05Ultima duminică din Postul Paştelui, înaintea Săptămânii Patimilor Domnului Iisus, este Duminica Floriilor. Sărbătoarea ne aminteşte peste timp de intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, ultima Sa intrare în sfânta cetate înainte de patimile, moartea şi învierea Sa din morţi. Sărbătoarea Floriilor este cunoscută în Bucovina sub denumirea de Duminica Stâlparilor.

Obiceiul Lăzăriţelor                                                                                                                                                                                                Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc.
În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiţiei, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, îşi aduce aminte de plăcinte. Se grăbeşte să coboare, cade şi moare. Potrivit legendei că Lazar ar fi murit de dorul plăcintelor, există obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la ţară să facă ofrandă de pomenire a morţilor, împărţind plăcinte de post.
Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lăzăriţa, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirmă că Lăzăriţa era un ceremonial la care participau numai fetele. "Una din fete, numita Lăzăriţa, se îmbrăca în mireasă şi colinda împreună cu celelalte fete în faţa ferestrelor caselor unde au fost primite. Lăzăriţa se plimba cu paşi domoli, înainte şi înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simplă, drama lui Lazar sau Lăzărică: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci".

Ramurile de salcie                                                                                                                                                                                                         În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-L întâmpina tainic pe Hristos. Ele sunt sfinţite şi puse la icoane. Se credea că nu e bine să renunţi la aceste ramuri dacă nu au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau şi pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Există credinţa că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceştia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiţi cu ramurile de salcie sfinţite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. Tradiţia mai spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşte...                                                                                     

Prof. înv. preşc. Dănuţ Leontina                                                                                         
GPP “Castelul Fermecat”, Piteşti
(Postat aprilie 2017)   

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top