12Sunt supărată pe toţi cei care nu văd importanţa muncii bibliotecarilor. Pentru mulţi, bibliotecarul dă şi primeşte cărţi sau, mai nou, stă în faţa calculatorului (pentru unii lunea e liberă – ori lucrează duminică – nu au cerut bani pentru asta, au considerat că oamenii sunt mai liberi duminica şi pot frecventa biblioteca.

Dar mai ştiți ce înseamnă să ai o gestiune de peste aproximativ 10.000 lei pe care un bibliotecar o distribuie la zeci de mii de cititori/an? Ştiţi cum aleargă după unii pentru a recupera documentele de bibliotecă pe care „uită” să le înapoieze? Ştiţi, ce înseamnă acces liber la raft? Ştiţi că sunt unii utilizatori care „iubesc” atât de mult cărţile încât mai pleacă cu ele dosite pe fie unde? Mai ştiţi cât munceşte un bibliotecar on-line? Distribuind şi promovând surse şi teme importante, informând utilizatorii despre toate? Dar Centrele de cultură create în biblioteci, unde bibliotecarul e şi organizator, regizor, scenarist, jurnalist, blogger, redactor la texte, operator, hamal, designer, promotor, distribuitor etc?
Toate întrunesc meseria de Bibliotecar! Şi… politicienii se luptă pentru funcţiile lor, îşi măresc pensiile personale de zeci de ori mai mari ca leafa bibliotecarului… Dar şi ei au fost cândva ajutaţi de bibliotecar să ajungă profesionişti, mai ţin ei minte acest lucru?
Vreau să scriu câte ceva despre profesionalismul bibliotecarilor. Totul începe de la constrângeri. Există cineva ideal? Nu există. Că dacă ai alege din cei mai ideali sau buni specialişti, în mod sigur ar ieşi ceva prost. Important e să găseşti în materialul uman care te înconjoară şi ce e accesibil, varianta cea mai propice, iar ce contează e personalitatea!
Este doar un aspect. Nimeni nu e rigid şi atât… Există un ansamblu de calităţi care trebuie să se apropie cât mai mult de ceea ce se propune în esenţă. Şi atunci, se compară, desigur. Nu mai vorbim de genuri. Totuşi, fie că e modern sau nu, acestea există.
Există bibliotecari de caracter. Există bibliotecari care sunt juni primi, există subrete, chiar dacă nu li se mai spune pe nume. Există unii bibliotecari care au posibilitatea de a fi pe linia întâi, alţii – mai inferiori. Oarecum, mereu persistă o legătură strânsă sau șubredă… Toate acestea nu trebuie să atingă nivelul înalt al calităţii profesionale. Cu oameni talentaţi care gândesc biblioteca într-un mod cărturar poţi comunica indiferent de limbă. Cu alţii, care ţi se pare că nu aparţin, dar care sunt prezenţi, pentru că instituţiile sunt mari şi uşile sunt deschise, nu ai cum să comunici. În mod superficial, pentru că nu se poate face diferenţa între o experienţă adevărată sau unul care riscă atunci când se apropie şi desface o temă cu un anume interes, e că, dacă îţi asumi responsabilitatea, în mod profesional, lucrul acesta trebuie să fie resimţit în bibliotecă. Rolul bibliotecarului este de a apropia oamenii, de a-i educa prin promovarea valorilor culturale  prin cărți, fie prin activităţi tradiţionale etc…
Dacă ar fi să dezvoltăm acest subiect, cred că din cauza conceptualizării, importanţa bibliotecarului este chiar foarte mică! Oameni buni! Ştiţi cât stă bibliotecarul în faţa calculatorului pentru a introduce în programul de bibliotecă cărţile? Ştiţi cât citeşte dintr-o carte pentru ai stabili cota de raft? Știţi câţi bibliotecari au făcut diverse boli profesionale datorită ciupercilor şi prafului de pe cărţi? Ştiţi câţi bibliotecari pleacă din bibliotecă pentru salarii mai bine plătite în alte locuri de muncă peste hotare, dar şi din viaţă, din cauza bolilor incurabile?
Se impune de la sine, un bibliotecar trebuie să fie un partener important pentru toată lumea şi o sursă de informare pentru fiecare, să susţină o direcţie, dar cu o anume sensibilitate pentru ceea ce poate stimula fantezia individului. El, bibliotecarul, trebuie, bineînţeles, să aibă si abilitatea de a lucra pe text: să taie, să improvizeze, să facă legături, să completeze, dacă e nevoie. La Shakespeare toată lumea taie cu foarfecele în dreapta, în stânga. Acolo e, într-adevăr, foarte important să existe şi un alt tip de reflecţie decât doar cel practic…
Bibliotecarul cu personalitate foarte puternică trebuie protejat şi lăsat să vină la cuvânt cu limbajul lui. Dar ce înseamnă, de fapt, bibliotecar slab? Nu există slabi, profesia de bibliotecar începe de la un anumit standard: eu, de exemplu, citesc, dar asta nu înseamnă că sunt scriitor…Toată lumea ştie să scrie, dar nu toată lumea e scriitor; misterul e altul, nu aşa cum îl înţelegem profesionist. Ce ar trebui să facă un bibliotecar pentru a evolua, pentru a nu se plafona? Să continue să lucreze. De ce are nevoie, în mod special? De inițiativă! Un bibliotecar nu are voie să renunţe, el trebuie să continue să dezvolte ceva ce a început. Mai are nevoie de perseverenţă. Atitudinea trebuie să fie deschisă. Cel mai important e, bineînţeles, omul viu, felul în care reacţionează în anumite momente şi dacă se stabileşte un flux de dialog subliminal. O vibraţie comună, proprie limbajului profesional te poate învăţa mult mai multe decât nişte vorbe goale.
Ce lipseşte oricui: dacă uneşti doi profesionişti, unul foarte tânăr şi unul foarte bătrân şi îi pui pe treabă, amândoi sunt în acelaşi punct. Dacă cel bătrân se bazează numai pe experienţă, e pierdut, iar dacă cel tânăr se bazează doar pe intuiţie, e şi el pierdut. Trebuie să fii conştient că începi de la zero, e mai sănătos aşa. Sigur că ai anumite avantaje dacă ai mai lucrat, dar… în prezent, nu te poţi baza doar pe ele. Nu există rezultate imediate specifice, diferenţiate. Importantă e Conştientizarea. Atitudinea, perseverenţa, dorinţele… Toate greşelile trebuie integrate şi poate că ele se dovedesc a fi până la urmă Calităţi.
Dacă ceva ce pare o greşeală se transformă într-o calitate, atunci procesul e just.
Calitatea şi nivelul pregătirii determină dezvoltarea lucrurilor. Conceptele sunt bune doar dacă le poţi înlătura la un moment dat. E bine să porneşti cu un concept, dar nu e necesar să-l duci până la capăt. Einstein nu a zis „azi nu am timp, lasă că fac mâine teoria relativităţii”. S-a întâmplat: el era foarte concentrat, bine pregătit pentru alt lucru şi uite ce a apărut… nu a fost un simplu accident, ci a fost bine pregătit. Doar că nu poţi şti din start ce te aşteaptă. Nu ajungi întotdeauna unde premeditezi să ajungi. Există tentaţii ale meseriei care sunt justificate, este curiozitatea de a încerca cât mai multe în sistemul bibliotecar. Ca apoi să nu rămânem, într-un fel, cu regretul de a nu fi avut un ansamblu al nostru… Vivat, Bibliotecari!

Bibl. Monica Morăreasa
Școala Gimnazială ,,Alexandru Davila” Pitești
(Postat ianuarie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top