensitate nevoia umană de a înţelege lumea, o lume care include ştiinţa ca o parte esenţială a ei. Curiozitatea intelectuală este o parte organică a personalităţii lor. Eminescu s-a comportat în această privinţă cu întreaga modestie a celui care vrea să înveţe. (...) Eminescu nu a avut nici un moment intenţia de a deveni matematician, fizician, chimist sau biolog. El nu a făcut decât să dea curs imensei sale mirări în faţa lumii şi a făcut un efort considerabil de a înţelege măcar o părticică din tainele universului.” - Solomon Marcus.

Bibliografie
# Solomon, Marcus, Educaţia în spectacol, Spandugino, Bucureşti, 2011
# Ioan, Cerghit,Sisteme de instruire alternative si complementare, Editura Polirom, 2008.

Chiriță Maria Cristina
Școala Valea Iașului
(Postat martie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top