10Multiculturalitatea este definită, în linii mari, ca fiind însumarea mai multor caracteristici, credinţe, convingeri şi orientări ale indivizilor, într-un spaţiu relativ restrâns, care se află sub protecţia guvernelor şi a organizaţiilor internaţionale. Astfel multiculturalitatea este o formă de definire a identităţilor individuale, dar si  de solidarizare a acestora.   
Multiculturalitatea există din vremurile de demult, din momentul în care a avut loc colonizarea Americii. În Europa, multiculturalitatea apare pe vremea când şcolile medievale aveau legături care străbăteau orice frontieră. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii de ştiinţă călătoreau şi făceau cunoscute idei şi concepte întregii lumi. Atunci când vorbim despre multiculturalitate, vorbim despre unitate şi diversitate. Diversitatea este esenţa multiculturalităţii, ea ne prezintă diferenţele dintre culturi şi totodată frumuseţea de a le găsi în acelaşi loc. Astăzi multiculturalitatea se bazează pe toleranţă, susţinere şi plăcerea de a te vedea înconjurat de un tumult de idei, concepte, credinţe şi personalităţi formate de medii culturale cu totul şi cu totul diferite. Multiculturalitatea o întâlnim oriunde am privi sau la orice conversaţie am lua parte deoarece omul de astăzi este alcătuit dintr-un amestec de influenţe provenite din cultura şi modul de viaţă al celor care îl înconjoară . De cele mai multe ori, aceştia provin din etnii diferite şi au principii care sunt caracterizate prin diversitate.
Întâlnim multiculturalitatea  la nivel continental şi naţional. Pe teritoriul Europei multiculturalitatea este dată de însumarea culturilor tuturor popoarelor care o alcătuiesc. Pe tot cuprinsul Europei diversitatea îşi face puternic simţită prezenţa atât la nivel cultural cât şi economic. La nivel naţional diversitatea este dată de imigranţi şi de minorități, aceștia generând aspectul de multiculturalitate. Diversitatea culturală este într-adevăr o realitate incontestabilă şi neasumarea acesteia ar fi o eroare.
Pe teritoriul României multiculturalitatea este prezentată începând cu  cronicile lui Miron Costin. Cronicarul moldovean  prezintă Italia şi asemănările dintre români şi italieni, aceştia regăsindu-se pentru celelalte popoare sub numele de „vloh”. ”Caută-te dară acum, cetitoriule, ca într-o oglindă și te privéște de unde ești, lepădândŭ de la tine toate célelalte basne, câte unii au însemnatŭ de tine, din neștiință rătăciți, alții din zavistie, care din lume între neamuri n-au lipsitŭ niciodată, alții de buiguite scripturi și deșarte. Iară nu numai numele acesta, precum ai înțeles că ieste tot unul, la toate țările, și al tău și Italiei, precum vei înțelége și mai pre largŭ, la capul deosebi de numele acestor țări, că și turcii și grecii ne zic vlah, ce și dintr-altele te vei cunoaște: obicéiuri, hire, graiul și pănă astăzi, că ești dreptŭ vloh, adecă italiian și râmlean. Multe obicéiuri într-acest neam trăiesc a italiianilor, pănă astăzi: așa de oaspeți la casile lor, nemăreți, voioși, și libovnici (nu știu din ce munténii, o samă, s-au abătut puțintel den aceasta hire), așa la petrecănii, la întrebare unul pre altul de viiață, firea, clătirea. Cine au fost la Italiia, să vază pre italiiani, să ia aminte, nu-i va trebui mai mare dovadă, să crează că un neam suntŭ cu moldovénii.”
De-a lungul timpului multiculturalitatea a evoluat pe teritoriul ţării noastre şi prin influenţele externe care se exercită asupra culturii române, aspect pozitiv care însă ar putea afecta identitatea culturală naţională. Pe teritoriul ţării noastre întâlnim un amalgam de culturi care dau savoare vieţii de zi cu zi. Această diversitate o vedem mai pronunţat în rândurile tinerilor, poate pentru că aceştia sunt fără prejudecăţi şi acceptă cu o mai mare ușurință noutatea şi ştiu cum să reacţioneze, cum să îşi păstreze identităţile în faţa avalanşei de păreri şi opţiuni religioase ale celor cu care intră în contact, dar şi să îşi însuşească ceea ce consideră necesar din ele pentru a se dezvolta ca om.
Dar multiculturalitatea înseamnă mult mai mult de atât. Adevărata multiculturalitate o regăsim în interiorul nostru. Ea reuşeşte să pătrundă în sufletul nostru prin intermediul artei şi al muzicii. Poţi să spui uşor: sunt o persoană care nu luptă împotriva diversității ci o acceptă, dar nu asta este ceea ce contează cu adevărat ci ceea ce multiculturalitatea şi diversitatea creează în interiorul tău.        
