17Învăţarea normelor de ortografie reprezintă o sarcină de seamă a şcolii. Procesul de familiarizare a elevilor cu normele de ortografie este un proces complex, de lungă durată. Particularitatea învăţării ortografiei în ciclul primar este determinată de faptul că acest proces are loc în condiţiile în care nu se poate apela, decât parţial, la teoria lingvistică, la gramatică. Normele de ortografie nu pot fi însă evitate chiar în clasa I, încă de la primele activităţi de scriere, cu toate că la această vârstă elevii nu învaţă gramatica pe care se sprijină normele respective de scriere.

În această etapă, interesul elevilor pentru cunoaşterea ortografiei este scăzută, iar capacitatea lor de gândire nu permite fundamentarea regulilor de ortografiere şi punctuaţie pe baze lingvistice. Cu toate acestea, nu se poate amână pentru clasele următoare comunicarea unor cunoştinţe elementare de ortografie. Acest lucru este uşurat, pe de o parte, de faptul că unele reguli nu au neapărat nevoie de un suport lingvistic, iar pe de altă parte, trebuie avut în vedere că, în această etapă, ortografia se învaţă nu numai raţional, ci şi mecanic şi intuitiv.
Există şi situaţii în care ortografia se poate însuşi fără cunoaşterea regulilor, mecanic, o dată cu folosirea practică a regulilor respective. În felul acesta, elevii află despre corespondenţa dintre pronunţie şi scriere, cu excepţiile cunoscute, care, pe cale intuitivă, prin repetarea lor, intră în practica obişnuită a elevilor.
Prin contactul continuu cu cuvântul scris, prin lărgirea treptată a experienţei de cunoaştere şi prin folosirea corectă a scrisului, elevii ajung să-şi însuşească reguli de scriere corectă, fără a le explica pe bază de argumente lingvistice. Treptat, ei se familiarizează pe cale intuitivă cu unele norme de scriere. Punctul de plecare în formarea înţelegerii intuitive este comunicarea simplă, directă a regulii în care indicaţia pozitivă, uneori şi cea negativă, se referă numai la cazul întâlnit: se scrie se ceartă, cu ea nu cu ia. Toate acestea se stabilesc fără argumentări, doar cu imperativul Aşa trebuie!.
Alteori, regula descrie empiric fenomenul de limbă, cum se petrec lucrurile în cazul folosirii cratimei. Explicaţia primară este empirică: se pune cratimă între cuvintele rostite împreună. Explicaţia poate porni de la prezentarea unui model în care unităţile respective de limbă şi înţelesul lor sintactic sunt mai uşor de sesizat de către şcolari. Iată un asemenea exemplu pentru cazul l-a citit: Andrei citeşte ziarul;/ El citeşte ziarul;/ Andrei (el) îl citeşte;/ Andrei (el) a citit ziarul;/ Andrei (el) citeşte ziarul;/ Andrei (el) l-a citit.
Aceste situaţii de folosire a cratimei cer soluţii corespunzătoare. Iată, de exemplu, cum pot fi explicate situaţii de felul ducându-se. Prin jocuri de substituţie se poate trezi conştiinţa existenţei a două cuvinte: ducându-se spunem despre el; despre mine am zice…? (ducându-mă); despre tine…? (ducându-te) etc. Dacă ar fi vorba de altă lucrare: a se juca, tot despre el cum am spune… (jucându-se); despre tine…? (jucându-te); despre noi…? (jucându-ne) etc. După acestea se poate adăuga că nu putem spune mă ducând, te ducând etc., ci numai ducându-mă şi că mă, aşezat după ducând, se leagă cu liniuţă de acesta.
Începând cu clasa a III-a, problemele ortografice se abordează sistematic, legate de părţile de vorbire. Fiecare lecţie urmăreşte scrierea corectă a părţii de vorbire respective. Învăţătorul îşi va face un inventar al problemelor legate de fiecare parte de vorbire şi va exersa scrierea corectă, utilizând toate tipurile de exerciţii gramaticale.
După cum s-a arătat, multe probleme ortografice ridică predicatul. Chiar dacă în clasa a IV-a nu se studiază diatezele, formele neaccentuate ale pronumelor personale şi reflexive, elevii întâlnesc aceste forme, în ortografierea cărora se foloseşte cratima.
Astfel, se vor face exerciţii pentru scrierea corectă a:
# modului perfect compus, diateza reflexivă (m-am  gândit, te-ai mirat, s-a trezit);
# modului condiţional-optativ, diateza reflexivă (m-aş duce, te-ai duce);
verbelor pronunţate împreună cu personal la cazurile acuzativ şi dativ, forme neaccentuate (mi-a spus, ţi-ar aminti, ne-ar auzi, te-ar vedea etc.);
formelor verbale pronunţate împreună cu alte părţi de vorbire (c-ai plecat, de-ai şti, c-am văzut);
# formelor verbale inverse, cu şi fără alte părţi de vorbire (plecat-am, văzut-ai, datu-i-ai, făcutu-i-aţi, da-ţi-l-aş, duce-m-aş);
# scrierea corectă a persoanei a II-a singular a verbelor de conjugarea a IV-a (ştii, vii ţii), a verbelor a întârzia, a crea, a continua, la diferite persoane;
# scrierea formelor de gerunziu, diateza reflexivă (gândindu-mă, ducându-te, mirându-se), sau a gerunziilor însoţite de pronume personale, forme neaccentuate de acuzativ şi dativ (văzându-mă, ducându-l, aşteptând-o etc.)  
În clasa a IV-a, într-o lecţie specială, se discută despre pronunţarea şi scrierea corectă a verbelor a fi şi a lua. Problemele de ortografie privitoare la aceste două verbe s-au rezolvat pe cale operaţional-practică. Formarea deprinderilor de scriere corectă s-a sprijinit pe dezvoltarea auzului fonematic, pe analiza fonetică şi grafică a cuvintelor şi s-au consolidat prin exerciţii de copiere şi dictare.
Prin exerciţiu, elevii s-au deprins cu faptul că verbele este, eşti, eram se scriu cu e la început, deşi în pronunţare se aude şi vocala i şi cu deosebirea verbelor iei şi ia de pronumele personale ei şi ea. În clasa a IV-a elevii descoperă pe cale practic-operaţională că există mai multe posibilităţi de exprimare a unei acţiuni trecute şi că una din formele acestui timp şi forma de viitor a verbelor sunt alcătuite din două cuvinte (am lucrat, voi lucra), care, în analiză, se iau împreună, ca un cuvânt compus. De asemenea, atunci când se inversează ordinea părţilor care constituie aceste forme, între ele se pune cratimă: auzit-aţi, avut-a, fremăta-va, vedea-vom etc.
Având cunoştinţe suficiente şi temeinice despre verb şi pronume, elevii din clasa a IV-a pot justifica folosirea cratimei dintre verb şi formele neaccentuate ale pronumelui personal (ex.: am văzut-o, l-a întrebat, ţi-a spus etc.); în felul acesta, se reduc greşelile de scriere.
Ortografia se învaţă nu doar în ore consacrate acestui scop, ci în toate împrejurările în care elevii sunt puşi în situaţia de a se exprima în scris. Mai mult chiar, momentele ortografice trebuie să fie introduse şi la lecţiile de citire, precum şi în alte împrejurări în care, cu prilejul efectuării citirii se întâlnesc cazuri deosebite de ortografie.

Prof. înv. primar: Diana Andrei
Școala Gimnazială „Gheorghe I. I. C. Brătianu” Rătești
(Postat februarie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top