49Răpciune, Brumărel și Brumar sunt denumirile populare ale lunilor de toamnă. Septembrie zis și Răpciune, deschide ușa anotimpurilor reci, cu vreme schimbătoare, dar e luna culesului viilor. Dacă de Răpciune e cald, atunci luna următoare, Brumărel va fi rece și cu multă umezeală, după cum se spune prin popor.

Dacă tună în septembrie, e semn de multă zăpadă în Făurar. Iar, dacă în septembrie, înfloresc scaieții, toamna va fi lungă și frumoasă. Atunci când rândunelele pleacă devreme spre țările calde se apropie iarna, spuneau cândva bătrânii noștri.
Lunile Brumărel și Brumar sunt cele care prevestesc iarna. Cade bruma, apare promoroaca, iar vântul bate mai cu putere, atunci pare că iarna va fi blândă. Dar, dacă plouă mărunt, atunci iarna va fi grea. Nenumărate sunt semnele naturii, iar oamenii au citit în ele din vechi timpuri. Din moși strămoși, românii au crezut în aceste semne ale naturii. Spre exemplu: e semn de ploaie dacă cerul e roșu dimineața sau atunci când păsările coboară din copaci și se scaldă în praf. Semn de ploaie este și când se umezește sarea în solnița de lemn sau când apusul este întunecat sau când vulturul zboară aproape de pământ. Este semn de frig și de îngheț dacă stelele strălucesc noaptea, dacă păienjenii țes la adăpostul lunii două sau trei pânze una peste alta, când năpârlesc oile timpuriu sau când păsările cerului, cocorii și berzele pleacă spre țările calde încă din luna august.
Gerul și frigul sunt anunțate și de frunzele care cad imediat ce se veștejesc, dar și de blana deasă și groasă a iepurilor, vulpilor și lupilor. Vremea va fi frumoasă când cerul este roșu seara, când luna este foarte clară sau când ceața face glugă pe sub brazi. Dacă toamna găsim brândușe pe câmp, înseamnă ca va fi o toamnă lungă și frumoasă. Tot bătrânii spun că dacă plouă la începutul lunii noiembrie, săptămâna Crăciunului va fi geroasă, iar dacă toamna aduce grindină multă, va ninge abundent. Când frunzele pomilor nu cad devreme, iarna va întârzia și va fi grea mai ales înspre primăvară. Când tună toamna târziu, se zice că Sfântul Ilie se întoarce cu carul plin de porumb acasă. Roțile carului sunt pline de cuie, ca să nu scape la vale. Cum merge el pe podul cerului, îl înțeapă, și prin acele înțepături cade ploaia. Când vin ciorile de cu toamnă, e semn că vine și iarna. Dacă ciorile țipă de cu seară în cârd, zăpada e aproape. Dacă toamna vin stoluri de grauri și se așază pe vite la câmp, e semn de toamnă lungă și porumbul are timp să se coacă. Când înfloresc florile toamna, are să ningă devreme. Dacă înfloresc copacii spre toamnă sau se fac două rânduri de fragi, are să fie toamna lungă.
Potrivit tradiției populare, cele mai multe ritualuri încep imediat după sărbătoarea Sfintei Marii și după Ziua Crucii, când oamenii fac loc în hambare pentru noua recoltă. În vechime podgorenii posteau o săptămână înainte de începerea culesului în podgorii. Cei mai în vârstă respectă și acum ritualul și cheamă preotul pentru a săvârși o scurtă rugăciune. Lucrurile începute cu inima curată merg bine, au mari sorți de izbândă. Postul nu e o cerință, ci are conotații mult mai importante. Vremurile moderne oferă mijloace industriale care ușurează munca, însă gospodarii păstrează obiceiul de a călca primii struguri adunați în coșarcă. Apoi când toarnă prima vadră de vin în butoi și pun busuioc la gura polobocului, ca vinul să iasă bun și aromat, încing o petrecere pe cinste. Tot acum se bat nucii, se adună merele și gutuile, dar niciodată până la ultimul fruct, care aparține păsărilor cerului.
