11Educaţia ecologică bine realizată în grădiniţă şi apoi în şcoală răspunde la una din prevederile fundamentale ale Drepturilor Omului şi anume: „Dreptul la sănătate, dreptul la viaţă!”.

Pornind de la această premisă, încă de la vârstă fragedă, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind ajutaţi să descifreze şi să-şi însuşească bazele ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii naturii. Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind natura, se ocrotesc pe ei înşişi.
Programa învăţământului preşcolar la categoria activităţilor opţionale include şi educaţia ecologică. Aceasta presupune că, în pofida importanţei sale, programa de educaţie ecologică se aplică în funcţie de diverşi factori : resursa umană competentă şi cu disponibilitate pentru acest tip de activităţi, materialele didactice necesare, factori materiali, sociali. Poate unii îşi pun întrebarea : „De ce este obligatoriu ca educaţia ecologică să înceapă de timpuriu, încă de la vârsta preşcolară?”. Pentru că aceasta este vârsta la care începe formarea viitorului cetăţean al planetei, din toate punctele de vedere. Pe de altă parte, este evident că nu trebuie să uităm de valoarea, pentru formarea viitorului individ uman, acelor „7 ani de acasă”, prin care unui copil i se transmit normele elementare de comportament, care constituie fundamentul acţiunilor unui cetăţean preocupat de mediul în care trăieşte.
Aşadar, grădiniţei îi revine rolul important în educarea copiilor pentru păstrarea echilibrului ecologic. Considerăm că este de salutat faptul că încă de la grădiniţă copiii sunt familiarizaţi cu noţiunile de ecologie, sunt încurajaţi să ia parte la experimente în aer liber cum ar fi : grădinărit, excursii în natură sau acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate. Este bine să extindem aceste experienţe care pot fi organizate mai aproape sau mai departe de grădiniţă şi pot avea atât caracter educaţional, cât şi recreativ.
La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul formării deprinderilor şi al trăirilor afective. De aceea, cunoaşterea mediului şi a problemelor sale, la această vârstă trebuie să îmbrace aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale. Ori de câte ori este posibil trebuie să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de a manifesta atitudini.
Copiii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de care se simt bine. Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela, că dacă ei nu pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie făcut. Unele atitudini pozitive faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.
 Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei copiii vor înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile viitoare.
În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate la grupă, am adus în atenţia copiilor probleme legate de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă pericolele ce ameninţă planeta. Am avut în vedere realizarea unor obiective majore :
# dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător;
# trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice;
dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător urmările posibile ale faptei lor;
# înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea acestora ar avea urmări negative pentru om;
# formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura;
formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele lor în natură;
# dezvoltarea unor abilităţi de predicţie (ce s-ar întâmpla dacă...?);
# dezvoltarea capacităţii de investigare a mediului înconjurător în vederea formării conştiinţei ecologice a copiilor, a capacităţii de transfer, de valorificare şi aplicare a experienţei asimilate.
Pentru a conştientiza mai bine necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele mai variate forme ale sale, am organizat o serie de acţiuni cu copiii:
# Observări spontane, observări pe termen lung;
# Plimbări, excursii, vizite în colaborare cu centru pentru protecţia mediului;
# Lecturarea unor texte inspirate de fauna şi flora noastră;
# Expuneri de diapozitive;
# Vizionarea unor emisiuni TV pe teme de educaţie ecologică;
# Formarea de cercuri ecologice: „Eco-piticii”, „Să iubim pământul şi natura”, „Ocrotim viaţa”.
Formarea comportamentului ecologic la preşcolari în cadrul activităţilor pe care le-am desfăşurat l-am realizat folosind diferite mijloace prevăzute de programă:
# Lectură după imagini, convorbiri, lectura educatoarei;
# Jocuri didactice, povestiri, scenete;
# Proiect de diafilme;
# Parada costumelor ecologice.
În acest context exemplific prin observările dirijate cu tema „Crizantema şi tufănica”, „Ghiocelul şi vioreaua”, „Roşia şi ardeiul”. Copiii au văzut şi au înţeles că plantele (flori, legume) au nevoie de aer, apă, căldură şi lumină pentru a se menţine în viaţă. Ca experiment la această temă am ţinut o plantă (crizantema) la întuneric. Ea a devenit palidă, gălbuie, frunza ofilindu-se. Le-am explicat copiilor că acest fenomen de ofilire a plantei apare numai când planta este crescută în întuneric în condiţii necorespunzătoare dezvoltării vieţii.
Pentru veridicitatea experimentului am readus planta în condiţii de lumină şi căldură şi copiii au observat că încet, încet planta îşi revine la culoarea normală. În acest fel, am demonstrat copiilor că plantele au nevoie şi de lumină, căldură, pentru a se dezvolta, pentru a creşte.
În cadrul activităţii de observare „Roşia şi ardeiul”, am desfăşurat un joc distractiv în care copiii au recunoscut numai prin pipăire şi gust legumele observate anterior, specificând modul în care se pregătesc aceste legume pentru consum (spălare, cojire, tăiere).
În cadrul lecturii după imagini „Cum ocrotim natura?”, am citit imaginea sub aspectele de bază pozitive şi negative concluzionând că fără grija faţă de natură, prin îndemnuri :
Ocrotiţi natura!
Salvaţi pădurea!
Nu lăsaţi resturi menajere!
Nu aprindeţi focul în pădure!
Copiii devin sensibili la frumuseţile naturii, grijulii cu ea şi simt că trebuie să o aibă permanent alături. Pentru evaluare am folosit o fişă în care preşcolarii trebuie să coloreze aspecte ecologice pozitive (plantare de puieţi, udarea arborilor, adunatul gunoaielor) şi să taie cu o linie aspectele ecologice negative (ruperea copacilor, aruncarea gunoaielor pe jos în parcuri şi păduri). În completarea evaluării activităţii, copiii au spus ce activităţi ecologice au desfăşurat în vacanţă alături de părinţi şi care au fost aspectele pozitive şi negative ale acestora.
Prin aceasta am urmărit conştientizarea acţiunilor întreprinse atât de ei cât şi de părinţi şi modul prin care acestea pot ajuta sau dăuna naturii (udarea plantelor, stropirea pomilor împotriva dăunătorilor, sau dimpotrivă ruperea crengilor copacilor pentru foc, aprinderea focului în pădure, lăsarea şi împrăştierea resturilor menajere la plecarea din parc, pădure).
Toate aceste activităţi, ca multe altele care pot fi desfăşurate în grădiniţă constituie o cale de dobândire a cunoştinţelor ecologice şi despre mediul înconjurător de verificare, de consolidare şi chiar aplicare a acestora, a modului în care preşcolarii percep şi interpretează realitatea înconjurătoare, deschid largi posibilităţi de stimulare a curiozităţii şi interesului pentru cunoaştere, educă la copiii dragostea pentru natură şi frumuseţile ei.
În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării personalităţii individului. Ea are ca scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui comportament necorespunzător asupra mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului.
Scopul final al educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri şi atitudini centrate pe promovare a unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate faţă de natură. Prin participare tuturor factorilor educativi : şcoală, familie, comunitate, mass-media, la realizarea acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzător asupra mediului.
În cartea sa „Sentimentul întrebării/nesiguranţei”, Rachel Carson spunea . „Dacă un copil trebuie să menţină viu spiritul său nativ de a se întreba... el are nevoie de compania cel puţin a unui adult căruia să î-l împărtăşească redescoperind împreună cu el bucuria şi misterul lumii în care trăim”.

BIBLIOGRAFIE:
Nicoleta Adriana Geamănu, Maria Dima, „Educaţia ecologică la vârsta preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, 2008;
C. Pârvu, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001;
* * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată prin O.M. nr. 4481/2000.

Prof. înv. preşc.: Linca Sofia
Grădinița cu Program  Prelungit „Castelul Fermecat”, Pitești

(Postat decembrie 2017)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top