04Didacticienii abordează metodologia instruirii ca pe o problemă centrală şi insistă asupra prezentării caracteristicilor esenţiale ale acesteia din perspectiva situaţională  decizională şi funcţională. Aceasta deoarece majoritatea profesorilor întâmpină dificultăţi în alegerea, utilizarea şi combinarea metodelor în diverse situaţii didactice. De asemenea, profesorii sunt destul de des puşi în dificultate în momentul alegerii celor mai adecvate metode pentru atingerea diferitelor categorii de obiective, pentru adaptarea acestora la etapele învăţării, la rezolvarea sarcinilor instruirii, pentru raportarea predării – învăţării la posibilităţile reale ale elevilor etc.

Atenţia acordată metodelor şi procedeelor didactice facilitează cunoaşterea, integrarea teoriei cu practica, accesibilizarea cunoştinţelor, participarea activă a şcolarului la actul învăţării. Ele constituie elementul esenţial al strategiei didactice, deoarece reprezintă latura executorie a acesteia (atingerea finalităţilor).
Pentru profesor, metoda didactică este un plan de acţiune conceput pentru transmiterea cunoştinţelor şi formarea competenţelor specifice. Alegerea metodei de instruire se face în funcţie de două categorii de factori:
a. obiectivi (natura finalităţilor; logica internă a ştiinţei; mecanismele învăţării ş.a.m.d.)
b. subiectivi (contextul uman şi didactic în care se aplică metoda; personalitatea profesorului; psihologia elevului, a clasei, stilurile de învăţare ale elevilor).
Procesul educativ este unul foarte complex având importanţă în modelarea personalităţii umane, pentru ceea ce filosoful Constantin Noica numea: devenirea întru fiinţă  a omului.
Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă covârşitoare pentru că limba română este limba oficială a statului naţional român, este expresia cea mai cuprinzătoare a poporului român. Limba română contribuie la cultivarea disponibilităţii de a colabora cu semenii, de a întreţine relaţii interumane eficiente pe diverse planuri de activitate.
Noi, profesorii de limba şi literatura română, urmărim să formăm elevilor un univers activ şi atitudinal coerent. Prioritatea absolută trebuie acordată metodelor activ-participative, în mod deosebit exerciţiilor de tip analitic (de recunoaştere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferenţiere ) şi de tip sintetic (de modificare, de exemplificare, de construcţie şi de completare).
Trebuie evitat formalismul, altfel spus, studierea limbii nu trebuie să concentreze pe fapte izolate, ci pe baza faptelor vii, de vorbire autentică.
Procesul didactic al studierii limbii trebuie să fie la curent cu dinamismul cercetărilor psihopedagogice şi didactice.
În ceea ce priveşte literatura, finalitatea principală a procesului de receptare a literaturii în şcoală rămâne aceea de a forma din elevi cititori de literatură, oameni cu deprinderea de a citi zilnic ceva interesant, capabili de a adopta o poziţie critică personală faţă de lecturile lor.
Există şi se manifestă chiar şi în lumea contemporană un refuz surd, dar şi declarat deseori, pe care elevii îl opun şcolii în general, şi care poate fi numit a opune rezistenţă la educaţie. Problema de substrat este probabil căutarea răspunsurilor la întrebările: ”la ce bun studiul unui corpus de ştiinţe şi arte după nişte reguli pe care unii nu le cunosc,  iar alţii nu le acceptă?” şi ”la ce bun studiul teoretic dacă practica vieţii  cere alte cunoştinţe mai puţin academice?”. Această problemă este centrul de interes al dezbaterilor pedagogice contemporane între specialişti, părinţi şi elevi, toţi deopotrivă implicaţi. Aceste cvasiconflicte între realitatea vieţii sociale şi pregătirea pe care o oferă şcoala stau la baza reformelor în învăţământ, mai exact sunt părţi ale unui ansamblu de mici schimbări fundamentale în individualitatea lor şi care însumate, în cele din urmă, se transformă într-o reformă.
Fără educaţie iniţială şi continuă, individul lumii contemporane se va afla într-o poziţie de nonsens dată de stadiul empiric al cunoaşterii , iar observarea directă a lumii fără a fi însoţită de raţionamente , judecăţi şi abstracţii superioare, nu îi va oferi premizele unei evoluţii spirituale satisfăcătoare, în armonie cu sine, cu semenii şi cu universul.

Profesor, Văduva  Daniel  
Liceul Tehnologic „Astra” Pitești
(Postat februarie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top