8 septembrie -Nașterea Maicii Domnului marchează sfârșitul verii și începutul toamnei, vremea se răcește, începe migrația păsărilor și se schimbă pălăria cu căciula;
14 septembrie- Înălțarea Sfintei Cruci, cunoscută și ca Ziua Crucii, Cârstovul viilor, Ziua Șarpelui, Moșii- ultima zi potrivită plantelor de leac, dar și vestitoarea startului la culesul viei. Superstiția spune că strugurii nu trebuie culeși de pe ultima viță. Aceștia se lasă ofrandă și sunt numiți ”Strugurii lui Dumnezeu”. Tot în această zi se bat nucii și se adună ramurile de alun din păduri despre care se spune că au puteri miraculoase dacă sunt culese în această zi și le aduce beneficii în special fântânarilor care vor să găsească izvoare subterane. Este și zi de leac pentru pomii neroditori. Gospodarii trebuie să atârne de rândul copacilor cruci făcute din busuioc sfințit la biserică, dar și tulpini târâtoare de castraveți și pepeni, iar rodul se va aduna în acești pomi neroditori.
1 octombrie, în calendarul popular era ziua consacrată Sfântului Procoavă, iar creștinii ortodocși serbează Acoperământul Maicii Domnului. De-a lungul timpului, între sărbătoarea populară și cea creștină s-a produs un mixaj, iar semnificația sărbătorii de pe 1octombrie s-a rezumat la importanța pe care o aveau feluritele acoperăminte (procovețe), în special pentru femei. Despre Sf. Procoavă se spune că Dumnezeu l-a sfințit printre primii, dându-i sarcina de a acoperi pământul cu primul strat de zăpadă, ca anul următor să fie rodnic și îmbelșugat. Fecioarele care duceau lipsă de păr i se închinau cu mare evlavie, în această zi, pentru a le acoperi capul cu păr și a deveni mai plăcute flăcăilor. Sperau astfel că se vor mărita mai repede. Legenda spune că și-a trăit viața în post și rugăciune, între cer și pământ, pe o platformă construită pe un stâlp și că nu era atins niciodată de ploaie, fulgere sau îngheț. Pentru că oamenii credeau că întreaga lor putere stă în părul de pe cap sau în cel al bărbii, în cazul bărbaților, aveau o mare grijă pentru el. Deoarece considerau că părul rămâne în legătură cu trupul chiar și după ce era tăiat, era interzis să fie aruncat, ci trebuia ars. Pe de altă parte, grija pentru păr reieșea și din asemănarea acestuia cu iarba, socotită un fel de păr al pământului. Fetițele purtau părul în două cozi, fetele mari într-o singură coadă împletită, iar femeile îl strângeau în diferite modalități sub năframă. El era îngrijit cu mare atenție în diferite ritualuri, transmise până în zilele noastre- tăierea moțului și ruperea turtei.
14 octombrie –Sfânta Cuvioasă Parascheva - tânăra de numai 27 care a trecut în eternitate mult prea devreme. Sfintele ei moaște făcătoare de minuni și vindecătoare de boli se găsesc în Catedrala Metropolitană de la Iași încă din 1888.
25 octombrie se sărbătorește "Focul lui Sumedru”, ce marchează începutul de an pastoral și va fi aprins în noaptea de 25 spre 26 octombrie. În preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună localnicii. În formele vechi ale sărbătorii, în mijlocul grămezii de lemne și al cetinii de brad se punea, pentru a fi incinerată, tulpina unui arbore tăiat din pădure, substitut al zeului care moare și renaște anual. În jurul focului se strigă în cor ”Hai la Focul lui Sumedru!”, iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoși tot anul. La final, femeile împart mere și covrigi. Momentul cel mai așteptat este prăbușirea bradului incinerat, care indică renașterea simbolică a zeului mort. Direcția în care cade ‘trupul divin’ (jarul sau tăciunii aprinși) prevestește care dintre tineri urmează să se căsătorească în noul an. Sumedru este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii și a frigului. Sumedru a preluat numele și data de celebrare ale Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Tesalonic din calendarul ortodox. În legende, credințe sau basme, Sumedru era un om obișnuit, crescător de animale sau un sfânt care umbla pe pământ însoțit adesea de Sângiorz.