Mihai Şora în cartea sa „Firul ierbii” vorbeşte cu multă înţelepciune, despre multiculturalitate şi puterea ei de a influenţa viaţa omului, adresând omului un apel de a privi în adâncul sufletului şi de a vedea esenţa firii umane: "...Lumea în care ţi se petrece viaţa e mai bogată sau mai săracă în proporţie directă cu capacitatea de a descoperi în juru-ţi miraculoasa bogăţie a diferenţelor, întruchipate în tot atâtea chipuri ireductibile care, la rândul lor, te vor descoperi pe tine, în deplină reciprocitate, ca unic, ireductibil şi de neînlocuit. Da, da: singura şansă a fiecăruia de a face parte dintr-o atare lume – reumanizată (şi re-vrăjită), adică din Lumea netrucată a lui Dumnezeu (în care să se simtă cu adevărat acasă) – descoperit fiind de către ceilalţi drept o persoană ireductibilă învestită cu demnitatea asumării în deplină libertate a chipului propriu şi a împlinirii acestuia până la deplina asemănare; singura şansă a fiecăruia de a accede la propria-i împlinire este de a începe prin a se uita de-a binelea pe sine şi de a-şi întoarce privirea spre ceilalţi (luaţi unul câte unul), descoperindu-le fiecăruia în parte chipul propriu, unic şi ireductibil – şi iubindu-l în consecinţă (sub acoperişul aceleiaşi case)", oferindu-ne o prezentare subiectivă a multiculturalităţii.
Şcoala are  rolul de a reflecta în curriculă caracteristicile postmodernităţii şi ale globalizării, de a educa formatorii şi formabilii pentru a descoperi şi a înţelege unitatea existenţială a omenirii pe această planetă. Educaţia interculturală reprezintă o adevărată „dinamitare” a curriculei, impunând o reconsiderare, o reinterpretare şi o reformulare a scopurilor, conţinuturilor, strategiilor şi sistemelor sale de evaluare.
Multiculturalitatea în demersul educațional  înseamnă o nouă deschidere paradigmatică a orizontului de gândire spre existența factuală a realității sociale. Din perspectiva integrării europene şi euro-atlantice şcoala trebuie să-şi propună ca scop asigurarea coerenţei existenţiale şi a identităţii individului în condiţii de eficienţă socială şi interculturală.  
Educaţia interculturală presupune asigurarea unei comunicări autentice cu sine,  a lua cunoştinţă cu propria identitate culturală, dar si comunicarea cu un alt individ sau grup. Se urmăreşte astfel construcţia activă a identităţii de cetăţean al Europei şi al lumii.                                       
Multiculturalitatea, realizată prin educația interculturală presupune  existența unor elevi aparținând mai multor etnii sau grupuri etno–culturale. Este necesară o nouă metodologie ce caută să integreze în spațiul educațional unele principii precum: toleranța, egalitatea, complementaritatea valorilor, dar mai ales să exploateze specificul spiritual al valorilor locale atașându-le la valorile generale ale umanității.  Experiența tragică a unor conflicte interetnice din Europa zilelor noastre, vulnerabilitatea civilizației actuale față de riscul întoarcerii la barbaria și stupiditatea unor războaie interetnice (Kosovo, Transnistria, Abhazia și Osetia) și interconfesionale (Irlanda de Nord), toate acestea impun crearea unor structuri care să facă posibilă funcționarea Europei Unite ca Europă a minorităților, dar și a diversității.
Dimensiunea postmodernă, valorizând experiența holocaustului, dar și pe cea a managementului conflictelor și cooperării a dat o nouă paradigmă interculturalismului ca dialog în care diferența este benefică.
Comunicarea şcolară eficientă în perspectivă multiculturala implică diminuarea incertitudinii şi a anxietăţii legate de alteritate şi construcţia unei noi perspective a celuilalt, ce se cere experimentată la clasă.
Deschiderea spre pluralismul cultural implică o decentrare a teoriilor educaţiei şi ale comunicării, de pe emiţător pe receptor. Principiul priorităţii receptorului este poate principiul călăuzitor al educaţiei interculturale. Receptorul este creator de sensuri în comunicare, uneori cu totul altele decât cele scontate de emiţător. Iată de ce, a decodifica sistemul de referinţă şi sistemul de valori al receptorului este o obligaţie pe care emiţătorul trebuie să şi-o asume în momentul comunicării multiculturale.                                                     
Şcoala trebuie să faciliteze exerciţiul comunicării prin cultivarea proactivă a interacceptării prin intercunoaştere şi respectare în fapt a individualităţii fiecărui elev pentru ca indivizii să surprindă nuanţat dinamica actului de comunicare interculturală. Dacă şcoala nu va face proba faptului că trăieşte şi aplică ceea ce propagă, nu se va bucura de credibilitate.
 Comunicarea multiculturala presupune sa fim capabili: să construim o atitudine de învăţare şi acceptare a diversităţii,  să arătăm respect pentru partenerii culturali. De asemenea trebuie să ascultăm atent o altă persoană, să suspendăm discriminările şi prejudecăţile.
 Sa fim capabili să ne formăm competenţe lingvistice aşa încât să putem comunica în alte limbi si să învăţăm să ne adaptăm la situaţii noi.

Bibliografie:
1. Cojocaru, Ștefan, Metodologia elaborării proiectelor, Editura Expert Project, Iași, 2003
2. Culianu, I. P., Eros și magie în renaștere, Editura Teora, București, 1995.
3. Cucoş, C., Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale., Ed. Polirom, Iaşi, 2000.
4. Miftode, Vasile, Populații vulnerabile și fenomene de automarginalizare, Editura Lumen, Iași, 2002.

Prof. Dumitrescu Emilia-Mihaela
Şcoala Gimnazială “Gabriel Marinescu” Tigveni
(Postat aprilie 2017)          

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top