08Un rol deosebit de important pentru reuşita în viaţă îl are educaţia. Prin educaţie ca fenomen social, înţelegem transmiterea experienţei de viaţă de la o generaţie la alta, cunoaşterea bunelor maniere şi comportarea în societate conform cu aceste deprinderi.

Educaţia copiilor şi a tinerilor este o misiune delicată la care trebuie să participe cu eforturi susţinute atât şcoala, cât şi familia. Cu alte cuvinte, educaţia se formează într-un mediu mai puţin formal cum este familia, iar apoi se continuă în mediul instituţionalizat cum  este şcoala.
Omul a fost creat pentru a convieţui într-o comunitate, alături de alţi oameni şi în acest scop, el este indis¬cutabil legat şi afectat de relaţiile ce se stabilesc între cei deopotrivă cu el. Societatea în care acesta își desfășoară activitatea îi oferă, sau mai bine zis, trebuie să-i ofere cadrul propice de manifestare a personalităţii cât şi aprecierea muncii pe care o face, bineînţeles, într-un scop benefic. Lumea în care trăim este importantă nu numai în ideea că este spaţiul în care vieţuim, ea trebuie să exprime dorinţa noastră de a progresa şi de a urca pe scara umanităţii. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea efortului şi a gândirii umane sunt adolescenţii de azi, oamenii de mâine.
Adolescentul este copilul-adult ce caută senzaţii şi emoţii puternice. El încearcă să depăşească limitele pe care adulţii le impun, adeseori tocmai din dorinţa de a nu se supune lor, căci ideea e să trăieşti cât mai diferit şi mai presus de ceilalţi. Experienţa proprie este dovada cea mai puternică şi mai convingătoare, care ţine loc de întrebările fără răspuns la care adulții, în general, nu se sinchisesc să caute soluţii. Tânărul adolescent simte însă şi dorinţa de-a se retrage în sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus de voință.  Aceste momente sunt  mai intense decât escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta între diferitele emoţii ce-l încearcă, momente de răscruce în conturarea modului de a gândi şi  de a acţiona. Relaţiile cu cei din jurul său sunt în mare parte rezultate ale educaţiei însuşite în copilărie şi nu depind foarte mult, aşa cum se crede, de calitatea de adolescent. Este drept că tinerii sunt impulsivi şi uşor influenţabili, dar valoarea lor constă în puterea de a diferenţia binele de rău şi de a se corecta atunci când au greşit; acest lucru este posibil doar în contextul unei bune educaţii morale insuflate de familie.
Părinţii se dovedesc de multe ori a fi fără răbdare şi refuză să-i asculte şi ce-i mai important, să-i înţeleagă. Frica de a comunica cu cei cărora le datorează viaţa poate fi în egală măsură atribuită şi tinerilor. La prima confruntare de opinii, legăturile cu familia tind să se răcească şi se distanţează, ca mai târziu să dea frâu liber unor emoţii şi dorinţe faţă de niște oameni mai mult sau mai puţin interesaţi să valorifice frustrarea lor.
Pe fondul unor astfel de probleme, părinţii încetează să mai fie modelele ideale din copilărie. Afectivitatea copiilor lor este acumulată astfel pentru prieteni, care sunt adesea aleşi întâmplător. Relaţiile cu aceştia sunt intense şi profunde. Simpatia şi admiraţia capătă forme şi trăsături asemănătoare cu ale dragostei, sentiment foarte stimulator pentru adolescenţi, căci el presupune dăruire, apropiere şi împărtăşire a dorinţelor, visurilor. Prietenii adevăraţi sunt condiţia necesară „împlinirii” unui adolescent. Scopul lor e să-şi împărtăşească unul altuia experienţele şi să găsească un echilibru permanent în cel în care are încredere şi speranţa că va găsi răspunsul la întrebările ce-l frământă. Ideea e să găseşti completarea lipsurilor pe care le ai şi nicidecum imitare; în acest caz nu se mai poate vorbi despre prietenie, ci despre un sentiment de inferioritate.  
Uneori „edificiul” este mult prea fragil şi se destramă vizibil sub influenţa invidiei şi a trădării sau doar pentru că prietenul respectiv „nu mai prezintă interes”. Însă există şi un alt gen de prieteni a căror influenţă te marchează negativ. Naivitatea, poate chiar dorinţa de-a părea altcineva în ochii celorlalţi, plasează adolescentul într-un anturaj dubios de care este greu să te desprinzi mai târziu. Viciile, cum sunt drogurile sau băutura, huliganismul şi dezordinea, sunt „principii” de bază în astfel de grupuri. Începutul este pus pretextual pe seama curiozităţii. Pasul următor este dependenţa.  
Societatea secolului nostru pune un accent mare pe aceste probleme. Manifestările negative sunt trecătoare, însă au urmări grave. Adolescentul este, fără să fie un copil, în formare, din toate punctele de vedere. Corpul suportă ultimele schimbări de definire, iar caracterul se cristalizează ca urmare a  influenţelor din exterior şi a educaţiei.
Adolescenta, deși este o perioadă tulbure şi plină de frământări, reprezintă vârsta inteligenţei noncon¬formiste, a marii sincerităţi.  Imaginaţia, puterea de creaţie şi perspicacitatea ating forme maxime.  Idealurile de viaţă şi  pregătirea profesională încep să capete contur şi dispar, în mod evident, pasiunile vechi din copilărie, şi de ce nu, chiar interesul pentru şcoală. Problema orientării profesionale se pune diferit în funcţie de capacităţile intelectuale ale tânărului şi de dorinţa profilării pe un anumit domeniu de activitate. Pentru unii tineri, viitorul profesional este un subiect central, clar şi în acest scop, ei acordă un interes deosebit materiilor şcolare corelate cu viitoarea profesie. Un alt gen de tineri adolescenţi nu au fixată o profesie anume sau sunt influenţaţi de părinţi şi apropiaţi. Pentru ceilalţi, viitorul nu este proiectat în niciun fel.
Odată cu perioada adolescenţei se termină şi prima mare etapă a vieţii omului, etapă de creştere şi de formare a personalităţii şi conduitei. O etapă de mare sensibilitate morală, o perioadă de romantism şi spontaneitate, de poezie. Frământări, iluzii, nelinişti… adolescenţi…

Bibliografie
1. Antonescu, G.G., Educație şi cultură, 1972, Ediție îngrijită, studio introductiv, note şi comentarii de conf. Univ. Dr. Ion Gh. Stanciu, Ed. Didactică şi Pedagogică, București.
2. Cucos Constantin, Pedagogie, 2004, Ediția a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iași

Prof. Epure Amalia
Şcoala Gimnazială „Al. Davila" Piteşti           
(Postat martie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top