26 octombrie- Sfântul Mare Mucenic Dumitru Izvorâtorul de mir. În tradiția populară românească pe 26 octombrie se încheiau slujbele, înțelegerile și legămintele de muncă stabilite cu 6 luni în urmă de Sângeorz. Ziua Sf. Dumitru trebuia să fie respectată cu sfințenie pentru ca vitele să nu fie atacate de lupi și oamenii să nu aibă de suferit din pricina bolilor și a loviturilor. Nu era bine să piepteni pentru a nu atrage lupii împotriva ta. Se zicea că de Sf. Dumitru morții se transformă în vârcolaci, moroi ori strigoi, cătând a-i ataca pe cei vii. Cine semăna usturoi după Sumedru putea avea parte de mari necazuri, inclusiv de moartea unui copil. Sf. Dumitru este patronul păstorilor și stăpânul iernii ce-o să vină. Tot de Sf. Dumitru se împart mâncăruri pentru pomenirea morților precum colivă, covrigi, lapte, mere, nuci, must, toate împreună cu lumânări aprinse.
27 octombrie- Cuviosul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
Luna noiembrie este o lună friguroasă cu multe schimbări meteorologice, încărcată de tradiții și obiceiuri românești. La granița dintre toamnă și iarnă, luna noiembrie este luna de răspântie a tradițiilor unde îmbătrânirea și degradarea treptată a timpului calendaristic este exprimată de numeroasele sărbători precreștine dedicate lupilor, strigoilor și altor ființe fantastice, malefice, însă scenariul spiritual al lunii este completat de multe alte sărbători legate de ritualul creștin. Este timpul brumei, sunt însămânțate toate grânele de toamnă și totul este gata pentru iernat. Deși în luna noiembrie frigul îi îndeamnă pe gospodari să se strângă la gura sobei, activitățile câmpului nu încetează cu totul. Dacă e vremea frumoasă se plantează copăcei sau se sapă gropi pentru cei care vor fi sădiți în primăvară. Tot acum, în taina pivnițelor începe mustul dulce să se transforme în vin răcoros.
Pentru că acum se termină însămânțările de toamnă și începe aratul miriștilor pentru primăvară, prima săptămână se numește Săptămâna Miriștei. A doua săptămână are în centru sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, cei cu puteri asupra gospodarilor și a turmelor de oi. Arhanghelul Gavril este protectorul femeilor și al copiilor, cel care a vestit-o pe Fecioara Maria de venirea lui Iisus. Sfântul Mihail este cel care luptă împotriva diavolului și are misiunea de a păstra cheile Raiului. Potrivit tradiției, cei care nu respectă această sărbătoare vor avea parte de mare chin la vremea morții. În sâmbăta dinaintea zilei de 8 noiembrie se fac praznice pentru pomenirea sufletelor rudelor sau prietenilor trecuți în neființă. În această zi sfântă, credincioșii aprind lumânări în biserică pentru cei trecuți dincolo. În plus, bătrânii povestesc că Arhanghelul Mihail este cel care stă la capul omului atunci când e pe moarte, iar unii susțin că dacă sfântul stă la picioarele bolnavului, acesta va trăi. La 13-14 noiembrie este lăsatul secului de Crăciun, prilej cu care se petrece cu multă băutură și mâncare și nu se lucrează pentru a proteja vitele de lupi și șerpi. Aceasta e ziua în care se poate prezice vremea după pieptul găinii tăiate care, dacă e gros, sugerează ca va fi o iarnă grea. În această zi încep șezătorile, singurele petreceri de-acum până la Crăciun. Cea de-a treia săptămână este Săptămâna Filipilor de toamnă- împerecherea lupilor, iar a patra este Săptămâna Ovideniei, Vovidenie(ceea ce se face văzut)- când se deschid cerurile și vorbesc animalele, strigoii umblă prin lume și de aceea oamenii dau cu usturoi pe la ferestre. Dacă în noaptea de Vovidenie cerul va fi senin, anul ce urmează va fi secetos, sărăcie, dacă cerul va fi înnorat și liniștit, oamenii cred că va fi un an greu, iar dacă va ninge va fi o iarnă cu multă zăpadă. De Vovidenie copiii pun crenguțe de măr în apă, pe care le îngrijesc până înmuguresc și înfloresc fiind folosite ca sorcove de Anul Nou. Pentru ca anul să fie plin de bucurie și spor, oamenii trebuie să respecte această sărbătoare.
