castelul fermecat„Jocul este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i acestei activităţi alimentaţia necesară şi transformând realul în funcţie de multiple trebuinţe ale eului. Iată de ce, toate metodele active de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material ajutător pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenţei copilului” – J. Piaget.

Rolul și locul jocului în sistemul mijloacelor educative a fost și este recunoscut de marea majoritate a pedagogilor lumii. Formele de manifestare ale jocului  și funcțiile sale diferă de la o perioadă de vârstă la alta. Dacă în perioada copilăriei jocul îndeplinește mai mult funcții cognitive sau formativ-educative, mai târziu funcțiile sale devin de recreere și reconfortare fizică și psihică.
Practica dovedește că atât cronologic cât și educativ, legea dezvoltării copilului urmează calea de la joc la învățătură și muncă, ponderea având-o una sau alta din activități, în funcție de specificul și particularitățile diverselor perioade ale vârstei umane. Trecerea de la o perioadă de dominație a unei activități la alta se realizează în mod treptat într-o perioadă destul de îndelungată de timp, și care nu presupune excluderea uneia și înlocuirea bruscă prin alta, ci, dimpotrivă, coexistă cele două forme de activitate printr-o îmbinare care înlesnește saltul de la o etapă la alta fără praguri, fără obstacole.
Jocul didactic reprezintă forma de trecere de la joc la învățătură și este o activitate care se deosebește prin structura specifica de celelalte activități cu conținut asemănător. Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire și educare a preșcolarilor deoarece rezolvă într-o formă cu totul adecvată vârstei sarcini instructive complexe. Eficiența jocului didactic în raport cu celelalte mijloace practicate în grădiniță este cu atât mai mare cu cât se realizează o concordanță perfectă între procesul de cunoaștere a mediului înconjurător, procesul de învățare și acțiunea de joc, atât de atractive pentru preșcolari. În felul acesta procesul asimilării și adâncirii cunoștințelor este adaptat la cerințele și specificul vârstei preșcolare.
Prin introducerea și folosirea jocului didactic ca mijloc de bază în cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii se realizează una din cele mai importante cerințe ale educației preșcolare, aceea de a-i învăța pe copii foarte multe lucruri, însă nu prin metode școlare, ci sub formă de joc. Jocul didactic reprezintă forma de activitate care îmbină în mod armonios sarcinile instructive cu latura distractivă. El realizează în practică dezideratul învățării prin joc, prin organizarea unor activități special create de adulți în acest scop. Structura lui este specifică, reușind să îmbine într-o fină țesătură sarcina didactică, regulile și elementele de joc. Fiind un joc a cărui acțiune este construită în scopuri didactice, se ține seama de linia generală a evoluției copiilor în joc și se complică cerințele, complexitatea problemelor didactice, regulile. Cu cât copiii sunt mai dezvoltați, elementele de joc se estompează și apar din ce în ce mai conturate problemele didactice la a căror rezolvare copiii sunt antrenați din timp. Treptat jocul didactic trece de la rezolvarea pe planul acțiunilor concrete la acela al acțiunilor mintale. Concludente sunt jocurile în care copiii trebuie să răspundă prompt și corect, să ghicească repede un cuvânt după unele indicii abstracte, să compună o ghicitoare, să găsească cuvântul care lipsește într-un context etc.
Între mijloacele instructiv-educative, jocul didactic ocupă locul cel mai important prin influența pe care o exercită asupra celor mai profunde laturi ale personalității copilului, prin rolul său în formarea unei gândiri corecte. Prin conținutul său rezolvă o mare parte din problemele educației intelectuale având o contribuție largă în precizarea, consolidarea, adâncirea, sistematizarea și verificarea cunoștințelor. De pildă, prin jocul didactic „Găsește aceeași culoare” se precizează și se specifică denumirea culorilor învățate anterior, prin jocul „Cu ce construim” se fixează denumirile diferitelor unelte și materiale folosite în construcții, prin jocul „Cine are aceeași figură” se actualizează reprezentările de formă: cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi.
Comparat cu celelalte jocuri cu subiect și reguli stabilite de educatoare, jocul didactic se deosebește prin conținutul pe care-l dezvăluie și prin faptul că accentul cade pe rezolvarea sarcinilor intelectuale, respectiv pe cunoașterea mediului înconjurător, dezvoltarea vorbirii sau formarea reprezentărilor matematice.
Jocul didactic are o largă contribuție, mai cu seamă în stimularea și dezvoltarea tuturor proceselor psihice. Cea mai mare parte a jocurilor didactice cuprind importante exerciții senzoriale și de memorare, contribuind la dezvoltarea sensibilității auditive și a auzului fonematic, cum ar fi:”Spune cum face” sau „Cine face așa”. Jocul „Ce a găsit ursulețul” contribuie la dezvoltarea sensibilității vizuale și tactile. În jocul „Ghicește ce ai gustat” accentul cade pe perfecționarea sensibilității gustative și olfactive.
Un deosebit aport îl au jocurile didactice în educarea calităților memoriei. De exemplu jocurile „Ce s-a schimbat” sau „Ghicește ce lipsește”, solicită copiii să rețină felul obiectelor și așezarea lor, ceea ce implicit, duce la dezvoltarea memoriei voluntare.
Spiritul creator, imaginația sunt stimulate intens prin jocurile care pun în fața copiilor sarcina de a compune o ghicitoare, de a crea o poveste. De pildă jocurile „Ghicește cine este”, „Telefonul”, „Ghicește la ce m-am gândit” etc.
Jocurile didactice solicită în mare măsură activitatea gândirii, ele reclamând întotdeauna rezolvarea unor probleme în mod individual. Astfel, în cadrul unor jocuri, copiii trebuie să deosebească obiectele mari de cele mici („Este mic este mare”), pe cele lungi de cele scurte (Panglicuțele”), să compare obiectele în funcție de formă, de culoare („Caută-ți căsuța”, „Caută greșeala”). Altele pun pe copil în situația de a efectua clasificări ale obiectelor după diferite criterii concrete („Ce se potrivește”), clasificări ale unor animale după mediul și locul unde trăiesc („Spune unde trăiește”). În aceste cazuri copiii sunt deprinși să efectueze generalizări și abstractizări. Sunt jocuri didactice care presupun judecăți și raționamente simple din partea participanților. Astfel, în jocul „Postașul”, copilul trebuie să deducă după unealta desenată pe jeton ce meseriaș a trimis scrisoarea.

În strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii, jocul didactic contribuie la dezvoltarea limbajului și a comunicării. În acest sens, în afară de jocurile didactice prin care se fixează, se precizează și se activizează vocabularul copiilor, se planifică și jocuri speciale, care ajută la îmbunătățirea pronunțării unor consoane mai greu de rostit, ca de exemplu jocul „Spune cum face”, pentru pronunția corectă a consoanelor c, m, s, t., cât și a unor grupuri de consoane.
Alte jocuri didactice rezolvă probleme mai complexe, și anume formarea unor reprezentări generale și noțiuni, cum ar fi: animale domestice, animale sălbatice, mobilier, îmbrăcăminte, etc. De asemenea, contribuția unor jocuri didactice constă în obișnuirea copiilor cu folosirea diferitelor construcții gramaticale, cu formarea pluralului substantivelor („Eu zic una, tu zici multe”), cu acordul corect între subiect și predicat („Răspunde repede și bine”). Alte jocuri didactice solicită perceperea corectă a sunetelor, descifrarea compoziției sonore sau semnalarea prezenței sau absenței unui anumit sunet într-un cuvânt. Asemenea sarcini pot fi realizate prin jocurile „Trenul și vântul”, „Spune cum face”, „Am spus bine, n-am spus bine”, „Cu ce sunet începe cuvântul”.
Efortul intens intelectual al copiilor este posibil în cadrul jocului didactic numai cu condiția de a menține trează atenția lor. Jocurile orale cer copilului discernământ în alegerea cuvintelor, în înlocuirea unui cuvânt prin altul cu înțeles opus. Ele dezvoltă promptitudinea reacțiilor verbale, contribuie la precizarea vocabularului, la activizarea vorbirii corecte din punct de vedere gramatical.
Jocul didactic contribuie fie direct, fie indirect și la educarea emoțiilor, a sentimentelor morale, a trăsăturilor pozitive de voință și caracter. Multe jocuri stimulează cinstea, răbdarea, spiritul critic și autocritic, stăpânirea de sine. De asemenea, au un rol valoros în închegarea colectivului și în formarea disciplinei conștiente. În joc, copilul este obligat să respecte inițiativa colegilor, să le aprecieze munca și să le recunoască meritele, să respecte regulile jocului și să reacționeze în conformitate cu ele, să-și autoregleze propria activitate.
Trebuie să subliniem și influența pe care o au jocurile didactice la educarea estetică a copiilor. Mânuind diferite materiale artistic realizate, făcând aprecieri asupra lor, copiii învață să aprecieze frumosul, își dezvoltă simțul estetic.
Jocul didactic este activitatea cea mai firească, care corespunde cerințelor de dezvoltare a copiilor, tendinței lor de a fi în contact cu adulții și cu alți copii, de a percepe activ, de a înțelege și a oglindi lumea înconjurătoare, de a-și exprima gândurile. Acțiunea jocului didactic asupra comportamentului copiilor, asupra disciplinei, asupra caracterului și voinței este permanentă, directă și de o intensitate mare, ceea ce-i mărește considerabil valoarea instructivă și educativă.     

Bibliografie
# "Jocuri pentru copii de la o zi la șase ani"- Anne Bacus, Ed. Teora
# "Între părinte și copil" - Dr. Haim, G. Ginott, Ed. Humanitas
# "Didactica preșcolară" - Elinor Schulman Kolumbus, Ed. Integral, București, 1998
# "Copilul și jocul" - Revista de pedagogie
# "Revista învățământul preșcolar" Nr.1-2/1992

Profesor înv. preșcolar Pisculungeanu Mariana
G.P.P. Castelul Fermecat Pitești
(Postat martie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top