30 noiembrie- înscrierile bisericești, spun că Andrei este denumit ” cel dintâi chemat care s-a alăturat Mântuitorului după ce l-a părăsit pe Ioan Botezătorul, Sfântul Andrei este unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, care a adus și a promovat învățăturile Mântuitorului și este considerat ocrotitorul României. În această noapte oamenii dau cu usturoi pe fereastră pentru a se proteja de spiritele rele, femeile întorc oalele și cănile cu gura în jos sau scot din sobă cenușă caldă pentru ca strigoii să nu se adăpostească la căldură. În noaptea de Sf. Andrei fetele nemăritate își puneau busuioc sfințit sub pernă pentru a-și visa ursitul. În Moldova, o altă tradiție spune că fetele de măritat, trebuie să stea singure la miezul nopții, lângă gura sobei pentru a-și vedea sortitul.
În Oltenia, copiii tăiau crenguțe de meri și peri pentru a le îngriji până la Sfântul Vasile. Dacă crenguțele erau bogate cu muguri și flori, acestea vesteau un an bun și roditor. În această zi se pune grâu la încolțit pentru întreaga familie. Cel al cărui grâu este frumos și înalt, se spune că va avea un an bun cu sănătate și bani. Dacă noaptea Sfântului Andrei este senin și cald, atunci va fi o iarnă blândă, dar dacă este ger, atunci și iarna va fi grea și geroasă. Alte superstiții legate de sărbătoarea Sfântului Andrei sunt:
# în noaptea de Sfântul Andrei nu se mătură casa, pentru că altfel îți vor mânca lupii vitele;
# cine va lucra în noaptea de Sfântul Andrei sau în ziua de sf. Andrei se va îmbolnăvi de ciumă;
# În ajunul Sf. Andrei se descântă sare, se îngroapă sub staulul vitelor, apoi a doua zi se va scoate și se va da vitelor să o lingă pentru a fi ferite de vrăjitoare;
# după cum va fi vremea in noaptea Sf. Andrei așa va fi și iarna;
Cu alte cuvinte, este important să respectăm tradiția care ne spune să ne uităm în suflet la fiecare început de ciclu și să ne facem planurile de viaţă așa cum ne dictează intuiția, urmărind ritmurile naturii. La început de toamnă, interiorizarea este primul pas. Așa cum totul în natură se retrage în liniște, iar uzinele alchimice din adâncuri își pornesc laboratoarele pentru un nou ciclu, fiecare din noi începe o etapă de analiză a planurilor pe care le vom lansa la echinocțiul de primăvară.
”Ne-am născut singuri și murim singuri. Dar, cât timp suntem pe lumea asta, trebuie să acceptăm și să slăvim actul nostru de credință în alte persoane. Comunitatea înseamnă viaţă: de la ea ne vine puterea de a supraviețui. Așa era când locuiam în peșteri, la fel este și astăzi. Respectă-i pe cei care au crescut și au învățat împreună cu tine. Respectă-i pe cei care te-au învățat. Când va veni ziua, spune la rândul tău poveștile lor și du-le mai departe – astfel comunitatea poate dăinui, iar tradițiile vor rămâne aceleași” (Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea").

Marinescu Raluca Mihaela
Colegiul Economic “Maria Teiuleanu” Pitești
(Postat octombrie 2017)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top